Introducere

 

Fiecare atunci cand ne nastem suntem pusi in fata unor lucruri pe care nu le putem alege: familia in care vom creste, nationalitatea, sexul, locul in care ne vom naste, etc. Dar mai apoi, odata cu trecerea timpului, ajungand la maturitate, vin atasate cateva lucruri si mai ales decizii pe care trebuie sa le facem pentru viata noastra. Nimeni nu mai poate decide pentru noi. Cea mai importanta decizie pe care o poti lua este aceea de a-L primi pe Fiul lui Dumnezeu in inima ta, ca urmare a faptului ca rescunosti starea de pacat in care ai trait si ca ai nevoie de iertarea si purificarea Domnului.

 

Exista un "specimen" de oameni mai aparte care incep sa traiasca cu un sentiment de automultumire ca ei acum sunt OK cu Dumnezeu si ca pot duce o viata dupa bunul lor plac. Dar de fapt este una dintre cele mai mari inselatorii ale diavolului, o capcana din care cei prinsi nu mai pot scapa decat atunci cand Dumnezeu le expune intreaga fiinta la lumina adevarului Cuvantului Sau prin revelatie supranaturala.

 

Ce au toate aceste lucruri de-a face cu rugaciunea? Pentru cei care stiu si au experimentat faptul ca rugaciunea nu inseamna doar vorbe aruncate in atmosfera, cu nazuinta ca vor ajunge la urechea lui Dumnezeu, au foarte mult de-a face.

 

Rugaciunea care ajunge la urechea lui Dumnezeu si strapunge inima Lui, vine doar dintr-o relatie potrivita si o intimitate profunda cu El.

 

Relatie potrivita in sensul de a-ti cunoaste identitatea pe care o ai in Dumnezeu si pe acelasi plan, a actiona conform acestei identitati. De exemplu, de ce un tata oarecare ar asculta si implini cerintele unui copil pe care nu-l cunoaste si cu care nu are nici un fel de relatie? Sau pentru propriul copil care atunci cand greseste si este pedepsit, nu intelege ca mai intai trebuie sa stea in ascultare si pocainta inainte de aprimi ceea ce isi doreste. 

 

Intimitate profunda cu referire la accesul direct catre inima lui Dumnezeu si a revelatiei primite in urma dorintei de a trai pe placul Lui, implinind voia Sa. Intimitatea cu Dumnezeu este caracterizata de dorinta personala de a sta in prezenta Lui, de a primi hrana spirituala, nu odata pentru totdeauna, ci in fiecare zi ceva proaspat care sa te poarte de-a lungul intregii zile. Mai mult decat atat, un om care sta in intimitate cu Dumnezeu ajunge sa fie impovarat cu lucrurile lui Dumnezeu si singul mod de a scapa de aceste poveri este sa le exprime in rugaciune si mijlocire inaintea tronului Sau de har. Unii credinciosi sunt de parere ca este nevoie de o chemare speciala  pentru a te ruga asa cum facea Pavel (pt cei din Colose) fara incetare.

 

Oare chiar asa sa fie? Cei care cred acest lucru nu sunt nimic altceva decat impostori in rugaciune. Iata cateva lucruri care demonstreaza aceasta afirmatie:

 

