Unirea in Hristos # 22

                                                                                                 http://www.kingdomplan.net

               IN EL AVEM rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau, pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere, caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremilor, spre a-Si UNI IARASI intr-unul, IN HRISTOS, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant Efeseni1: 7-10.

Intregul universul este lucrarea sau rodul gandurilor, a dorintei si a intelepciunii lui Dumnezeu. Si totusi universul acesta fizic, universul acesta care poate fi vazut cu ochi firesti este doar o umbra a realitati, da, este doar o umbra a universului spiritual, acel univers care poate fi vazut numai cu ochi duhovnicesti. Intregul univers a fost creat si continua in puterea creatiunii, continua sa functioneze intocmai dupa hotararea si planul voii lui Dumnezeu, acel plan facut in Sine insusi. Planul acesta, Planul Veacurilor contine taina voii lui Dumnezeu. In planul acesta Dumnezeu a desenat dorinta, voia si visul inimii Sale, El a desenat acest plan ca o marturie fundamentala intre El si lucrarea Sa. Planul facut de El nu numai ca contine gandurile secrete ale lui Dumnezeu, dar planul acesta este o marturie si o dovada netagaduita despre marimea puterii lui Dumnezeu de-a aduce la indeplinirea toata LUCRAREA LUI dupa cum este scrisa si desenata in plan. Marimea puteri lui Dumnezeu pentru indeplinirea planului Sau este vazuta acolo si atunci cand lucrarea Lui are vrajmasi si impotrivitori. Pentru ca marimea puterii Sale sa fie vazuta, cunoscuta si dovedita in fata intregului univers, iata ca Dumnezeu a hotarat, a programat pentru o scurta vreme, vrajmasi si impotrivitori ai lucrari Sale. Cu cat firea pamanteasca alimentata de satan, ridica mai multe si mai mari ziduri de impotrivire, mai multe si mai amagitoare cai de inabusirea adevarului, cu ata mai mult, sau mai bine zis: cu mult mai mult continua si sa implineste planul lui Dumnezeu, ca un fluviu care nu poate fi oprit din cursul lui. Ca luceafarul diminetii care se vede si straluceste mai puternic in noaptea neagra si intunecoasa.

 Planul lui Dumnezeu nu cunoaste nici cea mai mica corectare, planul Lui este si ramane fara nici o umbra de schimbare. Domniile, stapaniriile si toata puterea intunericului prin impotrivirea lor, nu numai ca nu au reusit sa schimbe, sa intarzie macar putin implinirea celor scrise in plan, dar fara voia lor au contribuit la infaptuirea planului lui Dumnezeu dupa cum au marturisit si ucenici lui Isus unde zice Scriptura: Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: Pentru ce se intarata Neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte? Imparatii pamantului s-au rasculat si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau. In adevar, impotriva Robului Tau cel sfant, Isus pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel, CA SA FACA TOT CE HOTARASE MAI DINAINTE MANA TA SI SFATUL TAU. Fapte4: 25-28.

Cum este Dumnezeu asa este si planul si lucrarea Lui. Cand dupa implinirea tuturor vremilor, cand Planul Veacurilor va fi complect indeplinit, atunci tot neamul omenesc, atunci tot universul fizic, atunci toate lucrurile cele din ceruri si cele de pe pamant, atunci toate domniile, toate stapanirile si toate puterile vor fi umpluti de uimire. Atunci universul fizic se va lasa luat in brate, va fi deplin inundat de puterea farmecului universului ceresc, lucrurile acestea pamantesti vor fi ascunse, se vor contopi in substanta lucrurilor ceresti si toate impreuna, toate ca un singur trup vor izbucni in strigate de bucurie, si se vor inchina cu mare bucurie in fata descoperirii tainelor lui Dumnezeu.                                                                                                                                                Apostolul Pavel prin Duhul declara ca taina cea mai mare, taina principala, taina de baza asezata ascuns in Planul Veacurilor este TAINA VOII SALE, adica Isus Hristos Domnul Vietii. Taina aceasta a voii lui Dumnezeu adica Isus Hristos Domnul Vietii este centrul planului lui Dumnezeu. Inca de la inceputul zidirii, toate fagaduintele si vestea buna a lui Dumnezeu se indrepta cu pasi siguri peste toata lungimea veacurilor, spre una singura tinta, spre implinirea lor in Isus Hristos. Calauziti de unul singur Duh, oameni ai lui Dumnezeu, oameni din toate generatiile, oameni din toate veacurile au cercetat, au scris, au prorocit si au declarat cu bucurie anticipata mesajul lui Dumnezeu, VESTEA BUNA care trebuia sa se implineasca in Isus Hristos. Iata ca toate fagaduintele lui Dumnezeu facute in vremea lui Adam cel pamantesc sunt facute la timpul viitor. Toate fagaduintele si vestea buna urmau sa se implineasca intr-o alta vreme, mult diferita de vremea lui Adam, ele trebuiau sa se implineasca in vremea si in persoana lui Isus Hristos.

