Oamenii din totdeauna au fost fascinati de viitor, de al cunoaste, de a stii ce se va intampla maine, poimaine, peste 1 an...
DANIEL 7:1-14
13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Aceasta este promisiunea data de insusi Dumnezeu pentru fiul Sau, o juruinta care a intrat in drepturi si in viguare, si odata cu ea si noi suntem in drepturi.
Isus a primit stapanire, slava, putere imparateasca si toate acestea pt ca toate popoarele sa-i slujeasca.
Cat va dura acesta stapanire? Este o stapanire vesnica care nu va pierii niciodata.
Dar si Isus la randul Sau ne-a facut noua o promisiune :
Iata care este istoria noastra in ultimii 2600 de ani si care este inca in curs de dezvoltare si implinire.
Pasajul din Daniel 7 este capitolul profetic, probabil, cel mai important din toata Scriptura. Mai sunt inca 2 capitole care merg in paralel cu acest capitol si anume capitolul 2 si 8
In capitolul 2 Nebucatnetar are un vis. Niciodată nu a visat un muritor un vis mai epocal decât acesta. La avut si la uitat, care ii provoaca o stare de panica sau de frica in momentul in care viseaza chipul de om care avea Capul de aur, Pieptul si bratele de argint, Pantecele si coapsele de arama, Piciorele erau parte fier si parte de lut.
O PIATRA care s-a desprins fara ajutorul vreunei maini omenesti a lovit trupul acesta in picioare si acesta a fost zdrobit.
Daniel explica visul si ii spune ca vor fi 5 imparatii, prima fiind a lui Nebucatnetar sau imparatia Babilonului iar dupa aceasta vor mai fi inca 4 imparatii. Prorocul Daniel vede in capitolul 7 o viziune, vedenie asemanatoare dar sub o alta forma, si anume:
Din mare se ridica 4 fiare, paralele cu chipul vazut de Nebucatnetar, dar de data aceasta nu are legatura doar cu cursul istoriei ci mai degraba cu caracterul fiecarei imparatii.
Chipul vazut de Nebucatnetar si metalele care erau prezente acolo in vedenie scad in valoare incepand de la capul de aur apoi pieptul de argint, pantecele si coapsele de arama sau bronz pana la picioarele de fier+lut, valoare lor scade dar taria lor creste. Aurul fiind cel mai moale, argintul umpic mai tare, bronzul sau arama si mai tare pana la fier care este cel mai tare.
Valoarea lor a scazut, dar strictetea, cruzimea si duritatea imparatiilor a crescut.
1. O fiara care a iesit din mare .Un leu cu aripi de vultur/Capul de aur din capitolul 2, Babilonul
7:4 Cea dintâi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om, şi i s-a dat o inimă de om.
Escavatiile din Babilon arata ca leul cu aripi de vultur a fost simbolul lor. Leu este un animal puternic ,care domina, lafel cum a fost si imparatia Babiloniana.
In timpul acestui imperiu nemaivazut pana la acea vreme Nebucatnetar are un plan maret care a mai fost pus in practica si inaintea lui in acelasi loc dar se pare ca el insusi nu a invatat nimic din el. Nebucatnetar dupa ce a impresurat Ierusalimul pe vremea cand imparat in Ierusalim era Ioiachim 605 idH, a luat o parte din vasele de la templu 3350 de vase de aur, si impreuna cu acestea a luat si o parte din elita societati printre care si Daniel, Hanania, Misael si Azaria.Toti acestia aveau 3 ani la dispozitie sa invete limba si s-o vorbeasca si s-o scrie dupa care intrau in slujba imparatului. A mai fost cineva pe vremea cand toti vorbeau aceeasi limba si a dorit ca sa-si faca un nume: Nimrod-Turnul Babel- tara Sinear, un turn de cercetare a astrelor. O mare parte din importanta astrologiei si astronomiei in vremurile noastre se datoreaza Imp. Babilonian.
