Inmultirea painilor.

Autor: Ciprian Muresan | Album: Evanghelia lui Isus Hristos | Tematica: Crizele vietii
Resursa adaugata de MihailCiprianMuresan in 21/07/2016

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 1 vot

Referințe

Ioan 6:1-15

Înmulţirea pâinilor
Ioan 6:1 După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.
Ioan 6:2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
Ioan 6:3 Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
Ioan 6:4 Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape.
Ioan 6:5 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”
Ioan 6:6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
Ioan 6:7 Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
Ioan 6:7 Greceşte: dinari.
Ioan 6:8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
Ioan 6:9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”
Ioan 6:10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
Ioan 6:11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
Ioan 6:12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
Ioan 6:13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
Ioan 6:14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”
Ioan 6:15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Lucrare de credinta- minuni si semne: Inmultirea painilor. Ioan 6:1-15.

Context: O gloata care umbla dupa semne.

Realitatea: Pastile erau aproape.( Altele erau pregatirile dupa Lege, contextul personal al multimi, individual, pare sa fie rupt de realitatea aproprierii Pastilor).

Alegeri urgente: Sarbatoarea Pastilor sau semne, sau vindecari, sau minuni?.

Incercari care vin pe neasteptate. Pentru Filip sosise ceasul incercari.

Confruntarea cu necunoscute.

Fata in fata cu lipsurile. Fata in fata cu incercarea. Fata in fata cu adevarul.

- De unde sa cumparam paini?

- Cu ce sa cumparam pentru toti?

- De unde o sa imi vina ajutorul?

- De unde o sa iau? Care va fi viitorul meu? Cu ce voi trai? Cu ce imi voi ingriji familia? Cu ce o sa imi platesc facturile? Cu ce o sa imi platesc mancarea? Cu ce o sa ma intretin?

Si cind singurele cunoscute sunt acestea:

-Dousprezece cosuri goale.( v 13)

-Prea putini bani.

-N-ar ajunge ca fiecare sa capete putintel.

-Sunt cinci paini de orz si doi pesti

-Dar ce sunt acestia la atatia?

Nu ma vrea nimeni, nu ma iubeste nimeni, n-am nici o sansa, n-am serviciu, prea batran, prea tanar, prea bolnav, prea urat, n-am pe nimeni, n-am sanatate, n-am viziune, n-am prieteni.

Observatii:

-Oricand poti fi incercat.

-Gandurile lui Dumnezeu sunt diferite de gandurile noastre.

-Isus are solutii la situatii de criza.

-Exista mijloc de a iesi din incercare.( Ce ai acasa? 2 Imparati 4:2)

-Si cind criza ta este in mainile lui Isus, esti pe drumul de a iesi din criza.

-Isus se foloseste de putinul despre care tu crezi ca nu ajunge, ca sa sature ceea ce tu nu ti-ai putut imagina vreodata.

Dar oare poti si tu?

-Sa multumesti lui Dumnezeu pentru putinul pe care il ai?

-Poti si tu sa imparti din putinul tau, dupa ce mai intai multumesti lui Dumnezeu pentru acest putin pe care il ai?

Orice situatie de criza lasa o piatra de aducere aminte atat pentru tine cat si pentru ceilalti.

Locul ca si popas sau piatra de aducere aminte pentru trup - sau un nou start pentru suflet. Locul unde foamea ti-a fost saturata.

Locul unde mancasera ei painea dupa ce Domnul multumise lui Dumnezeu.v 23.

Locul multumiri din pricina unui multumitor. Starea de multumitor.

Si Isus stia ca sunt putini bani. Si Isus stia ca sunt putine paini. Si Isus stia ca sunt atatea lipsuri. Dar a trecut peste ele. Erau mai multe nevoile decat lipsurile.

In lucrari de credinta sa nu te uiti la neputinta si la neajunsuri, si nici la lipsuri.

In lucrarile de credinta, sa te uiti la maximul pe care il poti avea, si pentru aceasta va trebui sa incepi cu multumirea.

In lucrarile de credinta va trebui ca in mainile tale sa ti putinul cu multumire. Chiar daca putinul inseamna: paine, apa, sanatate, pacea, bucuria.

In lucrarea de credinta sa ai in vedere, ca putinul va ajunge, ba inca va intrece, si vor fi si faramaturi la urma.

Inaintea lui Dumnezeu, Isus nu a adus multumire pentru multimea de flamanzi, ci pentru putina paine, si putini pestisori, pentru care a si multumit lui Dumnezeu..