Cel mai bun exemplu al faptului ca cei care stau in intimitate profunda cu Dumnezeu si sunt impovarati cu lucrurile Lui, este insusi Domnul Isus. Celor 4 evanghelisti le-a ramas impregnat in memorie un lucru pe care Isus il facea des:  "era acolo singur si se ruga" ( Mt. 14:23, Mc. 1:35, Lc.6:12, Ioan 17). Mai mult decat atat, atunci cand a fost ispitit in pustie, nu cred ca timp de 40 de zile doar s-a plimbat si a admirat peisajul! Sunt absolut sigur ca acel timp in care a postit, l-a petrecut in rugaciune si mijlocire inaintea Tatalui. Avea nevoie de acest timp pentru a se intari in omul dinlauntru. Ceea ce face El inainte de a-Si incepe lucrarea publica si de a infaptui primele minuni este ca isi ia un timp pentru post si rugaciune. Singur, departe de lume, de multimile care mai tarziu il urmareau peste tot unde avea sa mearga, El are intimitate cu Tatal. O, cat de usor isi incep unii lucrarea publica in zilele noastre! Dar totusi unii ar putea spune ca acel timp a fos indeajuns pentru El; dar din textele de mai sus si referintele de la fiecare verset dovedesc ca acesta era un obicei constant in viata Lui. Daca El, Fiul lui Dumnezeu avea nevoie de disciplina in domeniul rugaciunii, cu atat mai mult avem noi. Ceea ce se intampla cu Isus este faptul ca El cunoaste valoarea partasiei si intimitatii cu Tatal, de aceea dorea sa petreaca cat mai mult timp cu Tatal. Numai atunci cand intelegi pe deplin satisfactia care vine in urma intimitatii cu Dumnezeu, vei dori sa stai in intimitate cu El.

 

Isus da cateva porunci clare cu privire la rugaciune, cea mai concludenta fiind pilda din Luca 18, in care El le spune ucenicilor ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase. Ajunge sa arunci o singura privire in bisericile din Romania si o sa vezi ca de fapt rugaciunea nu este decat un alt punct in program. Ce sa mai vorbim de mijlocire! In majoritatea bisericilor timpul de rugaciune este scurtat tot mai mult. De la vechea " ora de rugaciune" am ajuns sa avem "timp" de rugaciune ( prin timp intelegandu-se 10-15 minute ). Adevaratii oameni ai rugaciunii au ajuns sa fie " scumpi la vedere", ori o  specie pe cale de disparitie. Cauza? Este foarte simpla: in loc sa fim impovarati cu lucrurile lui Dumnezeu suntem impovarati cu grijile acestei lumi. Stai o clipa si asculta rugaciunile din biserica: putini sunt cei care pledeaza pentru cauza Domnului, pentru propasirea Evangheliei, largirea Imparatiei lui Dumezeu sau dreptatea Domnului in actiune. Domnul avea perfecta dreptate: " caci din prisosul inimii vorbeste gura"  (Mt. 12:34 )

 

Nu ai cum sa te rogi pentru cauza Domnului  daca in inima ta sunt poveri care apartin mai mult acestei lumi. Chemarea si porunca pe care o avem din partea Domnului este clara: " Rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Lui " (Mt. 9:38 )

 

Cei care nu fac asa, nu sunt nimic altceva decat impostori ai rugaciunii.

 

 

Apostolul Pavel a fost un alt om care a inteles valoarea rugaciunii si a mijlocirii inaintea Tatalui. Nu trebuie sa uitam ca el a fost un barbat cu vaza intre farisei, cea mai ingusta partida a iudeilor. Facea parte din Sinedriu si a studiat la Scoala lui Gamaliel, cea mai renumita din vremea aceea. El insusi marturiseste despre zelul pe care il avea pentru legea lui Dumnezeu in Galateni 1:14. Ceea ce este de apreciat la Pavel este ca acest zel nu s-a pierdut. Ba mai mult cand a primit revelatia pe drumul Damascului si mai apoi a fost botezat in Duhul Sfant, pasiunea lui a crescut mult mai mult. 

 

Stia ca slujba care i-a fost incredintata nu avea cum sa o duca la bun sfarsit decat cu ajutorul  rugaciunii. Afirmatiile lui din epistolele pe care le-a scris " nu incetez sa aduc multumiri pentru voi, si sa va pomenesc in rugaciunile mele" ( Efes. 1:16, Col. 1:9, Fil. 1:4, 1 Tes. 1:2, etc. ) arata caracterul lui de mijlocitor, viata lui disciplinata si constanta in a mijloci pentru cauza lui Dumnezeu. Pavel era cu adevarat impovarat cu lucrurile lui Dumnezeu. El scrie in 2 Cor. 11: 28 despre grija care il apasa pentru toate bisericile. O! Ce contrast fata de unii dintre noi! Pe fratele Pavel il apasa grija pentru toate bisericile si pe noi nu ne apasa nici macar grija pentru biserica in care avem membralitatea. El socotea averea pe care a avut-o ca un gunoi in comparatie cu cunoasterea lui Cristos. Asta din cauza faptului ca era liber fata de acele lucruri pamantesti, inima lui se ingrijora mai mult pentru Biserica lui Cristos decat pentru ziua de maine.