Acesta ajuns să domine lumea cunoscută pe atunci începând din anul 609- 604 î.H., prin venirea la putere a lui Nebucadneţar, ca urmaş al lui Nabopolasar. Acest imperiu a fost supranumit “un imperiu de aur, într-o epocă de aur”. Realizările militare, economice şi edilitare din Imperiu au depăşit, fără termen de comparaţie, tot ceea ce văzuse omenirea până la vremea aceea. Ca oraş, Babilonul era o minunăţie a lumii. Zidurile lui erau întinse pe un perimetru de 90 de kilometri, cu latura de 23 de kilometri, înălţimea zidurilor fiind de 70-100 metri şi grosimea de 25 metri. În interiorul oraşului existau provizii suficiente pentru a supravieţui unui eventual asediu pe o durată de 20 de ani. Râul Eufrat fusese deviat printre doi pereţi dubli ai oraşului şi asigura alimentarea cu apa necesară. Nebucadneţar adunase în Babilon cantităţi uriaşe de aur: clădise temple aurite, statui de aur şi el însuşi stătea pe un uriaş tron turnat din aur. Babilonul devenise un simbol al puterii omeneşti şi al trăirii fără Dumnezeu. Unul din cele 4 rauri din Geneza este Eufratul si Nebucatnetar –la deviat in favoarea lui.
Ca simbol întâlnit de multe ori în profeţii, Babilonul reprezintă încercarea omului de a se descurca fără Dumnezeu, un sistem din care este exclusă adorarea lui Dumnezeu şi în care populaţia este organizată într-o societate idolatră. Dumnezeu găseşte cu cale că un astfel de sistem nu trebuie să dăinuiască. Chiar dacă El nu-Şi găseşte un rival pe pământ de care să se teamă, totuşi, Dumnezeu Însuşi i Se ridică împotrivă şi-l sorteşte pieirii.
Într-un text din Isaia 45:1-6 ni se spune cum Dumnezeu l-a ridicat pe Cir, persanul şi cum l-a ajutat în chip providenţial să distrugă Babilonul, înlesnindu-i pătrunderea în cetate prin nişte “porţi, care să nu se mai închidă”.
Istoria ne spune că aşa a şi fost. Acest Cir, persanul a fost ajutat să asedieze Babilonul de Dariu, medul, un unchi bătrân al lui Cir. Ei au plănuit ca în ajunul unei mari sărbători din Babilon, când populaţia oraşului se îmbăta de bucurie, să devieze într-o depresiune apele Eufratului şi să pătrundă prin albia goală a râului, pe sub zidul cetăţii, între cele două ziduri ale fortificaţiei. Însă, tot planul acesta ar fi eşuat, dacă “cineva” n-ar fi uitat tocmai în seara aceea să închidă porţile de fier dinspre interiorul cetăţii. Dumnezeu hotărâse ca falnicul Babilon să devină “ca Sodoma şi Gomora”, un loc în care nu va mai fi niciodată popor, ci îl vor locui fiarele pustiei şi-l vor bântui stafiile Is. 13:19-22.
Despre căderea Babilonului în anul 538 î.H mai vorbise şi Ieremia Ier. 50:1-3, 8-9, 14-16, 22-25; 51:1-4, 56-57 cu aproape 80 de ani înainte de a se întâmpla acest eveniment. Amănunte despre luarea Babilonului găsim şi în cartea lui Daniel, în capitolul 5:1-31.
Urmaşul lui Nebucadneţar, numit de Daniel Belşaţar, n-a învăţat nimic din
experienţele tatălui său şi a fost înlăturat de la tron de Dumnezeu Însuşi, după ce îl cântărise în balanţa dreptăţii Sale şi-l găsise uşor Dan. 5:22-2. Căderea Babilonului a devenit un fapt sinonim cu înfrângerea celor ce se ridică împotriva lui Dumnezeu, punând bazele unui sistem prosper pentru o vreme, mândru şi arogant în înfăţişare, dar gol şi ignorant în esenţă. Cartea Apoc. ne prezintă căderea unui alt Babilon, Babilonul cel mare. Evident, denumirea aceasta este simbolică, şi face aluzie la asemănările care vor exista între societatea viitorului de pe timpul lui Anticrist şi Babilonul istoric Apoc. 18:1-24.Dintre numeroasele concluzii ale acestui fragment din planul profetic, vom enumera mai jos următoarele:
1. Dumnezeu face tot ce vrea în istoria lumii, expresie menţionată de trei ori în Dan. 4:17, 25, 32.
2. Dumnezeu poate îngădui pentru o vreme, nebunia oamenilor.
3. Mândria merge înaintea căderii.
4. Oamenii nu învaţă din experienţa trecutului.
5. Bogăţia şi slava lumii sunt puse în cântarul divin şi fiecare făptură omenească îşi va primi răsplata după binele sau răul săvârşit în viaţa sa..
