Plecând, lăsaţi lacrimile!

Autor: Anonim | Album: fara album | Tematica: Suferință
Resursa adaugata de RepalovVeaceslav in 20/10/2017

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Apocalipsa 1:20-22:21 | Psalmii 1:6

Apocalipsa 1:20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici şi cele şapte sfeşnice sunt şapte Biserici.
Apocalipsa 2:1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
Apocalipsa 2:2 «Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi.
Apocalipsa 2:3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.
Apocalipsa 2:4 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
Apocalipsa 2:5 Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel , voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
Apocalipsa 2:6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor , pe care şi Eu le urăsc.»’
Apocalipsa 2:7 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.’
Apocalipsa 2:8 Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: ‘Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
Apocalipsa 2:9 «Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.
Apocalipsa 2:10 Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.»’
Apocalipsa 2:11 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.’
Apocalipsa 2:12 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
Apocalipsa 2:13 «Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
Apocalipsa 2:14 Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam , care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.
Apocalipsa 2:15 Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor , pe care Eu o urăsc.
Apocalipsa 2:16 Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.»’
Apocalipsa 2:17 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.’
Apocalipsa 2:18 Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: ‘Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
Apocalipsa 2:19 «Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
Apocalipsa 2:20 Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela , femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
Apocalipsa 2:21 I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
Apocalipsa 2:22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
Apocalipsa 2:23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că ‹Eu sunt Cel ce cercetează rărunchii şi inima›: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
Apocalipsa 2:24 Vouă însă, tuturor celorlalţi din Tiatira care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut ‹adâncimile Satanei›, cum le numesc ei, vă zic: Nu pun peste voi altă greutate.
Apocalipsa 2:25 Numai ţineţi cu tărie ce aveţi până voi veni!
Apocalipsa 2:26 Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
Apocalipsa 2:27 Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
Apocalipsa 2:28 Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.»’
Apocalipsa 2:29 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
Apocalipsa 3:1 Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: «Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
Apocalipsa 3:2 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
Apocalipsa 3:3 Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te ! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
Apocalipsa 3:4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele . Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
Apocalipsa 3:5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.»’
Apocalipsa 3:6 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
Apocalipsa 3:7 Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide:
Apocalipsa 3:8 «Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
Apocalipsa 3:9 Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale şi să ştie că te-am iubit.
Apocalipsa 3:10 Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă , ca să încerce pe locuitorii pământului .
Apocalipsa 3:11 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa .
Apocalipsa 3:12 Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim , care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.»’
Apocalipsa 3:13 Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
Apocalipsa 3:14 Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
Apocalipsa 3:15 «Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Apocalipsa 3:16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Apocalipsa 3:17 Pentru că zici: ‹Sunt bogat , m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic›, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
Apocalipsa 3:18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
Apocalipsa 3:19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!
Apocalipsa 3:20 Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine.
Apocalipsa 3:21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»’
Apocalipsa 3:22 Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
Apocalipsa 4:1 După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!”
Apocalipsa 4:2 Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.
Apocalipsa 4:3 Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.
Apocalipsa 4:4 Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi pe capete aveau cununi de aur.
Apocalipsa 4:5 Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete.Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
Apocalipsa 4:6 În faţa scaunului de domnie mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.
Apocalipsa 4:7 Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară.
Apocalipsa 4:8 Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi era plină cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”
Apocalipsa 4:9 Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor,
Apocalipsa 4:10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau:
Apocalipsa 4:11 „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
Apocalipsa 5:1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.
Apocalipsa 5:2 Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?”
Apocalipsa 5:3 Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
Apocalipsa 5:4 Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
Apocalipsa 5:5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
Apocalipsa 5:6 Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
Apocalipsa 5:7 El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie.
Apocalipsa 5:8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.
Apocalipsa 5:9 Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
Apocalipsa 5:10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ!”
Apocalipsa 5:11 M-am uitat şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
Apocalipsa 5:12 Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”
Apocalipsa 5:13 Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”
Apocalipsa 5:14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!
Apocalipsa 6:1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”
Apocalipsa 6:2 M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.
Apocalipsa 6:3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi!”
Apocalipsa 6:4 Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.
Apocalipsa 6:5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă.
Apocalipsa 6:6 Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!”
Apocalipsa 6:6 Greceşte: dinar
Apocalipsa 6:7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!”
Apocalipsa 6:8 M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.
Apocalipsa 6:9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.
Apocalipsa 6:10 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
Apocalipsa 6:11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.
Apocalipsa 6:12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele
Apocalipsa 6:13 şi stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic.
Apocalipsa 6:14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.
Apocalipsa 6:15 Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.
Apocalipsa 6:16 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului,
Apocalipsa 6:17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?”
Apocalipsa 7:1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Se spune că în unele locuri ale Persiei ( Iranului ), oamenii foarte mult preţuiesc lacrimile. Ei cred că ele au proprietatea de a vindeca. Celor care îl bocesc pe cel decedat, i se oferă burete, cu scopul ca ei să acumuleze lacrimile, şi apoi să le păstreze cu atenţie. În aceste locuri există o inscripţie „Plecînd, lăsaţi lacrimile”.

Dar nu numai acest neam este cointeresat de lacrimi. Dumnezeu acordă lacrimilor o atenţie deosebită. Da, Dumnezeu se interesează de lacrimile tale. În cartea psalmilor sunt scrise cuvintele de împăratul David „ ⁸ Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău. Nu sunt ele scrise în cartea Ta?” ( Psalmul 55:8). Dumnezeu doreşte să păstreze lacrimile tale. Posibil lîngă o mulţime de oameni, inima vă este veselă, dar apoi vă izolaţi ca să plîngeţi? Simţiţi o amărăciune care nu se sfîrşeşte? Suferiţi de o nedreptate care vi s-a făcut? Sau suferiţi de povara cugetului, a simţului de vină?

A venit timpul să lăsaţi amărăciunea, şi să primiţi pacea. Spunei Lui Dumnezeu, durerea, tristeţea, îngrijorările tale. Permitei să fie nu numai Cel care îţi păstrează lacrimile, dar şi Stăpânul inimii tale, care te va îngriji cu blîndeţe, şi compasiune. El ştie ce înseamnă durere, suferinţă, şi separare. Indiferent de circumstanţele vieţii, El îţi va da, pace şi linişte. Dar cînd vei trece în veşnicie , vei lăsa lacrimile pentru totdeauna.

“ ⁴ El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” ( Apocalipsa 21:4).

În pragul veşniciei, Domnul o să vă spună “Lucrurile dintâi au trecut, lăsaţi lacrimile!”

Roagă-te acum Domnului, şi spune-I durerea şi dorul inimii tale.

Lasă ca sîngele Lui Isus să te curăţească de orice nelegiuire, şi să te umple de bucurie în comunicare ta cu Domnul … El te aşteaptă!