” Doamne, cine va locui în Cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El privește cu dispreţ pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa, nu se clatină niciodată.” Psalmul 15:1-5.

Prin acest psalm, David își manifestă dorința lui sinceră de a fi plăcut lui Dumnezeu și de a ajunge în Împărăția Lui, făgăduită celor sfinți și neprihăniți. În acest psalm ne este prezentat un creștin autentic credincios și plăcut lui Dumnezeu și care va fi primit în împărăția Domnului. Psalmistul este conștient că în împărăția lui Dumnezeu nu poate intra oricine, ci numai acela care și-a trăit viața împlinind în permanență voia lui Dumnezeu. Acesta este o persoană cu un caracter sfințit, care este călăuzită și luminată de Duhul Sfânt. Întrebarea retorică pusă de David este valabilă pentru orice suflet care dorește mântuirea și viața veșnică. Ne putem verifica foarte ușor, dacă avem sau nu aceste trăsături în caracterul nostru, comparându-ne cu cel ce va ajunge în ceruri la Dumnezeu, „în Cortul lui Dumnezeu și pe muntele Său cel sfânt”. Cu alte cuvinte, acest psalm ne prezintă comportamentul sfânt al credinciosului în viața aceasta, în societate, privitor la relația cu Dumnezeu și cu semenii.

„Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.” În acest context se are în vedere acel creștin care face parte dintr-o biserică și a cărui viață „vorbește” și arată aceste trăsături sfinte. Este un credincios al Domnului care iubește pe Dumnezeu, ascultă de Dumnezeu și face voia Lui împlinind poruncile Sale, în orice împrejurare a vieții în care s-ar afla. Are un respect și o teamă sfântă pentru Dumnezeu, de a nu păcătui, trăind în neprihănire și sfințenie. Căci voia lui Dumnezeu este sfințenia noastră. Acest creștin este ca și cel prezentat în psalmul 1. El cugetă zi și noapte la Legea Domnului și nu se amestecă în nici un fel cu cei răi din lume. În faptele și atitudinile sale se constată roadele Duhului Sfânt, care locuiește în inima sa. Deci în relația cu Dumnezeu și cu aproapele său, un adevărat creștin și moștenitor al Împărăției Sale, trăiește o viață cinstită și dreaptă, fără de păcat, are teamă de Dumnezeu, căutând în permanență prin toate acțiunile vieții să rămână în conformitate cu voia și poruncile lui Dumnezeu.

„Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său.” Un adevărat creștin și ucenic al Domnului nu clevetește cu limba lui niciodată. A cleveti înseamnă: a murmura, a vorbi de rău, a fi nemulțumit, a acuza pe nedrept, a răspândi zvonuri denigratoare și mincinoase față de o persoană. Prin aceste afirmații se aduc acelei persoane prejudicii nedrepte asupra corectitudinii și moralității sale. Deci în vorbele unui creștin sfânt care se străduiește să fie asemenea Domnului Hristos, nu vor exista cuvinte de bârfă, cuvinte mincinoase și nici un fel de vorbire de rău despre semenul sau aproapele său. Căci aceste fapte, dacă există în comportamentul unora, nu vin din dragoste, sunt distructive și nu zidesc, ci duc la dezbinare și provoacă răni sufletești. Cei care obișnuiesc să înfăptuiască aceste păcate, fac lucrarea vrăjmașului. Un adevărat creștin și moștenitor al Împărăției lui Dumnezeu nu face rău semenului său, ci îi face numai bine, datorită faptului că el, fiind plin de dragostea lui Dumnezeu și de Duhul Sfânt, va urmări întotdeauna, ca prin vorbire și fapte să facă numai bine celor din jur și în felul acesta el este o influență bună și o lumină pentru slava Domnului. Chiar dacă trece prin încercări și prin unele situații dificile ce pot genera conflicte, credinciosul nu se ceartă cu nimeni, nu caută să-și facă dreptate aruncând vină și cuvinte de ocară, cuvinte acuzatoare, jignitoare și pline de nervi asupra nimănui. Știe că Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace unii cu alții, iertând pe cei ce au greșit și cerând iertare și adresează semenului său cuvinte blânde și încurajatoare și care nu rănesc inima. Efeseni cap. 4: 30-32.