2. Un urs care statea pe o parte cu trei coaste in gura, Medo-Persia.
7:5 Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te, şi mănâncă multă carne!”
8:3. Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că într-un râu stătea un berbec, şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
8:4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
Visul acesta l-a avut Daniel in primul an a domniei lui Belsatar care este ultimul imparat al Babilonului. Ursul incepea deja sa se miste. Sunt trei coaste in gura ursului, Babilonul, apoi Lidia din Asia Mica, si ultima a fost Egiptul. Ursul Medo-Persan a inghitit cele trei imparatii. Cap 8 in anul al treilea a domniei lui Belsatar, Daniel are o visiune despre un berbece cu doua coarne (Mezii si Persii), unul mai mare si unul mai mic, cel mai mare fiind crescut mai pe urma. Istoria spune ca prima data Mezii au dominat, dar pe urma au venit din spate Persii si au cei care au avut cuvantul mai greu de spus in aceasta alianta. Ursul avea trei coaste in gura, ceva crud, si asa a fost si domnia Medo-Persana, una cruda.
A luat fiinţă în anul 538 î.H. şi a durat 200 de ani, până când a apărut pe scena lumii Alexandru Macedon în 331 î.H. Despre felul în care a căzut Babilonul în mâinile medo-perşilor găsim scris în Daniel cap.5 (în special v.30-31). După cum se vede din citirea textului, căderea Babilonului a fost hotărâtă de Dumnezeu Însuşi, care de altfel anunţase acest eveniment cu aproximativ 100 de ani înainte prin profetul Isaia Is. 13:17-18. Urmaşul lui Nebucadneţar n-a priceput nimic din experienţa marelui împărat ,Dan. 5:18-22 şi a trebuit să fie scos de pe scena istoriei. În visul lui Nebucadneţar, Imperiul Medo-persan corespunde “pieptului şi braţelor de argint” 2:32, iar în vedeniile lui Daniel, el este asemănat cu “un urs care stătea într-o rână şi avea trei coaste în gură între dinţi” 7:5, dar şi cu berbecul din Daniel 8:1-4, 20.
Aceste descrieri s-au potrivit întocmai cu caracteristicile acestui imperiu în care au fost introduse sisteme de taxare draconice şi care şi-a întins cuceririle dincolo de Egipt şi până la graniţele Greciei.
Fără îndoială că, din punct de vedere profetic, evenimentul cel mai extraordinar din cartea Daniel a fost împlinirea absolut exactă a profeţiei despre apariţia şi rolul împăratului persan Cir.
Cu aproximativ 100 de ani înainte, Dumnezeu anunţase prin Isaia şi numele
acestui împărat şi lucrarea pe care avea s-o împlinească acesta: emiterea unui edict pe temeiul căruia evreii să se poată repatria Is. 45:1-13.
Pe când slujea la curtea împăratului Dariu, Daniel “a văzut din cărţi” că se împlinise perioada vestită de Domnul prin profetul Ieremia Ier. 25:11 despre robia evreilor şi împreună cu mai-marii poporului iudeu s-a înfăţişat înaintea împăratului ţinând în mâini sulul profeţiei lui Isaia. Impresionat de cele citite, Cir s-a pus imediat pe lucru şi cărturarul Ezra relatează despre hotărârea luată de împărat Ezra 1:1-11.
După 200 de ani de dominare, Imperiul Medo-persan s-a prăbuşit încercând să
cucerească Grecia. În planul lui Dumnezeu, venise vremea lui Alexandru Macedon. În bătălia de la Arbela 331 î.H., deşi copleşiţi numeric, proporţia a fost se pare de douăzeci la unu în favoarea medo-perşilor, grecii au obţinut o victorie zdrobitoare. Împăratul medo-persan a încercat zadarnic să-şi regrupeze trupele într-o retragere strategică.