Dupa cum Dumnezeu sadise multi pomi in gradina Edenului, multi pomi, tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, dar numai UNUL SINGUR a fost hotarat de Dumnezeu sa fie POMUL VIETII. Tot asa iata ca Dumnezeu in scurgerea vremilor a ridicat si a trimis multi oameni cu daruri mari si minunate. Oameni in spatele carora multe popoare s-au ascuns de mania si judecata lui Dumnezeu precum se ascunsese prima pereche printre sau in spatele pomilor din gradina Edenului, totusi numai UNUL SINGUR OM a fost hotarat de Dumnezeu sa fie Salvatorul omenirii si Dadatorul vietii vesnice, Omul Isus Hristos. Omul Isus Hristos este SINGURUL OM despre care Dumnezeu a dat tuturor oamenilor o dovada care nu poate fi tagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti intr-o viata nemuritoare. ISUS este singurul Nume decretat de Dumnezeu in care nume TREBUIE sa fie mantuiti si adusi la viata neperitoare toti oameni. Cred eu ca este important sa mentionez ca Pomul Vietii, nu a fost luat si replantat in alta parte, Pomul Vietii a ramas tot in MIJLOCUL gradinii Edenului.

Omul a fost izgonit afara din gradina, motivul principal pentru care a fost izgonit omul era chiar pomul vietii, iata ce spune Scriptura: Domnul Dumnezeu a zis: Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, SA MANANCE DIN EL SI SA TRAIASCA IN VECI. DE ACEEA Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam, si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, CA SA PAZEASCA DRUMUL CARE DUCE LA POMUL VIETII. Geneza3: 22-24.

Dragi mei eu nu stiu cat timp a petrecut omul in gradina Edenului, nu stiu din cati pomi a reusit omul sa manance. Dar stiu ca potrivit cu Scriptura aratata mai sus omul inca nu avea VIATA VESNICA pentruca nu mancase inca din pomul vietii. Chiar daca omul ar fi locuit mii de ani in gradina Edenului, chiar daca omul s-ar fi alimentat zilnic din rodul pomilor saditi de Dumnezeu. Din pomii aceia: TOT FELUL DE POMI PLACUTI LA VEDERE SI BUNI LA MANCARE. Chiar daca de cel putin trei ori in fiecare zi vizita si se odihnea cateva ore la umbra pomului vietii, chiar daca omul iubea mult pomul vietii, totusi NUMAI GUSTAND din Pomul Vietii, NUMAI ALIMENTANDU-SE din Pomul Vietii putea sa primeasca viata vesnica. Iata ce marturiseste Isus despre Pomul Vietii Vesnice: Eu sunt Painea vie care s-a pogorat din cer. Daca MANANCA cineva din painea aceasta, va trai in veac, si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care il voi da pentru viata lumii. La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau intre ei si ziceau: Cum poate Omul acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam? Isus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun, ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are VIATA VESNICA, si Eu il voi invia in ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura. Ioan6: 51-55.

Voia lui Dumnezeu, acea voie asezata in planul veacurilor, era ca omul cazut in pacatul neascultarii nu va traii vesnic in aceasta stare de moarte. De aceea, adica ca sa nu manance din pomul vietii si ca sa nu ramana vesnic in starea lui vinovata, Dumnezeu l-a izgonit afara din gradina Edenului. Dupa ce omul a fost izgonit afara din gradina, Dumnezeu a pus la rasaritul gradinii Edenului niste heruvimi care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa PAZEASCA DRUMUL care duce la pomul vietii. Poate ca in gradina Edenului se poate reintra pe mai multe drumuri, poate ca fiecare fel de pom din gradina are drumul lui. Scriptura ne spune ca pentru a reintra, pentru a ajunge la Pomul Vietii este NUMAI UNUL SINGUR DRUM, si acest drum se gaseste la rasaritul gradinii Edenului. Numai pe drumul care duce la pomul vietii se gasesc niste heruvimi care invartesc O SABIE, adica UNA SINGURA SABIE INVAPAIATA. Numai drumul acesta este pazit, oricine merge pe drumul acesta spre pomul vietii se intalneste mai intaii cu niste heruvimi care invartesc SABIA INVAPAIATA, cred eu ca drumul acesta care duce la pomul vietii este DRUMUL CRUCII LUI ISUS Aleluia!

Stimati cititori dupa cum Adam se alimenta DUPA PLACERE din rodul pomilor din gradina, si chiar daca erau placuti la vedere si buni la mancare totusi nici unul nu continea in el VIATA VESNICA, tot la fel si astazi omenirea se hraneste din rodul multor pomii de tot felul placuti la vedere si buni la mancare. Oameni mananca din rodul pomilor dupa pofta si placerea lor. Oameni de obicei incearca si gusta din rodul pomilor mergand de la un pom frumos si bun la unul altul mai frumos si mai bun potrivit cu placerea si pofta lor. Omenirea este foarte impartita, o parte a omenirii se alimenteaza din pomul cel mai placut la privire din rasaritul gradinii, o alta parte a omenirii se hranesc din pomul cel mai bun la mancare din partea de vest a gradinii, o alta parte a omenirii se duc la pomul placut si bun din nordul sau sudul gradinii, si fiecare parte se mandreste cu pomul lor. Dupa hotararea lui Dumnezeu Pomul Vietii nu se afla la cei ce merg la rasaritul gradini, nici la cei ce merg in vestul gradinii, Pomul Vietii nu se afla la nici unul din punctele cardinale ale gradinii, Pomul Vietii a fost asezat de Dumnezeu in MIJLOCUL gradinii.Nici un alt pom din gradina nu contine in sinea lui viata vesnica, nici chiar toti pomi din gradina adunati impreuna nu pot produce viata vesnica.

