CUM NE VEDE DUMNEZEU - Biserica Laodicea

 

” Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i:” Iată ce zice Cel Ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici” sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic” și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te. Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” Apocalipsa cap. 3:13-20

Domnul Isus Hristos prin Duhul Său cel Sfânt cercetează Biserica din Laodicea și o găsește într-o stare care nu este după voia lui Dumnezeu și prin solul Său îi trimite soliile de avertizare potrivite. Pentru ca mesajul Său să fie auzit și primit, Domnul Hristos face următorul apel către Biserică:” Cine are urechi să asculte ce zice Bisericii Duhul”. Se constată că, toți ca persoană avem și urechi date de Dumnezeu pentru a auzi. În acest context Domnul atenționează ferm că, dacă avem urechi, să auzim, deoarece mesajul Său este foarte important. Fiecare creștin să-și impună voința de a fi cu luare aminte, la ce spune Dumnezeu. Trebuie să fie atenți pentru a ține minte ceea ce transmite Domnul pentru ei. Sunt situații când unor oameni li se vorbește, dar ei, fiind dezinteresați, nu dau importanță și nu iau aminte la ceea ce li se spune, iar Cuvântul lui Dumnezeu nu le rămâne întipărit în minte. Aceștia care au urechi și nu aud sunt cei prezentați în” Pilda Semănătorului” din Matei cap. 13: 19-22 și Luca 8:12-14. 

Adevărul biblic, toate avertizările și învățăturile Domnului puse la dispoziția noastră sunt foarte importante și valoroase pentru noi, având importanță vitală, dacă sunt primite cu bucurie și respect pentru a fi împlinite în viața zilnică. Cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă este Pâinea Vieții”, mana trimisă din cer ca hrană pentru viața și sănătatea sufletului.

Dumnezeu vede și cunoaște starea Bisericii Sale, a fiecărui credincios care, simbolic reprezintă trupul Domnului Isus Hristos. 1 Corinteni cap. 12:12,13. În aceste versete din Apocalipsa cap. 3, Domnul Hristos trimite mesajul Său în urma cercetării făcute către Biserica din Laodicea, care poate reprezenta și Biserica Lui din zilele noastre.

Ce constată Domnul în cercetarea făcută Bisericii Sale?

Domnul cunoaște totul: viața și faptele Bisericii, a celor ce o compun. Cunoaște pe fiecare persoană în parte, căci nimic nu poate fi ascuns de ochii Domnului. Ieremia cap. 16:17. Ceea ce vede Domnul la Biserică este o stare foarte dureroasă și îngrozitoare: o biserică nepocăită, nepăsătoare față de harul și bunătatea lui Dumnezeu. În versetul 17 ne este prezentată orbirea spirituală a Bisericii, care este atât de mare încât nu poate vedea ceea ce vede Domnul Hristos la ea.”... și nu ştii că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.” 

Starea de” căldicel”, așa cum vede Dumnezeu la Biserică, este o credință și o consacrare superficială și nu cu toată lepădarea de sine și din toată inima ca pentru Domnul. Biserica cu membrii ei nu este plină de râvnă pentru Dumnezeu și pentru voia Sa cea sfântă. Ea nu este pocăită cu adevărat acum în această vreme a sfârşitului, când Domnul Isus Hristos este gata să vină cu slava Sa pe norii cerului. Biserica a stagnat și nu se străduiește pentru a crește spiritual, pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu printr-o viață de sfințenie și de slujire în fiecare zi. Starea ei este condamnată de Domnul Isus Hristos, deoarece membrii Bisericii pot și trebuie să ajungă la statura de maturitate creștină, a plinătății Domnului Hristos, la asemănarea cu El prin viețuirea zilnică împlinind voia lui Dumnezeu, prin faptele trăite, prin curăția inimii și sfințirea caracterului. Efeseni cap. 3:19 și cap. 4:13.