“Pardosul” grec (leopardul este cea mai rapidă dintre feline) nu le-a dat nici un răgaz, ci i-a urmărit peste tot cu o iuţime nemaiîntâlnită în istorie. Pas cu pas, Imperiul Medo-persan a dispărut, lăsându-i loc lui Alexandru să se întindă “până la marginile pământului” Dan. 8:5.
3. O alta fiara cara semana cu un pardos, un leopard cu 4 capete si 4 aripi, imperiul Macedonean.
7:6După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s-a dat stăpânire.
8:5. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus, şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.8:6. A venit până la berbecul care avea coarne, şi pe care-l văzusem stând în râu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.8:7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec, şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui.8:8. Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.8:9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
In capitolul 8 in vedenia pe care o are acolo Daniel vede un tap care are un singur corn cu care se repede catre berbecele cu doua coarne unul mai mare si altul mai mic, Medo-Persia, si il face praf. Acelasi tap care are un singur corn si ajunge in apogeul puterii in momentul in care biruie berbecele, se rupe (moare Alexandru Macedon), dupa care din el ies alte 4 coarne mai mici care se intind in 4 colturi ale aceste imparatii. Din imperiul Macedonean ies 4 imparatii dar care nu vor ajunge niciodata ca imp. Macedoneana.
Imparatia aceasta este imparatia Grecilor. Leopardul este Alexandru Macedon care a avut o viteza fantastica in a cucerii lumea. La 20 de ani tatal sau a fost asasinat si a inceput o revolta greceasca impotriva Macedoniei. Dar inteligent si strateg bun a reusit sa domine Grecia si imediat dupa recucerirea ei a pornit impotriva imperiului Medo-Persan. Leopardul sau tapul pornea impotriva ursului satul sau a berbecelui ingrasat.
334 idH Alexandru cu 30000 de pedestri si 5000 de calareti a debarcat la Troia unde a vizitat mausoleul lui Ahile unde a lăsat daruri, dar a luat și scutul lui Ahile pentru a-i purta noroc în lupte. La Hellespont, în Dardanele, se jură că va cuceri toată Asia cu o singură suliță. Nu se va mai întoarce niciodată acasă.
Porneste impotriva persilor care aveau o armata de peste 1 mil de oameni in toata flota. O prima batalie a avut loc pe partea Medo-Persana a raului Granicos ,dupa ce treci Dardanelele in Asia Mica, granita imperiului Medo-Persan, unde persii erau convinsi ca 40 mii de mercenari o sa-I opreasca fara probleme. Alexandru i-a facut praf cu pretul a 100 oameni, Dariu si-a dat seama ca nu este de jucat cu Alexandru asa ca pregatit o armata dupa estimarile unora de 700 de mii de oameni. A urmat apoi luptele impotriva persilor in timpul iernii 334-333 î.Hr. Alexandru a cucerit cetățile Lycia, Pamfilia și Pisidia, în sudul Asiei Mici.
In 332 IdH, Alexandru vine cu iuteala ca un tap si invinge armata de 600.000 oameni pe care perșii o strânseseră pe câmpia de la Issos. Darius fuge, lăsându-și în mâinile învingătorului mama, soția, fiicele și o pradă de război imensă și se retrage dincolo de Eufrat.. Tot in 332idH Alexandru s-a dus in Egipt si Siria unde a fost primit ca un eliberator pentru ca Egiptul era sub dominatie Medo-Persana, si binenteles ca pus bazele orasului de pe malul Nilului care-I poarta numele Alexandria. Aici după un lung și istovitor drum prin deșert, consultă oracolul zeului Amon de la oaza Siwa, iar preoții acestuia îi acordă titlul de fiu al lui Ra, purtat altădată de faraoni; astfel regele devine, în ochii egiptenilor, un zeu.
Dupa supunere Eghiptului Alexandru in anul 331 idH, la Guagamela ,il infrange pe Darius III impreuna cu cea mai ramas din armata lui de 1 mil de oameni ,15 elefanti,40000 de calareti, Alexandru ajunge sa stapaneasca tot imperiul Medo-Persan, Alexandru nu se va opri aici și va supune și Persia orientală, (Afganistanul, Turkestanul și Belucistanul de astăzi), dar destul de greu, după un război de aproape 3 ani (330 î.Hr.-328 î.Hr.) într-un climat torid și pe un teren dificil,a cucerint pana si India in 326idH.