 Pentru multi oameni religia lor este pomul din care se hranesc, pentru multi oameni denominatia lor este pomul din care se hranesc, biserica unde se duc ei este pomul din care se hranesc. Preotul, pastorul, invatatorul, profetul lor este pentru multi pomul din care se hranesc. Stimate cititor dragul meu prieten, da-mi te rog voie sa repet inca odata, de data aceasta special pentru tine, daca esti in cautarea vietii vesnice si daca inca nu ai gasit drumul care duce la POMULVIETII, daca inca nu ai intalnit heruvimii, pazitorii drumului, daca inca nu ai trecut prin puterea sabiei invapaiata, daca te alimentezi inca din pomii placuti la vedere si buni la mancare, astazi chiar in ceasul acesta ti-se aduce VESTEA BUNA: Viata vesnica nu se gaseste in rodul tuturor pomilor din gradina Edenului, NUMAI in pomul din mijlocul gradinii numit Pomul Vietii. Viata vesnica nu se gaseste in rodul pomilor lumii acesteia, viata vesnica se gaseste din belsug numai in Isus Hristos din Nazaret Fiul lui Dumnezeu. Viata vesnica o primeste numai omul care ajuns la pomul vietii, intinde mana si cu bucurie gusta si se alimenteaza din rodul binecuvantat al pomului. Apostolul prin Duhul scrie fratilor din Efes: IN EL AVEM RASCUMPARAREA. Cred eu ca propovaduirea fiecarui trimis al lui Dumnezeu, mesajul fiecarui vestitor care este trimis sa vesteasca vestea buna ar trebui sa inceapa cu cuvintele acestea IN EL AVEM. Cuvintele acestea sunt mai mult decat fundatia sau temelia crestinismului. Cuvintele acestea:  IN EL AVEM cred eu ca sunt tinta principala spre care se indreapta vocea tuturor Scripturilor.

 Inca de la neascultarea lui Adam, Dumnezeu a declarat planul si voia Sa cu privire la om si la intreg universul nu numai universul fizic dar si acel ceresc, El a declarat aceeasi nestirbita declaratie in toate veacurile si in toate generatiile, indreptand ochi intregi creatiuni spre locul de MIJLOC, spre CENTRUL tuturor hotararilor Sale spre Comoara tainelor Sale spre Isus Hristos Fiul dragostei Sale. Iata ca Dumnezeu a izgonit pe Adam cel neascultator AFARA DIN GRADINA EDENULUI. Afara din gradina inseamna ca omul nu mai era in launtrul gradinii. Afara din gradina inseamna ca era acum oriunde in largul CAMPULUI care acoperea toata fata pamantului. Motivul principal pentru care Dumnezeu a izgonit omul afara din gradina nu era gradina in sinea ei, nu erau nici pomii gradinei pomii placuti la vedere si buni la mancare, nu era nici pomul cunostintei binelui si raului, nu era nici chiar faptul neascultarii. Motivul principal a fost acolo unde Dumnezeu avea un plan ascuns in Sine insusi cu privire la om, potrivit acestui plan omul cazut in pacatul neascultarii nu avea voie sa manance din pomul vietii. Starea de neascultare si goliciunea omului nu era hotarata de Dumnezeu sa fie vesnica, moartea lui ca plata pentru pacatul neascultari nu trebuia sa fie vesnica. Starea vinovata a omului si pribegia lui in largul campului era hotarata de Dumnezeu sa fie NUMAI PANA LA VENIREA PROMISIUNI, numai pana la venirea izbavirii, numai pana la venirea binecuvantarii si numai pana la venirea dreptati Imparatiei lui Dumnezeu.

Daca omul era ingaduit de Dumnezeu sa manance din pomul vietii in starea lui vinovata atunci omul traia vesnic in aceea stare, numai atunci pacatul neascultari lui era vesnic, numai atunci moartea lui era vesnica. Era hotarat deja, era scris cu condeiul iubirii lui Dumnezeu pe paginile Planului Veacurilor ca omul nu va fi inchis in neascultare pentru totdeauna, era scris ca neascultarea lui va tine numai pana la vremea venirii Indurari lui Dumnezeu, pana la vremea veniri ASCULTARII LUI ISUS si atunci se va propovaduii in tot pamantul uimitoarele cuvinte IN EL AVEM.

Dupa ce omul a fost izgonit afara din gradina Edenului, Scriptura ne spune ca Dumnezeu a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii. Dupa cum declara Scriptura in cartea Genezei in gradina Edenului erau multi pomi, TOT FELUL de pomi, placuti la vedere si buni la mancare. Tot in gradina se afla si pomul cunostintei binelui si raului si totusi Dumnezeu a pus pazitori NUMAI pe drumul care ducea la pomul vietii. De ce oare Dumnezeu nu a pus pazitori si pe drumul care ducea la pomul cunostintei binelui si raului? De ce oare nu a pus El pazitori si pe drumul sau drumurile care duceau la tot felul de pomi placuti la vedere si buni la mancare? Scriptura ne spune ca sunt mai multe drumuri, mai multe cai, din toate caile, din multimea drumurilor de tot felul numai unul singur este drumul care duce la pomul vietii, numai una singura este calea vietii. Numai pe drumul care duce la Viata sunt asezati de Dumnezeu pazitorii drumului, numai pe drumul Vietii te intalnesti MAI INTAI cu Sabia invapaiata.

