Textul este din  Luca 2:25-38

Cu ocazia nasteri Domnului Isus, in Israel sunt descoperite doua tabere de oameni. Oameni firesti si oameni duhovnicesti. Deosebirea dintre cele doua tabere o facea viata calauzita de Duhul Sfant. Preotii, carturari, invatatatorii Legii, cat si  conducerea politica a Israelului, da aveau  Legea, o urmau, o implineau, o complicau pe alocuri, dar nu  puteau sa ajunga nicidecum la acea umblare duhovniceasca placuta Domnului, placuta Duhului Sfant. Insa asta nu inseamna ca Dumnezeu era lipsit de oameni dupa inima Lui, oameni duhovnicesti.

Om dupa inima lui Dumnezeu. Omul Simeon.

Ce putem noi invata de la omul Simeon? Ce poti invata de la un om care duce o viata sfanta? Ce poti invata de la un om care  este cu frica lui Dumnezeu? Are acest om vreun scop in viata, vreo asteptare de la viata sau se bucura el de  admiratia celor din jur?

Simoen era omul cu o singura asteptare: Mangaierea lui Israel. Simeon nu este tipul omului  egoist, care are asteptari numai pentru el, mangaieri personale, sa o duca bine el, si restul descurce-sa.

Mangaierea lui Israel a fost fagaduita cu mult timp in urma prin prorocul Isaia, in nenumarate randuri, dar in Isaia 66:13 Dumnezeu fagaduieste ca va  mangaia pe Israel in Ierusalim: " Cum mangaie pe cineva mama-sa, asa va voi mangaia  Eu;   da, veti  fi mangaiati in Ierusalim. . Dumnezeu a promis ca va mangaia pe Israel, a aratat si cum il va mangaia pe Israel, a spus si unde va mangaia pe Israel, dar nu a spus cind il va mangaia.

Simeon e omul credintei, a rabdari, a nadejdii. Si desi Duhul Sfant era peste Simeon, Simeon nu se multumeste la atat, si cu atat, Duhul Sfant pe atunci nu era ca Mangaietor, dar ajuta pe omul duhovnicesc, cel asemenator cu Simeon, prin instiintari, incredintari si  impliniri.

Si toata viata lui Simeon era concentrata pe un singur scop: Mangaierea lui Israel, mangaierea celorlalti, mangaierea poporului sau. Sa astepti mangaierea altora, mangaierea familiei tale, a copiilor tai, a neamului tau, al tari tale, a prietenilor tai, asa cum ai astepta mangaierea ta personala. Si un om cu o asemenea viziune isi centreaza totul in jurul viziunii sale, ca nu cumva sa nu puna mana pe lucrul nadajduit.

Si Samariteanca astepta pe Hristos, dar cu toate acestea viata ei era concentrata pe o directie fireasca. Si samariteni, si invatatorii Legii, si ei asteptau pe Hristos, la nivel de ganduri, de dorinte, dar cu viata lor nu se asemenau cu acest om, cu omul Simeon.

Stiti dupa Simeon nu se bateau sinagogile sau adunarile ca sa il asculte, sa vina la ore de evanghelizari, sa vina sa ne invete, sa ne tina seminare pe anumite subiecte. Erau alti care erau nascuti pentru aceste lucruri. Simeon era un anonim pentru cei mai multi, dar nu si pentru Duhul Sfant.

Duhul Sfant era peste Simeon din pricina vietii lui, din pricina legaturii lui cu Dumnezeu si din pricina asteptarii lui.

Si Duhul Sfant dintotdeauna a lucrat printre oameni, cu oameni si pentru oameni. Acelasi Duh Sfant care a fost  peste Simeon din pricina neprihaniri lui, acum ii da instiintari lui Simeon, instiintari care sunt palpabile, nu generalitati, lucruri concrete, apoi acelasi Duh Sfant ceea ce fagaduieste si implineste, in cazul lui Simeon, Duhul Sfant  il aduce pe Simeon la Templu in aceiasi zi cu intrarea lui Isus ca  nou nascut in Templu. Iar daca  Duhul Sfant atunci cind inca nu coborase ca sa locuiasca in om, facea astfel  de lucrari minunate, cu cat mai mult astazi, cind dupa Ziua Cinzecimii, El s-a coborat ca sa locuiasca in om, facand  din om  propriul Sau Templu, cum nu vom vedea si trai lucruri daca nu cu mult mai mari ca Simeon, macar ca si Simeon.