Toate aceste realizari pe plan politic Alexandru le datoreaza lui Aristotel care a fost sfatuitorul sau de-a-lungul domniei sale. Foarte multe din ideiile lui Aristotel, unul dintre cei mai mare filozofi al acelor vremuri , ideile lui le gasim si in zilele noatre. Scieri despre, pozitia si denumirea vanturilor, despre cer, animale, viata, vise, batranete, lungimea vietii, meteorologie, univers , suflet, crestinism, fizica, memorie, reamintire, metafizica, logica formală, retorica, etica …etc au fost facute de elevul lui Platon, Aristotel.
Alexandru a strâns bunuri și o avere în valoare de 160.000 talanți persani ($280.000.000), s-a ales după bătălia de la Issos cu soția lui Darius, cu cele două fiice ale sale și cu un harem regal format din 360 concubine și 400 eunuci.
Soldații macedoneni au fost bine răsplatiți pentru serviciul militar, mulți îmbogățindu-se. Dar li s-a impus să se căsătorească cu femei persane, atunci cand Alexandru a decis unirea dintre cele două popoare prin căsătoria dintre soldații macedoneni și femei persane, decizie nu foarte bine primită de generalii lui Alexandru, ba chiar fiind criticată și declarată ca fiind josnică și umilitoare, ca un grec sau macedonean să se căsătorească cu o barbară din afara ținuturilor grecești.
Totodată, Alexandru a decis să construiască librării, biblioteci, școli, răspândind educația și cultura greacă de-a lungul Orientului. A început chiar să recruteze perși în armata macedoneană. Aceasta în timp ce el adopta obiceiurile și chiar și vestimentația persană. Chiar dacă prin aceste acte a atras simpatia perșilor, el a atras și dușmănia propriilor săi generali macedoneni.
323 idH, 13 Iunie, Babilon, dupa o baie facuta infierbantat a facut aprindere de plamani si in 10 zile de agonie a murit. Imperiul sau s-a frant, cornul s-a rupt. In testamentul sau scria ca lasa imperiul sau celui mai tare!!!! S-au ridicat 4 dintre generalii lui asa cum a spus si Daniel ca in locul cornului mare au iesit alte 4 coarne in cele 4 vanturi. Primul a fost Casandru care a luat in stapanire Grecia si Macedonia, al doile a fost Lizimah care a luat in stapanire Tracia si Asia Mica, Seleucus –Siria, Ptolemeu-Egipt.
In cap 8:9 Un corn mic care s-a marit nespus de mult catre tara cea minunata, Israelul, care in 168idH prin Antiohus Epifanes- Epifanes insemnand aratarea lui Dumnezeu, un om din neamul Seleucizilor, a pangarit templul de la Ierusalim al evreilor in asa fel incat a adus ca jertfa pe altar un porc, un animal necurat. A pus si o statuie a lui Zeus in templu.Evrei binenteles ca au avut un templu pangarit timp de trei ani pana cand Iuda Macabeu din clanul Macabeilor s-a impotrivit si au rededicat templul lui Dumnezeu, de atunci a ramas sarbatoarea rededicarii sau sarbatoarea luminilor, Hanukka.
Cum a spus Daniel, o imparatie dupa alta a cazut.
4. In Daniel 2 apare fiara a patra – piciorele de fier amestecate cu lut.
cap 7- Fiara este Roma.
7:7 După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne
Roma a fost cel mai militarist imperiu cunoscut prin forta si disciplina au condus lumea. In Palestina din cauza unei revolte au crucificat toti barbati si nu mai aveau cruci. Au condus prin teroare si astfel Roma şi-a început cuceririle în anul 241 î.H., odată cu invadarea Siciliei. Sub tălpile Legiunilor ei au căzut apoi Europa, Asia Mică, Orientul Mijlociu şi coasta de nord a Africii, astfel că întreaga Mediterană devenise un lac al Imperiului.
În timp ce alte imperii au durat o perioadă măsurată în zeci sau sute de ani, puterea Romei a instaurat un imperiu care a dăinuit mai bine de 1.500 de ani. Chiar dacă ramura de apus a Imperiului a căzut cam pe la anul 500 d.H., Imperiul Bizantin a continuat până în 1453 d.H. De departe, Imperiul Roman a fost cel mai mare dintre imperiile lumii si acuma renaste.