Iata doar cateva drumuri sau cai din multimea lor mentionate in Scripturi: Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi de mult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi, care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru Stapan si Domn, Isus Hristos. Vai de ei! Caci au urmat pe CALEA lui Cain! Iuda4: 11. Dupa ce au parasit CALEA cea dreapta, au ratacit si au urmat CALEA lui Balam, fiul lui Bosor, care a iubit plata faradelegii. 2Petru 2: 15. El a umblat în CALEA casei lui Ahab și a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. 2 Imparati8: 27. El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale și în CALEA lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 1Imparati 22: 52. Ei au dat astfel tărie împărăției lui Iuda și au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani; căci trei ani au umblat în CALEA lui David și a lui Solomon. 2 Cronici11: 17. Cel neprihănit arată prietenului său CALEA cea bună, dar CALEA celor răi îi duce în rătăcire. Proverbe12: 26. Iar poporului acestuia să-i spui: „Așa vorbește Domnul: „Iată că vă pun înainte CALEA vieții și CALEA morții. Ieremia21:8. El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat în CALEA tatălui său și în CALEA mamei sale și în CALEA lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 1Imparati 22: 52. În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe CALEA mântuirii și printre cei ce sunt pe CALEA pierzării. 2Corinteni 2: 15. Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la CALEA Domnului. Fapte19: 23. Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt CALEA vieții. Proverbe6: 23. Omul care se abate de la CALEA înțelepciunii se va odihni în adunarea celor morți. Proverbe21: 16. Pe CALEA cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său. Evrei10: 20. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este CALEA care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ia. Dar strâmtă este poarta, îngustă este CALEA care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află. Matei7: 13,14. Pe CALEA aceasta nu va fi niciun leu, și nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpărați vor umbla pe ea. Isaia35: 9. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni CALEA lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Matei22: 16. Acolo se va croi O CALE, UN DRUM, care se va numi CALEA cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. Isaia35: 8. Isus i-a zis: „Eu sunt CALEA, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan14: 6. Pe cararea neprihanirii este viata, si pe DRUMUL insemnat de ea nu este moarte. Proverbele12: 28.

Este de trebuinta, este foarte important sa mentionez din nou ca Dumnezeu dupa ce a pus omul in gradina Edenului I-a dat PORUNCA ACEASTA: Poti sa mananci dupa placere din ORICE pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului, sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit. Prin puterea porunci lui Dumnezeu, omul PUTEA sa manance si din pomul vietii, dar dupa caderea lui in neascultare omul a fost impiedicat, omul a fost oprit, omul a fost chiar izgonit afara din gradina Edenului, ca sa nu aiba ocazie sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa MANANCE din el si sa traiasca in veci. In starea lui vinovata omul a fost ingaduit de Dumnezeu sa manance in continuare din toti pomii gradinii, dar nu ia mai fost ingaduit sa manance din pomul vietii. Daca inainte de caderea omului in neascultare, omul nu intalnea nici un pazitor, nici un heruvim, nici o sabie invapaiata, in umblarea lui spre pomul vietii, acum dupa ce gustase deja din pomul oprit, acum cazut in pacatul neascultarii, nu numai ca a fost izgonit afara din gradina, dar Dumnezeu a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii. Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. Proverbe16: 25.

 Iata ca dintre toti pomii, numai UNUL SINGUR este Pomul Vietii Vesnice. Iata ca dintre toate drumurile si caiile pamantului numai UNUL SINGUR este drumul sau calea care duce la pomul vietii vesnice. Cuvantul vesnic sau etern nu este folosit pentru pomii din gradina numai pentru pomul vieti. Nici un pom nu rodea vesnicia nici chiar pomul cunostintei binelui si raului. Deasemenea nici un drum, nici o cale nu duce la vesnicie, nici chiar drumul morti nu duce la moartea VESNICA, numai unul singur drum este care duce la vesnicie si acesta este drumul care duce la pomul vietii VESNICE Aleluia! Iata ca numai pe drumul acesta, pe drumul care duce la pomul vietii vesnice sunt asezati niste heruvimi care invartesc o sabie invapaiata si pazesc drumul. Era hotarat si scris in Planul Veacurilor ca omul in starea lui pacatoasa nu va putea niciodata sa manance din pomul vietii si sa traiasca vesnic in aceeasi stare, deaceea pe drumul care duce la pomul vietii, Dumnezeu a asezat acestia heruvimi care INVARTESC o sabie invapaiata si pazesc tot drumul. Orice om care a inceput sa mearga pe drumul acesta spre pomul vietii se va intalni mai intai cu acesti heruvimi si cu sabia invapaiata. Daca uni din fii oamenilor ar incerca sa ocoleasca locul acesta unde se gasesc heruvimii, si sa intre pe drumul acesta prin spatele lor sau printr-un alt loc unde nu sunt acesti heruvimi si nici sabia invapaiata, iata ca fii oamenilor nu au nici una sansa. Prin hotararea lui Dumnezeu heruvimi acestia nu numai ca sunt asezati in drum ca o bariera, ca o perdea, ca un loc blocat pe unde nu se poate trece dar ei PATRULEAZA, ei PAZESC tot drumul care duce la pomul vietii.