Creștinul face distincție între o persoană demnă de a fi prețuită sau nu, în funcție de caracterul și de comportamentul acesteia în societate, între oameni și față de Dumnezeu. O persoană care este împăcată cu Dumnezeu, va trăi în pace și bună înțelegere cu toți cei din jur. Căci dacă iubim pe Dumnezeu ne vom iubi și aproapele nostru. În acest context, o persoană vrednică de” disprețuit”, pentru adevăratul credincios al Domnului, este acela care nu are o purtare sfântă, se comportă urât în societate și care nu ascultă de Dumnezeu făcând multe încălcări ale ale Legii Sale. Acesta față de cei din jur, în funcție de situație și de interesele sale, de multe ori nu arată respect, o bună educație, cinste, amabilitate, blândețe, deoarece este lipsit de dragostea lui Dumnezeu ce ar trebui să o aibă în inimă. Astfel de fapte ale unora care nu doresc să cunoască pe Dumnezeu, nu sunt plăcute lui Dumnezeu și nici credincioșilor Săi și sunt vrednice de condamnat. Credinciosul temător și iubitor de Dumnezeu își poate găsi plăcerea și bucuria numai în părtășie cu acei care sunt ca el, care iubesc pe Dumnezeu și sunt credincioși adevărului Sfânt și îți dau interesul de a înainta pe calea Domnului împreună. Ei se bucură când se întâlnesc unul cu altul, se încurajează unul pe altul, se roagă împreună lui Dumnezeu și sunt uniți în ce privește credința și slujirea lor către Dumnezeu. Ei, acești creștini devotaţi lui Dumnezeu, se respectă și se încurajează unul pe altul pentru lucrurile bine făcute. „Sfinții care sunt în țară oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.” Psalm 16:3.

            Deci, credinciosul adevărat are o relație apropiată de părtășie, de dragoste și respect în mod deosebit, ca între frați, cu cei care se tem de Dumnezeu și în a căror viață se poate vedea sfințenie și neprihănire. În felul acesta ei împlinesc porunca dată de Domnul Isus ucenicilor Săi din Ioan cap. 15:12 care ne spune să avem dragoste unii pentru alții.

            Un adevărat creștin păzește prin viața lui zilnică toate poruncile lui Dumnezeu inclusiv porunca a opta și a noua. Un astfel de om credincios este cinstit și drept față de aproapele său. Ceea ce a promis, făcând o juruință, o aduce la îndeplinire întocmai, după cum a spus, chiar dacă va avea pagubă de pe urma acestui lucru, căci nu vrea să se facă vinovat de minciună. El este bun și ajută pe cel care are nevoie de a i se împrumuta sume de bani sau alte bunuri, dar nu pretinde nicio dobândă. Ajută cu bucurie pe cel ce are nevoie de ajutor, intervine în apărarea lui fără a cere răsplată pentru aceasta. Ezechiel cap. 18:5-9.

            În viața moștenitorului Împărăției lui Dumnezeu se va vedea credinţă, bucurie și încredere deplină în Dumnezeu. Iar faptele lui bune pe care el le face pentru cei din jur sunt motivate de credința și dragostea lui pentru Dumnezeu și dragoste și milă pentru aproapele său. Un astfel de creștin este fericit și încrezător în Dumnezeu și în făgăduințele Sale și chiar dacă ar trece prin diferite încercări ale vieții, el nu se va clătina în credință niciodată. El așteaptă cu nădejde Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu. Este conștient că pe acest pământ suntem călători și este neclintit în credință și nădejde pentru că tăria lui este Domnul Isus Hristos Mântuitorul și cu Duhul Sfânt, ce este prezent în inima sa. 2 Petru cap. 1:4-11.

            Un astfel de creștin cunoaște foarte bine Cuvântul Evangheliei, care-i este temelia credinței lui și lumină pe cărarea vieții și știe care este voia și poruncile lui Dumnezeu, după care trebuie să-și armonizeze și să-și trăiască viața, căci numai așa se ajunge la mântuire și la viața veșnică.

            Domnul, Dumnezeul nostru să ne dea ajutor și putere pentru a trăi o viață de neprihănire și în sfințenie, din dragoste pentru Dumnezeu și dragoste pentru semenii din jurul nostru.

                                                                                                                                  AMIN

August 2012

Olga Bucaciuc