Dintre cele patru puteri mondiale anunţate de Dumnezeu prin visul lui Nebucadneţar şi prin vedeniile lui Daniel, Imperiul Roman are o importanţă aparte:
1. El va fi cea din urmă formă de stăpânire omenească asupra pământului.
2. El va fi imperiul în care va lovi Cristos la cea de a doua venire a Sa oare, si au dominat orice natiune. Fără a fi fost vreodată cucerit !!, imperiul Romei a căzut într-un fel de “leşin”, dispărând temporar de pe scena istoriei. El s-a dat la o parte ca să facă loc pentru “vremea Bisericii”.
Noi trăim acum în vremea sfârşitului şi putem vedea cum imperiul Romei se reface, ca formă şi ca alcătuire, sub denumirea de “Confederaţia Europeană” sau “Piaţa Comună” sau “Comunitatea Europeană”. Există astăzi un “Parlament European”, ca un mugure al unei visate conduceri unice.
Prezentul si Viitorul suna cam asa!
Babilonul este Irakul modern – dusmanul cel mai inversunat al Israelului. Leul cu aripi de vultur a revenit. Cand americanii erai in razboi impotriva Irakului si trimiteai bombe catre Irak, ei trimiteau rachete rusesti importriva cui?, americanilor?, Nu!, impotriva evreilor si impotriva Israelului. Scop declarat azi al Babilonului antic (Nimrod) este: distrugerea Israelului.
Ursul cu coasta in gura care pana in 1935 s-a numit Persia-Iranul de azi au ca si scop declarat sa nimiceasca Israelul. Acelasi scop ca si al Irakului.
Din Seleucizi care este a patra parte a imperiului Macedonean a ramas Siria, o tara cu care nu se poate negocia, ea este a treia fiara. A ramas un leopard care vine tot mai cu viteza impotriva cui ?, Israelului.
A parta Fiara este Comunitatea Europeana sau Comunitatea Economica - Instaurata de Papa, avea nevoie Papa de o comunitate economica?, mai degraba cred ca avea nevoi de o comunitate religioasa, dar totusi Papa este o unealta in mana lui Dumnezeu care a instaurat formarea aceste comunitati europene, 27 natiuni care sunt unite.
Caracteristicile profetice ale Împărăţiei Fiarei:
1. Este un imperiu segmentat în două secţiuni distincte. Textul din Daniel 2:33 ne spune că în prima fază a existenţei sale “picioare”, imperiul este unitar şi are tăria fierului, pe când în cea de-a doua parte a existenţei lui “de la fluierele picioarelor în jos”, imperiul se prezintă sub forma unei imposibile uniri între fier şi lut amestecate împreună.
În cea de-a doua fază a sa, Imperiul Romei, sau Împărăţia Fiarei, nu va mai fi unitar, ci fragmentat în 10 unităţi de guvernământ distincte, simbolizate de cele zece coarne ale Fiarei Dan. 7:7-8; Apoc.13:1. Faptul că imperiul fiarei a patra se reface, este semnul că vremea Bisericii este pe sfârşite şi că Dumnezeu este gata să reia firul profeţiilor lui Daniel. Cu alte cuvinte Isus vine curand - Maranata!!
În ordine cronologică urmează ca, după plecarea Bisericii, în imperiu să apară “Omul fărădelegii, Fiul pierzării, Nelegiuitul” 2 Tes. 2:3-12; 1 Ioan 2:18; Apoc. 13:3-8, micul corn din vedenia lui Daniel 7:8, Anticristul, “domnul care va veni” Dan. 9:26. El va face semne mari şi minuni, va intra în Templul din Ierusalim şi se va da drept Dumnezeu, va face război cu sfinţii şi-i va birui, dar va fi nimicit de “piatra desprinsă fără ajutorul vreunei mâini omeneşti” Dan. 2:34-35. Acest Anticrist va fi nimicit de suflarea Domnului Isus, care-l va prăpădi la arătarea venirii Sale 2 Tes. 3:8. Apoi Dumnezeu va da Împărăţia în mâinile Fiului omului, care va veni pe norii cerului Dan. 7:13-14; 1 Cor.15:24-27; Ps. 2.