 Era oare Dumnezeu asa de suparat pentru neascultarea omului incat a blocat pentru totdeauna accesul omului la pomul vietii? Erau heruvimi acestia asezati in drum si sa pazeasca drumul care ducea la pomul vietii, pentru totdeauna? Era oare scris in planul veacurilor un timp limitat, o anumita data referitoare la stationarea si activitatea lor in drumul care duce la pomul vietii? Daca pomul acesta plantat in mijlocul gradinii Edenului este singurul pom care rodeste viata neperitoare, daca pomul acesta nu era ingaduit sa fie transferat si replantat in alta parte, undeva in largul CAMPULUI afara din gradina, atunci a lasat Dumnezeu oare vreo sansa pentru omul pacatos sa se intoarca din nou in gradina Edenului sa manance din pom si sa traiasca vesnic? Era oare caderea omului in pacatul neascultarii, planuita si scrisa de Dumnezeu in Planul Veacurilor?

Dragi cititori sa nu uitam ca Dumnezeu nu este subordonat timpului, Dumnezeu foloseste timpul dupa buna Sa voie si placere. Dumnezeu foloseste timpul pentru aducerea la indeplinire a tuturor gandurilor si a tuturor hotararilor Sale scrise in planul veacurilor. Scriptura ne spunea putin mai sus ca omul incearca multe cai, cand face primi pasi, atunci la inceputul timpului, multe cai par sa fie bune, dar mai tarziu putin, dar mai pe la sfarsitul timpului, toate caile acestea se vad a fi foarte rele si ratacitoare pentruca in final ele conduc omul la moarte.

 Este spre binele nostru sa urmarim cu rabdare lucrarile lui Dumnezeu, sa mergem pas cu pas parallel cu timpul si cu desfasurarea continua a lucrarilor Sale si vom fi bucurosi mai la urma cand vom vedea ca toate drumurile si caile lui Dumnezeu duc la viata si inca la viata neperitoare. Cand era omul in gradina era foarte aproape de pomul vietii, nu era nevoie sa calatoreasca pe un drum lung pana la pomul vietii. Omul era asa de aproape de pomul vietii, incat putea sa-l atinga cu mana. Tot ce trebuia sa faca omul era doar sa-si INTINDA MANA sa ia si sa manance din rodul pomului vietii. Dupa ce Dumnezeu a izgonit omul afara din gradina, iata ca pentru a ajunge din nou la pomul vietii, omul trebuie sa calatoreasca pe un drum destul de lung. Uni oameni calatoresc de zeci de ani pe drumul care duce la pomul vietii si multi dintre ei inca nu au ajuns nici macar la locul unde sunt asezati heruvimi cu sabia lor invapaiata.

Potrivit cu ce spune Scriptura, heruvimi au fost asezati undeva afara din gradina in partea de rasarit a gradinii Edenului.Se vede ca pentru uni oameni drumul este foarte lung, sau poate heruvimi sunt prea severi, sunt neanduplecati si sabia lor este prea fierbinte si nemiloasa. Iata ca de atunci, de cand omul a fost izgonit afara si pana acum in zilele anului 2012 numai UNUL SINGUR OM a calatorit tot drumul, a trecut si pe la poarta heruvimilor, a platit pretul, a deschis poarta, a inlaturat perdeaua si a ajuns la pomul vietii, a mancat din el si a primit VIATA VESNICA, adica viata neperitoare, adica moartea nu mai are stapanire asupra Lui nici o data. Drumul acesta care duce la pomul vietii si heruvimi asezati pe el undeva la intrarea spre pomul vietii se aseamana cu drumul care incepea undeva afara de Cortul intalnirii si sfarsea inlauntru in Locul Preasfant. Preoti care faceau slujba in Cortul lui Moise numit Cortul Intalnirii, intotdeauna incepeau umblarea lor pe drumul care ducea spre Locul Preasfant, din partea de afara a cortului si continuau umblarea lor in launtrul cortului oprindu-se intodeauna in fata unei perdele care separa Locul Preasfant de cealalta incapere a cortului. Dupa cum drumul care duce la pomul vietii se termina in fata pomului vietii si nu continua mai departe, tot asa, drumul pe care umblau preoti in cortul intalnirii ducea pana in ultima incapere numita Locul Preasfant, si nu continua mai departe. Iata ca pe drumul acesta spre Locul Preasfant umblau preoti, dar ei nu aveau voie sa dea perdeau la o parte, ei nu aveau voie sa deschida usa si sa intre in Locul Preasfant. Numai Marele Preot avea voie sa dea perdeaua la o parte, sa deschida usa si sa intre inlauntru in Locul Preasfant. Numai Marele Preot avea voie sa intre, si el intra NUMAI O SINGURA DATA pe an si atunci numai cu prêt de sange. Marele Preot intra in Locul Preasfant in prezenta lui Dumnezeu numai o singura data pe an si atunci intra numai dupa randuiala lui Dumnezeu.  Perdeaua aceasta care opera si pazea intrarea spre Locul Preasfant a fost facuta dupa porunca lui Dumnezeu data lui Moise: Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie, şi să aibă pe ea HERUVIMI. Exodus26: 31. Marele preot intra in locul prea sfant in prezenta lui Dumnezeu reprezentand TOT NORODUL, un singur om pentru toti oameni.