Se poate deduce că, unul din motivele acestei stări de decădere a credincioșilor Bisericii din Laodicea (versetele 15, 17) este lipsa studiului Bibliei într-un mod interesat și eficient, cu respect și cu rugăciune, la nivel personal, în așa fel încât, omul să ia aminte la poruncile și învățăturile lui Dumnezeu scrise în ea. Înțelegând și cunoscând bine voia lui Dumnezeu din Biblie, fiecare persoană își poate schimba viața și comportamentul în societate, poate fi lumină a Domnului și nu asemenea lumii, care nu cunoaște pe Dumnezeu. Să fim conștienți că Dumnezeu ne-a chemat la ascultare și sfințire personală și la slujire pentru semenii noștri în Numele Domnului Isus Hristos. (Matei cap.25). Starea de” căldicel” al credincioșilor Bisericii, pe care Domnul o condamnă,” nici rece, nici în clocot, ci numai căldicel”, este o auto înşelătorie, când datorită ne vegherii noastre putem ajunge în acea stare de mulțumire de sine și de nepăsare. Este atunci când credem că am făcut totul pentru mântuirea noastră și nu ne mai lipsește nimic pentru a intra în Împărăția Cerului; versetul 17:” Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic.” În această stare sunt acei credincioși ce fac parte din Biserică fără a avea calitățile atrăgătoare ale Duhului Sfânt și această stare este tristă. Dar, este o stare și mai teribilă, să fii lipsit de spiritualitate și de Hristos și totuși să încerci să te îndreptățești, crezând că nu duci lipsă de nimic:”... și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.” 

Să încercăm să analizăm fiecare trăsătură văzută de Domnul la Biserica Sa.

Ticălos este aceea persoană în care nu se poate avea încredere și care săvârșește fapte rele și nelegiuite, fapte ce sunt condamnate de cei din jur. Un ticălos văzut de Domnul ca în acest caz, face fapte care nu sunt plăcute lui Dumnezeu. Este o persoană fără teamă de Dumnezeu, neascultătoare și străină de voința Domnului în ce privește multele aspecte ale vieții sale.

Nenorocit este o persoană lipsită de binecuvântările spirituale ce i le poate da Dumnezeu, necesare pentru viața și fericirea lui. Doar o relație autentică de credincioșie cu Dumnezeu poate aduce binecuvântările Domnului de care este atâta nevoie, în același timp cu răspunsul primit la rugăciunile sale făcute cu credință către Domnul.

Sărac, în mod uzual vorbind, este acea persoană care nu are cele necesare traiului său și este demnă de mila celor din jur. Din punct de vedere spiritual, săracă este persoana din Biserică care nu are avantajele harului și ale prezenței lui Dumnezeu în viața și inima sa. Este lipsită de ajutor pe calea credinței, pe care îl poate avea doar de la Dumnezeu, dacă este cerut prin rugăciune cu credință:” căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți” 2 Corinteni cap. 8:9. Deci, avându-L pe Domnul Isus Hristos ca mântuitor personal suntem bogați, căci numai de la El primim totul prin făgăduințele Sale și numai Domnul nostru Hristos este toată speranța și fericirea noastră.

A fi orb pentru o persoană înseamnă a nu vedea, nu are capacitatea vederii pentru tot ce o înconjoară. Un orb trăiește în întuneric, fără a vedea lumina. Doar la lumină se pot distinge și deosebi lucrurile din jur. Spiritual vorbind, orb înseamnă a nu avea lumina lui Dumnezeu, a nu poseda capacitatea de discernământ pentru a putea deosebi binele de rău. Astfel nu se poate aprecia corect voia lui Dumnezeu sau adevărurile din Cuvântul Său. 

Domnul Isus Hristos mai vede la Biserica din Laodicea lipsa îmbrăcăminții necesare acoperirii” goliciunii sale”. Făcând legătură cu acest context ne amintim de prima pereche de oameni, Adam și Eva, care, după ce au păcătuit, nerespectând porunca lui Dumnezeu, și-au dat seama imediat că sunt goi și dezbrăcați de slava lui Dumnezeu. Aceasta i-a îngrozit, motiv pentru care s-au ascuns de Dumnezeu și simțind rușinea și nevoia de îmbrăcăminte, au căutat să-și confecționeze singuri haine din frunze de smochin. Geneza cap. 3:6-13, 21. În momentul în care omul păcătuiește, păcatul său este vizibil și rămâne înaintea lui Dumnezeu, este gol și vrednic de pedeapsă dacă nu are iertarea Domnului Isus Hristos. Deoarece Domnul Hristos a luat locul omului păcătos prin moartea Sa de la calvar și în baza acestui fapt, este gata să ierte pe orice păcătos care vine la El prin credință și să-l curățească de păcat. Astfel Domnul ne îmbracă cu haina iertării și cu haina neprihănirii Sale. 1 Ioan cap. 1:9 și cap. 2:1,2

Înaintea lui Dumnezeu suntem răspunzători de nepocăința noastră, pentru cum împlinim voia Sa cea sfântă, deoarece avem la dispoziție tot harul Lui de mântuire și trăim încă vremuri de libertate, când putem să alegem viața, pe Dumnezeu și pe Domnul Isus Hristos, Mântuitorul și Păstorul nostru cel Bun, care dorește să ne conducă și să ne păstorească de aici de pe pământ în veșnicie în viața eternă. 