 

Ducand o astfel de viata a putut sa scrie " Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe ale lui Cristos." De unde credeti ca a dobandit Pavel autoritatea pe care o avea in spirit? Diferite scrieri spun despre el ca era un om mic de statura si slab, un om pe care nu prea iti venea sa il bagi in seama. Ei bine, cand acest "slab" venea intr-un loc in care activitatea demonica era la culme, demonii se puneau in miscare. Domnul raspundea instantaneu la rugaciunile lui. Dracii marturiseau ca il cunosc deoarece el venea din intimitatea cu Dumnezeu care ii transfera aceasta autoritate. Multi am vrea sa fim ca si Pavel, dar niciunul nu suntem gata sa platim pretul pe care l-a platit el si sa facem lucrurile pe care le-a facut el. ( 2 Cor. 11 )

 

 

Un ultim argument pe care vreau sa-l aduc este acela ca nu exista o chemare speciala de mijlocitor in Scriptura. Pavel spune : " Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii…" ( 1 Tim. 2:1 ) Desi Pavel ii scrie lui Timotei, el foloseste aici pronumele personal persoana a doua "va". Cu alte cuvinte indemnul la rugaciune si mijlocire nu este doar pentru Timotei ci pentru fiecare credincios in parte. Din cand in cand mai intalnesc persoane care atunci cand vine vorba de rugaciune sau mijlocire se scuza cu fraza " Stii, eu cred ca nu sunt chemat la mijlocire" . Ultima moda este aceea de a lua din Cuvantul lui Dumnezeu doar ceea ce ne place , ceea ce credem ca suntem chemati sa facem. Un alt lucru este ca ne-am pierdut sensibilitatea unii fata de altii: nu mai stim sa plangem cu cei ce plang sau sa ne bucuram cu cei ce se bucura. Cand vine vorba sa ne rugam pentru problemele altora doar " ne spalam" repede pe maini prin expresia " Doamne binecuvinteaza" sau "daca este voia Ta" . Dar nu tot la fel stau lucrurile si  in cazul cand stam saptamani intregi si ne rugam Domnului sa ne implineasca vreun moft pe care il avem.

 

Daca ai putin idee despre ceea ce se intampla in domeniul spiritual iti poti da seama foarte usor ca societatea, si omul in general se indreapta inspre glorificarea lui mai mult decat a lui Dumnezeu. Egoismul este factorul care distruge sensibilitatea noastra pentru cei din jur. Nu este ciudat faptul ca atunci cand mergem la cumparaturi cheltuim foarte usor 10 lei, dar cand trebuie sa-i dai cuiva care  este in nevoie ne vine foarte greu?

 

Concluzie

 

Daca Domnul Isus, Pavel si alti mari oameni ai lui Dumnezeu au inteles valoarea rugaciunii si a mijlocirii, de ce n-am intelege-o si noi, generatia aceasta. Este timpul sa nu mai facem doar ceea ce ne place, ceea ce avem chef, sau ceea ce credem ca suntem chemati sa facem, ci sa cautam fata Domnului si intimitatea cu El acceptand poverile Lui. 

 

Cineva spunea:

 

"Roaga-te cand ai chef sa te rogi,

 

Roaga-te cand nu ai chef sa te rogi,

 

Roaga-te pana iti vine cheful sa te rogi!"

 

In loc sa ne rugam inaintea Domnului doar  atunci cand ne confruntam cu diferite probleme si sa semnam in condica impostorilor in rugaciune, de ce nu am semna in condica din Evrei 11?