 Marele preot nu numai ca reprezenta tot poporul lui Israel inaintea lui Dumnezeu dar odata cu el, IMPREUNA cu el intra si era present in locul prea sfant tot poporul lui Israel. Unde era marele preot acolo era si poporul impreuna cu el inaintea lui Dumnezeu dupa cum poruncise Domnul lui Moise:  Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi într'o ferecătură de aur. Amîndouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; şi Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei DOI UMERI AI LUI, ca aducere aminte de ei.  Cînd va intra Aaron în sfîntul locaş, va purta pe INIMA LUI numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului. Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, cari să fie pe INIMA LUI Aaron, cînd se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe INIMA LUI judecata copiilor lui Israel, cînd se va înfăţişa înaintea Domnului. Să faci şi o tablă de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: ,Sfinţenie Domnului. S'o legi cu o sfoară albastră de mitră, în partea dinainte a mitrei. Ea să fie pe FRUNTEA LUI Aaron; şi Aaron va purta fărădelegile săvîrşite de copiii lui Israel cînd îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe FRUNTEA LUI înaintea Domnului, pentruca ei să fie plăcuţi înaintea Lui. Exodul 28: 11,12,29,30,36,37,38.

 Apostolul aduce in lumina adevarului aceasta taina in care sunt misterios ascunse cele doua drumuri foarte asemanatoare: unul care duce la pomul vietii si unul care duce in Locul Preasfant. Pe drumul care duce la pomul vietii au fost asezati niste heruvimi care invartesc o sabie invapaiata si pazesc astfel drumul care duce la pomul vietii. Pe drumul care duce la locul prea sfant a fost asezata o perdea pe care erau niste heruvimi, si perdeaua aceasta bloca si pazea intrarea in locul prea sfant, in prezenta slavei lui Dumnezeu. Omul in starea lui vinovata, in starea lui de neascultare nu era ingaduit de Dumnezeu sa manance din pomul vietii. Omul in starea lui de pacatosenie nu era ingaduit sa aiba apropiere si partasie cu Dumnezeu in locul prea sfant. Omul odata ajuns in fata heruvimilor si a sabiei invapaiata, ajuns in fata perdelei cu heruvimi nu putea merge mai departe. Daca omul incerca sa se apropie, daca incerca sa treaca printre heruvimii asezati in drum, cu siguranta ca ar fi fost omorat de sabia invapaiata care era invartita fara oprire. Omul avea nevoie de o schimbare totala a conditiei si a stari sale. Omul avea nevoie sa umble in ascultare de porunca lui Dumnezeu, poate ca omul reamintindusi de fericirea Edenului a incercat de multe ori sa umble in ascultare dar dusmani lui care au pus stapanire peste puterea lui in ceasul neascultari l-au legat cu legaturile nemiloasei morti, I-au pus jugul greu al robiei pe grumazul lui si omul a devenit rob fara putere si fara nici un drept al vietii si-al libertatii. Omul avea nevoie de cineva mai puternic, omul avea nevoie de un Eliberator, de un Salvator, de UNUL care sa-l treaca dincolo de Heruvimi, dincolo de perdeaua a doua, dincolo de Locuinta mortilor in prezenta vietii si a slavei Paradisului lui Dumnezeu.

Iata ce scrie scriitorul in scrierea lui catre frati Evrei: Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii cari fac slujbele, intră totdeauna în partea dintîi a cortului. Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sînge, pe care îl aduce pentru sine însuş şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfînt arăta că DRUMUL în Locul prea sfînt, nu era încă deschis cîtă vreme sta în picioare cortul dintîi. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a TRECUT prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta; şi A INTRAT, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică. Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S'a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu! Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei- căci Legea n'a făcut nimic desăvîrşit-şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Şi fiindcă lucrul acesta nu s'a făcut fără jurămînt, căci, pe cînd Leviţii se făceau preoţi fără jurămînt, Isus S'a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I -a zis: ,,Domnul a jurat, şi nu Se va căi: ,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec,  prin chiar faptul acesta, El s'a făcut chezăşul unui legămînt mai bun. Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentrucă moartea îi împiedica să rămînă pururea. Dar El, fiindcă rămîne ,,în veac,  are o preoţie, care nu poate trece dela unul la altul. De aceea şi poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu PRIN EL, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri, care n'are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l -a făcut odată pentru totdeauna, cînd S'a adus jertfă pe Sine însuş. În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvîntul jurămîntului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvîrşit pentru vecinicie. Căci Hristos n'a intrat într'un locaş de închinare făcut de mînă omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuş, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul prea sfînt cu un sînge, care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori dela întemeierea lumii; pe cînd acum, la sfîrşitul veacurilor, S'a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne -a deschis -o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Iata ce gandea Dumnezeu in adancul intelepciunii Sale cand a izgonit omul vinovat afara din gradina Edenului. Iata motivul principal pentru care a asezat Dumnezeu niste heruvimi care SA INVARTEASCA o sabie invapaiata si sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii. Iata ce spunea apostolul prin puterea si lumina Duhului: Căci lui Dumnezeu nu -I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. Dupăcum voi odinioară n'aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum, tot aşa, ei acum n'au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu A INCHIS pe toţi oamenii în neascultare, ca să AIBA INDURARE de toţi. O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui! Şi în adevăr, ,,cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I -a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?`Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. Romani11: 29-36.