În aceste versete din Apocalipsa cap. 3 se impune pentru credincioșii Bisericii o trezire spirituală în conștiința fiecăruia, căci omul care nu-și are trezită conștiința, nu-și dă seama de starea lui păcătoasă, crezând că, dacă Domnul nu-l pedepsește imediat pentru călcările de Lege, el merge bine.

Să ne verificăm în cântarul lui Dumnezeu, în lumina Cuvântului Său, care este îndreptarul și lumina vieții noastre după care ne ghidăm. Să ne întrebăm cât și cum am împlinit din poruncile și voia cea sfântă a Domnului. Domnul este gelos pentru poporul Său, dorind să-i aparțină numai Lui. El dorește de la fiecare creștin o consacrare deplină în slujba Sa, din toată inima și ființa noastră. Deuteronom cap. 32: 16; 1 Corinteni cap.10:22. Dumnezeul nostru care ne-a creat și ne-a răscumpărat, trebuie să fie pe primul loc în gândurile și în preocupările noastre. În Matei cap. 6:33 Domnul Isus Hristos ne spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Tragică este avertizarea Domnului dată Bisericii în versetul 16 unde Domnul spune: „am să te vărs din gura Mea” sau, cu alte cuvinte, dacă starea spirituală a Bisericii Sale, care are nevoie de pocăință, nu se va îndrepta și va rămâne tot așa, Domnul Hristos o va lepăda de la Fața Sa și-i va spune în ziua cea mare a judecății și alegerii Sale: „Duceți-vă, nu vă cunosc” Matei cap. 7:21-23 și cap. 25.

O șansă de salvare a milei și îndurării lui Dumnezeu oferită Bisericii din Laodicea apare în versetele 18-20. Cât de bun și de milostiv este Dumnezeu cu poporul Său și cu fiecare personal. Ne amintim din scrierile Vechiului Testament cum, Dumnezeu nu și-a pedepsit poporul pentru călcarea Legii Sale Sfinte și nici nu a trimis judecăţile Sale peste oameni, până ce nu au fost avertizați de starea lor păcătoasă. În mila Sa, Domnul a acordat întotdeauna șansa iertării păcatelor și a pocăinței pentru poporul răzvrătit. Biblia este plină de astfel de situații când Dumnezeu a fost gata să ierte pe păcătoși și să se întoarcă din mânia Sa, cu condiția întoarcerii la El și a pocăinței lor.

În acest caz, Martorul Credincios, Domnul Isus Hristos prin Cuvântul Său ne sfătuiește să cumpărăm de la El aur curățit prin foc, haine albe și doctorie pentru ochi pentru a putea vedea. 

Aurul recomandat aici ca fiind curățit prin foc înseamnă credință și iubire. Aurul acesta îmbogățește inima pentru că a fost purificat prin încercare până a ajuns curat, până ce credința și dragostea din inimă vor fi puternice și statornice pentru Dumnezeu.

Hainele albe recomandate de Domnul Isus Bisericii sunt curăția de inimă și de caracter și neprihănirea lui Hristos atribuită păcătoșilor pocăiți și iertați prin jertfa Sa de pe cruce. 2 Corinteni cap. 5:21 și Apocalipsa cap. 7:9,14. Ca și copii a lui Dumnezeu, fiecare beneficiem de harul și de făgăduințele Lui. Astfel, trebuie să ne verificăm inima și faptele vieții, să biruim lumea și poftele firii pământești. Pentru aceasta să cerem cu stăruință în rugăciune putere de la Dumnezeu și prezența Duhului Sfânt care să ne conducă și să ne călăuzească în tot adevărul. Să avem un caracter sfințit și să împlinim ceea ce a spus Domnul Isus Hristos în „cuvântarea fericirilor de pe munte” Matei cap. 5:1-16 și versetele 38-48.