2. Este un imperiu care va avea o putere înfricoşător de mare. Grozăvia acestui imperiu nu şi-a găsit echivalent în nici o creatură de pe faţa pământului. Textele profetice îl numesc pur şi simplu “FIARA”
3. Este un imperiu în care totul şi toţi se vor afla sub controlul celui aflat la putere. Apocalipsa ne spune că fără asentimentul Fiarei “nimeni nu va putea să vândă sau să cumpere” Apoc.13:15-18 Mult timp această profeţie a părut greu de crezut, dar acum, de când au apărut calculatoarele electronice, computerele şi credit-cardurile cu coduri numerice, toată lumea ştie că acesta este drumul spre care se îndreaptă societatea de mâine.
4. Este un imperiu cu o religie universală impusă de la centru.
“Ea lucra cu toată puterea fiarei dinaintea ei (deci, aceeaşi putere satanică, imp.Roman) şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană fusese vindecată. …Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană Fiarei, care avea rană de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei Fiarei, ca icoana Fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei Fiarei” Apoc. 13:12-15.
5. Este primul şi singurul imperiu care, crezând în Dumnezeu, se va ridica în mod vădit împotriva Lui. Forme de împotrivire faţă de Dumnezeu au existat întodeauna, dar de obicei oamenii aceia erau sau agnostici, atei sau idolatri. Fiara care va conduce Imperiul Roman restaurat, va fi pe faţă Anti-Dumnezeu, Anticrist.
M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile, şi oameni de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” Dan. 7:13-14.
Fara să ne lansăm într-o analiză mai detaliată a visului lui Nebucadneţar, este bine totuşi să subliniem două concluzii care ne afectează pe noi, cei de astăzi:
1. Sfârşitul epocii noastre NU se va produce în urma unei îmbunătăţiri treptate a societăţii omeneşti care să culmineze cu venirea Împărăţiei cerurilor, ci se va realiza printr-un moment de criză, de prăbuşire, printr-o catastrofă neaşteptată.
În vedenia lui Nebucadneţar, peste degetele de fier şi lut se prăbuşeşte “piatra, dezlipită fără ajutorul vreunei mâini”, arătată în Dan. 7 ca fiind Domnul Isus Cristos în Împărăţia Mesianică şi face bucăţi întreg Chipul, transformându-l într-o pleavă luată de vânt şi împrăştiată fără urmă cap. 2:34-35, 43-45
2. Sfârşitul vremurilor noastre este acum aproape. Cele două picioare ale Chipului din visul lui Nebucadneţar sunt o reprezentare fidelă a istoriei. După cum ştim, Imperiul Roman s-a rupt în două ramuri – Imperiul de Răsărit şi Imperiul de Apus. Despărţirea s-a produs în anul 395 d.H.
Ne aflăm astăzi în perioada reprezentată prin imaginea celor zece degete ale picioarelor Chipului din vis. Suntem martori la renaşterea Imperiului Roman pe teritoriul cunoscut din Europa. Slăbiciunea fierului amestecat cu lutul, defineşte, cum nu se poate mai bine, lipsa de coeziune care există sub masca unităţii europene.
“Legăturile omeneşti” despre care vorbea profetul Daniel există: căsătorii peste graniţe, călătorii fără paşapoarte, investiţii multinaţionale, libertatea acordată companilor transnaţionale de a prelua contracte în alte ţări, o monedă comună unică, etc. Totuşi, dominarea Europei de astăzi asupra lumii nu va mai avea forţa şi tăria Imperiului Roman de altădată.
Dominarea militară va fi înlocuită cu
dominarea economică şi politică. Şubrezenia părţilor componente îi va determina pe cei din noua Europă Unită să-l accepte ca unic conducător pe Anticrist. Cu soluţiile propuse de el, lumea va părea că iese din impas, dar…pacea adevărată nu va fi aşezată decât la venirea Domnului Păcii. Va mai fi un groaznic război mondial, Armaghedonul, sau “ultimul război dinaintea păcii”.
Traim vremuri apocaliptice.
Vremuri in care se face istoria. Israelul ezista din 14 Mai 1945 s-a renascut o tara. Planul lui Dumnezeu a fost aratat lui Daniel. Ce se va intampla in viitor. NU STIU, dar stiu ca Dumnezeu va revenii, intro zi. Ne apropiem de acest eveniment.