Daca in Adam cel neascultator toti oameni au fost izgoniti din gradina Edenului si complect opriti de la pomul vietii, in Isus Hristos cel ascultator toti oameni sunt adusi din nou in gradina Edenului si au deplin acces la pomul vietii. Din ziua aceea, din ziua neascultari lui Adam, din ziua izgonirii lui afara din gradina, de atunci si dealungul tuturor veacurilor, pana in vremea lui Isus Hristos, iata ca nu sa gasit nici un om vrednic sa treaca dincolo de perdeaua neanduplecata, sa treaca dincolo de puterea Legi heruvimilor asezati in drum, si dincolo de nemiloasa sabie a morti. Sa treaca acest neanvins opstacol sa ajunga la pomul vietii sa manance din el primind astfel viata neperitoare si apoi sa conduca si pe alti pe drumul care duce la pomul vietii. Iata ca dealungul vremilor sa-au declarat multi oameni ca fiind vrednici clauzitori, oameni intelepti care prin intelepciunea lor au aflat un drum scurt si fara prea multe bariere si opozitii, un drum care ziceau ei ca duce la pomul vietii. Uni dintre acestia au avut trecere inaintea multor oameni. Multi oameni dealungul veacurilor au urmat sfaturile si invataturile lor. In jurul lor s-au format puternice religii, unele care sunt foarte active chiar si acum in zilele anului 2012.

 Dragi mei cititori, stimati prieteni nici unul din acesti conducatori, nici unul din mari invatatori si profeti ai vremi nu au reusit sa treaca dincolo de heruvimi judecati lui Dumnezeu, dincolo de perdeaua a doua, sa manance din pomul vietii primind astfel viata nemuritoare. Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu a fost si este SINGURUL OM care in jur de 2000 de ani in urma, prin porunca si voia lui Dumnezeu a umblat drumul acesta care ducea la pomul vietii. Isus spre deosebire de Adam a umblat drumul acesta in deplina ascultare. Isus in umblarea ascultari Sale a ajuns in fata acelor heruvimi si in fata sabiei invapaiata, a ajuns in fata perdelei a doua, unde a fost judecat pentru neascultare si pacatele omenirii. Viata ascultarii Sale a fost din dragoste pentru omenire, asezata jos in fata heruvimilor Legi lui Dumnezeu si in fata sabiei dreptati si a adevarului lui Dumnezeu. Viata ascultari Sale a fost adusa aici ca o jertfa ispasitoare pentru neascultarea si pacatele omenirii. Iata ca aici pe dealul Golgotei, in fata heruvimilor slavei si a sfinteniei lui Dumnezeu, in fata sabiei care nu cunoaste partinire, Isus a fost rastignit pe o cruce, ca o plata pentru pacatul meu si pentru pacatul tau, pentru pacatele intregi omeniri. Cateva ore mai tarziu, tot aici in fata acestui mare opstacol, Isus a murit cu ochii atintiti dinc6-olo de poarta mortii, spre Paradisul Vietii Neperitoare. Toata viata lui Isus, toata umblarea Lui pe drumul acesta pana in ceasul mortii, a fost adusa si prezentata in fata Tribunalului Suprem, in fata si in prezenta tronului lui Dumnezeu. Iata ca toti reprezentanti Tribunalului lui Dumnezeu au gasit umblarea, ascultarea si jertfirea vieti lui Isus vrednica sa impace omul din nou cu Dumnezeu, vrednica sa ierte tot trecutul, vrednica sa readuca omul din nou in Paradisul fericirii si vrednica sa garanteze deplin acces la Pomul Vietii Alleluia!

 Iata cateva din declaratiile care au fost facute despre El, Mielul Junghiat, in prezenta tribunalului supreme si inaintea tronului lui Dumnezeu: Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul. El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie. Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s'au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor. Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: VREDNIC eşti tu să iei cartea şi să -i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt! M'am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: VREDNIC este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda! Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a MIELULUI să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor! Şi cele patru făpturi vii ziceau: Amin! Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s'au aruncat la pămînt, şi s'au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor! Apocalipsa5: 6-14.

Dumnezeu in marea Sa bunatate si indurare, in iubirea Sa nemarginita pentru om, iata ca a dat tuturor oamenilor o dovada care nu poate fi tagaduita, acolo unde Isus a fost PRIMUL OM care trecand cu bine dincolo de poarta heruvimilor a fost ingaduit de Dumnezeu sa ajunga la capat, la SFARSIT de drum unde a mancat din pomul vietii, si acolo unde Dumnezeu I-a dat VIATA NEMURITOARE prin faptul ca L-a inviat din morti Aleluia! Dupa cum marele preot intra in Locul Preasfant in prezenta lui Dumnezeu numai una data pe an, si dupa ce intra inlauntru, odata ce termina toata slujba randuita de Dumnezeu, iata ca el nu ramanea pentru totdeauna in launtru in Locul Preasfant. Dupa porunca lui Dumnezeu el trebuia sa vina din nou afara in curtea de afara impartasind cu tot poporul VESTEA BUNA, adica mareata bucurie unde tot poporul a fost prezent si reprezentat inaintea lui Dumnezeu in persoana marelui preot, si acolo unde Dumnezeu a primit cu bucurie jertfa adusa si unde pacatele poporului au fost acoperite si iertate. Tot la fel, Isus dupa ce prin vrednicia jertfei Lui si prin indurarea lui Dumnezeu a fost primit cu bucurie in Paradisul Raiului lui Dumnezeu, dupa ce a fost ingaduit sa manance din pomul vietii, a venit si S-a aratat din nou poporului aducandule VESTEA BUNA.