Te intrebi adesea daca vei putea sa traiesti, sa reusesti, sa invingi, daca vei fi mantuit, daca vei reusi sa duci pana la capat mantuirea ta si sfintirea ta. Daca o sa ai in mana ta cel putin o paine, sau o coaja de paine, de acolo si prin acea coaja de paine vei trai, tu si casa ta, ba inca si flamanzi din jurul tau. Crezi asta?

Este scris ca in vremurile din urma cel neprihanit va trai prin credinta( Evrei 10:38). Aceasta inmultire a painilor este dovada ca se va trai prin credinta, chiar si in privinta traiului de zi cu zi.

Din mana in mana. v11. Si mana ta este buna. Si mana ta este folositoare.

Intai in mana lui Isus, apoi in mana ucenicilor, apoi in mana flamazilor, chiar daca acesti flamanzi nu vor fi niciodata ucenici.

Ucenicii mai intai au fost partasi slavei: ei erau centrul, la ei venea si de la ei pleca painea.

Mai pe urma ucenici au fost partasi robiei, rusinii, umulintei, dispretului, ocarii poate.; Strangeti acum faramiturile.v12.

Mana care imparte, este mana care strange(v 13). Daca semeni mult, mult vei secera (Galateni 6:9)

Sa nu se piarda nimic: v 12. Sa nu se piarda nimic din belsugul care L-am aratat fata de voi. Sa nu se piarda nimic din ceea ce v-a saturat. Predicile, cantarile, credinta, dragostea, nadejdea, bucuria, mantuirea, sfintenia, evlavia, smerenia, faramiturile, resturile. Cele douasprezece cosuri goale sunt umplute de faramituri. Faramiturile sunt pentru ceilalti flamanzi, pentru cei care in oricat de mare numar vor veni in preajma cosurilor pline.

Dupa aceasta minune, gloata isi pierde tinta ei de temelie: semnele (v 26), si se orienteaza mai mult pe multumirea personala( au mancat pana s-au saturat din paini), un fel de egoism care nu mai da loc la multumire.

Isus intre Prorocul cel asteptat in lume si imparatul facut cu sila. Un Proroc asteptat este un proroc care hraneste. Nu mai raman goluri. Nu mai raman crize. Nu mai raman neincercati. Totul este incercat. Totul este posibil. Toti vor primi paine. Flamanzi se vor satura.

Un Proroc ca Imparat. v 15 DA. Dar nu sosise inca ceasul. Ca dovada sta restul capitolului, unde gloata refuza viata vesnica, invierea din ziua de apoi. Ar fi fost poate prea nedrept ca ei sa il aleaga ca imparat, dar ei insasi sa nu poata trai in Imparatia Imparatului. Lui Isus nu ii trebuie slujbele date de oameni, si nici valorile, si nici reputatia, si nici slava omeneasca.

Totusi Isus va fi vazut si ca Imparatul Imparatilor si Domnul domnilor ( Apocalipsa 19:16).

A invatat oare ceva Filip? Dar oare Andrei? Dar oare ceilalti ucenici?

Dar oare noi? Eu si tu?

Au inteles oare ceva ucenici din toata minunea aceasta? Marcu 6:51,52

Inmultirea painilor a fost o lucrare de credinta dar si o lucrare de incercare pentru toti ucenicii.(Matei 16:8-11)

Aceasta inmultire a painilor nu aproprie gloata de Isus, din contra, citind Ioan 6 pana la capat, gloata se desparte de Isus, chiar si multi ucenici ai lui Isus pleaca de la El.

Gloata a capatat paine in chip firesc mai intai, si a avut onoarea sa capete o adevarata paine in chip duhovnicesc, dar asa de adanc, gloata nu a vrut sa intre, iar ca sa nu intre se tineau de funiile istoriei, se tineau de mana, de Moise.

Isus Le-a dovedit ca daca in chip firesc a putut sa le dea paine pe saturate, putea sa le dea si in chip duhovnicesc Paine care o sa ii sature vesnic( v35). Si asta ar fi fost un semn si mai mare.

N-au vrut trepte de urcare. Iar cea mai de sus treapta ar fi fost invierea din ziua de apoi, iar dincolo viata vesnica. Dar au refuzat mancarea care ramane, si s-au intors la mancarea pieritoare.

21 Iulie 2016 . Ireland.

Muresan Ciprian.