O ALEGERE NEÎNȚELEAPTĂ

Genesa 13:1-13

De multe ori în viață omul este pus în situația de a alege o soluție din două (sau mai multe), o cale din două (sau mai multe), o rezolvare din două (sau mai multe). Soluția aleasă poate părea bună la început, dar ea, în esență, poate fi dezastruoasă. Biblia spune: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” – (Proverbe 14:12)

Lot a avut și el de ales una dintre două căi: spre Canaan sau spre Sodoma. A ales Sodoma. Oamenii au de ales între Rai și iad. Cei mai mulți aleg iadul.

LOT A ALES:

a) BELȘUGUL/BOGĂȚIA: Gen. 13:10, 11

- Lot a văzut Câmpia Iordanului. Păcatul a venit în lume prin vedere (Gen. 3:6). Omul vede, apoi poftește.

- Biblia face comparație între ținutul Sodomei și al Gomorei și Egipt (Gen. 3:10). Ambele ținuturi erau bogate, dar și pline de păcat. În ținutul Sodomei și Gomorei era păcatul sodomiei (relații sexuale nepermise, între persoane de același sex), în Egipt era păcatul idolatriei (erau politeiști).

- Dumnezeu a prefăcut ținutul din Câmpia Iordanului în pustiu. El poate transforma țara bogată într-un pustiu (Ps. 107:33, 34) și pustiul în țară înfloritoare (Isaia 51:3). Așadar, belșugul nu ține o veșnicie. Isus a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:19-21) Despre efemeritatea bogățiilor se mai vorbește în: Ps. 39:6; Amos 3:10, 11; Luca 12:13-21 (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina); Iacov 5:1-3.

­ - Bogăția poate fi socotită ca nelegiuire dacă nu este folosită așa cum trebuie, adică dacă este folosită doar în scop personal (Ezech. 16:49). Avraam, unchiul lui Lot, era și el un om foarte bogat. Totuși, bogăția lui nu i-a fost socotită ca nelegiuire.

b) BARBARIA: Gen. 13:13

- Lot s-a târguit cu Sodomiții (Gen. 19:8, 9). Tot la fel, oamenii încearcă să se târguiască cu păcatul.

- Lot a procedat corect, înștiințându-și întreaga familie (Gen. 19:14). El știa că dacă nu-i va înștiința sângele lor va fi cerut din mâinile lui (Ezech. 33: 8).

- Barbaria din zilele noastre este asemenea celei din zilele lui Lot (Luca 17:28, 29), dacă nu cumva este mai mare.

- Lot nu era hotărât să plece din acel loc (Gen. 19:15, 16). Oamenilor le este greu să părăsească păcatul pentru că s-au obișnuit în păcat. Păcatul este un „loc călduț” pentru ei, dar la sfârșit se va vedea că acest loc îi va frige!

- Când Dumnezeu va judeca Babilonul cel mare, mai întâi Își va avertiza poporul (Apoc. 18:4).

- Așa cum Dumnezeu a avut milă de Lot cel neprihănit, la fel are milă de cine-I este plăcut Lui (Rom. 9:15, 16).

- Lot alege alt loc de scăpare decât cel hotărât de Dumnezeu (Gen. 19:18-20). Țoar = mic. Cetatea Țoar era un oraș moabit. Moabul avea ca Dumnezeu suprem pe Chemoș, care înseamnă „distrugătorul”, „stăpânitorul” sau „zeul pește”, adică ceea ce la filisteni se numea „Dagon” (Judec. 16:23).

- Cetatea Țoar era mai aproape de Sodoma decât locul hotărât de Dumnezeu pentru Lot, așadar ar fi putut fi nimicită și ea, dar Dumnezeu a salvat-o datorită prezenței lui Lot în ea. Aici se vede (încă o dată) mila Domnului.

- Când Sodoma și Gomora au fost nimicite, Lot era deja pus la adăpost (Gen. 19:23).

c) BANALUL (OBIȘNUINȚA):

- Păcatul în Sodoma devenise o banalitate, o obișnuință. Lot se obișnuise cu păcatul din jurul său și probabil devenise cumva imun, chiar dacă el nu păcătuia. De multe ori și noi suntem în situația lui Lot, deși nu este normal să fie așa. Ne rugăm ca Domnul să trezească sufletele oamenilor din jurul nostru, dar noi înșine dormim. Nu mai este mult și Domnul va veni cu trâmbița. DEȘTEPTAREA! Până când noi nu ne vom trezi, să nu ne așteptăm la o trezire în jurul nostru!

CONCLUZIE: Pe Lot belșugul nu l-a despărțit de Dumnezeu. Tu ai lucruri care pun ziduri între tine și Dumnezeu? Lot a renunțat la lucrurile barbare care îl înconjurau. Tu la ce ai renunțat pentru Dumnezeu? Lot a ieșit din banalitate, din obișnuință, a reușit să se deosebească de cei din jurul său. Tu cu ce te deosebești de lume?