Despre aceasta veste buna era scris in planul lui Dumnezeu inca inainte de intemeierea lumii dupa cum declara si Isus imediat dupa inviere: Apoi le -a zis: Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi. Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le -a zis: Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. Voi sînteţi martori ai acestor lucruri. Luca24: 44-48. În sfîrşit, S'a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i -a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce -L văzuseră înviat. Apoi le -a zis: Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. Marcu16: 14-16. Iata ce declarase Isus inca in timpul cand era pe cruce: Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi! Dar celalt l -a înfruntat, şi i -a zis: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n'a făcut nici un rău. Şi a zis lui Isus: Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta! Isus a răspuns: ADEVARAT ITI SPUN CA ASTAZI VEI FI CU MINE IN RAI. Luca23: 39-43.

 Daca marele preot intra in Locul Preasfant cu un sange care nu era al lui, si el aducea inaintea lui Dumnezeu aceasta jertfa mai intai pentru pacatele sale si apoi pentru pacatele intregului popor, si aici inaintea lui Dumnezeu marele preot purta tot poporul lui Israel pe umerii lui, pe fruntea lui si in inima lui. Nici un singur om nu era lasat afara, nici macar un singur copilas mic, tot poporul trebuia sa fie adus prin marele preot inaintea lui Dumnezeu, toti inclusi nimenea exclus. Tot la fel si Isus cand a intrat in Locul Preasfant a intrat in Paradisul sfant cu sangele Lui si pentru pacatele intregi omeniri, dar dupa cum am vazut mai sus in declaratia lui Isus unde promisese talharului nemuritoarele cuvinte: ASTAZI VEI FI CU MINE IN RAI, sau in Paradis, sau in Locul Preasfant. Isus a purtat intreg neamul omenesc in trupul Sau inaintea lui Dumnezeu, pe umeri Lui, pe fruntea Lui si adanc in inima Lui. Nimeni nici macar un copil mic nu a ramas afara, nimenea exclus tot poporul inclus Aleluia! Iata Vestea Buna, Isus este primul om care ajuns in fata heruvimilor a platit cu pretul vietii Lui, cu pretul vietii Lui aceea NEVINOVATA, pentru vina si pacatele omenirii. Isus este primul om care dupa ce Si-a adus trupul Sau ca jertfa pe altarul lui Dumnezeu, a fost gasit VREDNIC sa manance din pomul vietii primind astfel viata neperitoare, nu numai pentru El, dar pentru intreg neamul omenesc. Cat farmec, cata slava ascunsa in cuvintele apostolului care zice: IN EL AVEM rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor. Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt, PE CALEA CEA NOUA şi vie, pe care ne -a deschis -o El, PRIN perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Evrei10: 19-23. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, A TRECUT PRIN cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta; SI A INTRAT, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică. Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S'a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu! Evrei9: 11-14.

Dragi mei cititori cu toate ca in Isus Hristos 2000 de ani in urma, noi toti oameni, am primit garantia vietii vesnice prin invierea din morti a lui Isus Hristos, totusi pentru experimentare practica a vietii vesnice fiecare fiinta umana trebuie sa vina personal la Isus.Toate comorile slavei lui Dumnezeu, tot ce apartine vietii nemuritoare se gaseste din plin tainic asezat in Isus Hristos Domnul Vietii. Dumnezeu a scris in planul veacurilor, cu litere ce nu pot fi sterse nestramutatul adevar unde toate lucrurile: cele ceresti si cele pamantesti vor fi UNITE iarasi intr-unul singur IN HRISTOS. Nici un lucru fie de natura cereasca, fie de natura pamanteasca, nici o fiinta fie pamanteasca, fie cereasca nu se poate reantoarce din nou in Dumnezeu fara a trece mai intaii PRIN persoana lui Isus Hristos. Cat de reale si puternice sunt cuvintele declaratiei lui Isus cand a zis: Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n'ar fi aşa, v'aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într'acolo. Doamne, I -a zis Toma, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într'acolo? Isus i -a zis: Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. NIMENI NU VINE LA TATAL DECAT PRIN MINE. Ioan14: 1-6. Dupa cum nimenea nu putea merge in Locul Preasfant in prezenta lui Dumnezeu, fara sa treaca mai intai PRIN perdeaua a doua, perdeaua cea cu heruvimi. Dupa cum nimenea nu putea ajunge la pomul vieti fara a trece mai intai PRIN heruvimi asezati in drum, aceia heruvimi care invarteau o sabie invapaiata. Tot asa nimeni nu poate merge si ajunge la Tatal fara sa treaca mai intai PRIN Isus Hristos. Nimeni nu poate ajunge la Isus Hristos fara sa treaca mai intai PRIN CRUCEA Lui. Dragi mei, iata ca la pomul vieti vesnice se poate merge numai pe un singur drum, iata ca numai in drumul acesta sunt asezati heruvimi si sabia invapaiata. Deasemenea in Locul Preasfant se poate merge numai pe un singur drum si iata ca numai in drumul acesta este asezata perdeaua a doua, perdeaua cea cu heruvimi. Pentru mai multe informatii despre Planul Veacurilor vizitati va rog http://www.kingdomplan.net         Cu multa stima si respect David Ilea