Cuvântul Domnului ne îndeamnă să creștem din zi în zi și mereu în credință, în sfințenie, neprihănire și în cunoașterea adevărului biblic. Este necesar să cunoaștem învățăturile și poruncile lui Dumnezeu care stau la temelia credinței noastre. Înseamnă a trăi prin credință când ajungem să cunoaștem Biblia, să cunoaștem voia lui Dumnezeu, cele zece porunci sau Legea morală și Legea dragostei, așa cum este prezentată în Exod cap. 20:1-17 și în Matei cap. 22:34-40 și să le împlinim în viața noastră. Să căutăm să ne întoarcem la dragostea dintâi cu toată râvna pentru pocăință, pentru slujire lui Dumnezeu și trăire pentru slava Domnului. Ar trebui să ne preocupe zi și noapte mintea și gândurile: cum să ne apropiem de Dumnezeu mai mult și cum să-I fim plăcuți Lui. Primind haina neprihănirii și a iertării suntem asemenea Domnului Isus Hristos prin faptul că El a luat chip în noi. „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulți frați.” Romani cap. 8:9 „Și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul” Efeseni cap. 4:24. Această haină albă oferită nouă (Bisericii) de Domnul Isus Hristos, este într-adevăr o haină din țesătură cerească, ce poate fi cumpărată numai de la El care ne iartă păcatele și ne curățește prin Sângele jertfei Sale. Fiecare o putem cumpăra cu viață de ascultare de Dumnezeu, din toată inima noastră.

Doctoria pentru ochi reprezintă înțelepciunea și harul lui Dumnezeu care ne fac în stare să facem deosebirea dintre bine și rău, ne trezește conștiința pentru a putea descoperi păcatul de sub orice mască. Doctoria pentru ochi în context mai înseamnă și capacitatea minții și a intelectului nostru de a avea discernământ spiritual și astfel vom putea înțelege adevărurile sfinte ale Bibliei și vom fi luminați în ce privește trăirea și împlinirea voii lui Dumnezeu. Doctoria aceasta recomandată de Domnul își are eficiența datorită locuirii Duhului Sfânt în inima noastră. Psalmistul spune: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale” Ps. 119:18.

Pentru a fi siguri de mântuire și de moștenirea vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ieșim din starea superficială a manifestării credinței noastre și a relației noastre cu Dumnezeu. Să ieșim din starea încropită de „căldicel” și din automulțumire și lene spirituală și să experimentăm o convertire și o pocăință adevărată, așa cum dorește Dumnezeu de la fiecare creștin ce face parte din Biserică și este la fel ca cea din Laodicea. Vers. 19, 20. Altfel vom pierde cerul, după cum spune versetul 16 din Apocalipsa cap. 3.

Pentru îndreptarea vieții noastre este foarte important să fim veghetori și să ne dăm seama la timp de păcatele, de abaterile noastre și de ceea ce nu am făcut în ce privește umblarea pe calea sfântă a Domnului. Să ne dăm seama de defectele de caracter pentru a ști că avem nevoie de pocăință, de iertare și de îndreptare.

Acesta este un motiv serios de rugăciune personală, pentru a cere putere de la Dumnezeu care să ne ajute. Grav este faptul când omul nu-și dă seama de starea lui păcătoasă, ca în versetul 17, este mulțumit de sine, gândind că nu duce lipsă de nimic. Dar, Domnul nostru Isus Hristos vede astfel: „ești sărac, nenorocit, orb și gol.” La această stare spirituală care poate fi și a noastră, a fiecăruia, Domnul Isus Hristos, Marele nostru Mântuitor și Marele nostru Medic, vine în întâmpinarea nevoii păcătosului, oferindu-i o nouă șansă și remedii de vindecare și de mântuire.

Să folosim harul lui Dumnezeu, când Domnul Hristos Salvatorul și Mântuitorul nostru, încă mai mijlocește la Tatăl ceresc, la tronul milei Sale, pentru Biserica Sa care încă este pe pământ și pentru orice păcătos care-i cere ajutorul prin rugăciune cu credință, cu pocăință și cu o inimă sinceră și smerită. Una din marile înșelătorii ale Satanei, vrăjmașul sufletelor noastre este de a face pe mulți „creștini” să nu prețuiască suficient Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu și această Carte Sfântă să nu fie citită și studiată cu interes sau să fie citită superficial și parțial acceptată. Și chiar dacă Biblia este citită, pe unele persoane, Satana îi face să nu o înțeleagă corect, pentru a fi mântuiți, așa cum dorește Dumnezeu care ne spune: „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei cap. 3: 16, 17.

„Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” 2 Corinteni cap. 4:3,4.

„Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!” Apocalipsa cap. 3:19.

A lui Dumnezeu Tatăl, Fiului Său, Isus Hristos și al Duhului Sfânt să fie toată slava, lauda, gloria, mărirea și închinarea, în vecii vecilor,

Amin

 

Olga Bucaciuc

Suceava, mai 2012