Simeon din pricina asteptari lui, este onorat de Dumnezeu cu implinirea asteptari lui pentru tara lui, dar si pentru el personal. Si Duhul Sfant care il insoteste pe Simeon, acum il aduce in Templu, si tot atunci in Templu pentru implinirea Legi Domnului era adus Isus ca si prunc. Si priviti acum pe Simeon care isi vede dorinta implinita, avand in bratele lui, pe bratele lui, dupa ce o viata intreaga avuse in inima lui, in trairea lui, in umblarea lui dorinta, acum avea fagaduinta, avea mangaierea lui Israel in bratele lui. Si nu exista o mai mare bucurie, ca dupa  o viata de  munca sa ai  rasplata, dupa o viata de osteneala sa ai  odihna.

Si in versetul 29, inca odata ii intarit caracterul lui Simeon deloc egoist, care vede mangaierea lui Israel, o tine in brate, si acum putea sa zica  ca nu o sa o mai lase din brate, sau putea sa ceara inca viata pamanteasca ca sa se bucure de aceasta mangaiere a lui Israel.

Simeon vede mangaierea lui Israel, o tine in bratele lui, si acum isi doreste ca sa i se intample dupa Cuvantul Domnului, dorea acasa cu Dumnezeu. Voi il intelegeti pe Simeon? Pe acest Simeon? Dar Simeon nu tinea in brate decat un Prunc, si cu toate acestea, rosteste  despre Prunc ca fiind: mantuirea Ta.

Stiti Simeon nu vrea sa fie omul care sa iroseasca mangaierea lui Israel in scopuri personale. Putea sa mai ceara viata de la Dumnezeu masurata in anii bunii,   ca sa vada lucrarea de mangaiere desfasurandu-se.

Dar dupa cum vom vedea mai jos lucrarea de mangaiere va incepe  prin mantuire, prin prabusirea si  ridicarea multora.   Ezechia a fost mangaiat de Dumnezeu primind inca 15 anii de viata, ca sa se bucure de  firea pamanteasca, si credeti ca i-a folosit la ceva?

Omul Isus dupa Simeon, a fost mangaierea lui Israel, mantuirea  lui Dumnezeu inaintea tuturor popoarelor, lumina care sa lumineze neamurile si slava poporului Israel. Isus pentru Israel mangaiere si slava. Isus inaintea popoarelor  mantuirea lui Dumnezeu. Isus si semn de impotrivire. Isus si sabie de strapuns inimi.

Tu ce fel de Isus cunosti? Tu ce fel de Isus ai? Tu de ce fel de Isus esti condus?

Si ce tinea Simeon in brate era: mangaiere si mantuire, lumina si slava, si toate acestea intr-un Prunc. Mai vedea cineva ca si Simeon? Simeon prorocea astfel pentru Israel si pentru neamuri, pentru ca in bratele lui tinea pe Dumnezeu si deasupra lui  era Duhul Sfant.

Apoi Simeon, proroceste mamei lui Isus, Mariei. Si lucrarea lui Dumnezeu prin Isus  este descoperita Mariei, astfel:  

Isus, un Copil randuit pentru prabusirea  si ridicarea multora in Israel. Bagati de seama ordinea: prabusire si ridicare, ai fost trantit la pamant si apoi ai fost ridicat, ai  fost coborat din locul de unde erai, si apoi ai fost ridicat, si nu invers.

Ucenicii, erau pescari de succes, pana au fost prabusitii, ca sa poata sa fie ridicati, dar nu pentru a fi pescari de pesti ci de oameni.

Oriunde ajungea Cuvantul Evangheliei mai intai oameni erau prabusiti, adusi cu picioarele pe pamant, adusi cu picioarele pe cararea neprihanirii, ca mai apoi sa poata sa fie ridicati.

Isus va starni impotrivire. v 34. Un semn care va starni impotrivire.

Bagati de seama ca pentru multi Isus a fost Mantuitor, pentru alti Pastor, pentru alti candidat de a fi imparat, pentru alti Proroc, pentru alti Invatator, pentru alti randuit ca sa ii prabuseasca si sa ii ridice, iar pentru alti doar un semn care sa  starneasca impotrivire( si aici o cazut elita religioasa, preoti, invatatori Legi, carturari si fariseiii)

Isus pentru mama Lui, avea sa fie ca o lucrare de incercare a sufletului ei, : sufletul tau va fi strapuns de o sabie, v 35, ca sa se descopere gandurile multor inimi.

Intelegeti de ce a trebuit sa se intample asta? Sa fie strapuns sufletul unei mame, pentru ca sa fie descoperite gandurile multor inimi. A caror inimii? Si la ce aveau ca sa ajute aceste descoperiri? Sa iti fie strapuns sufletul tau ca sa fie descoperite  gandurile inimilor vecinilor tai, sau a celor din casa ta, sau a celor din neamul tau, sau al prietenilor tai, sau chiar al dusmanilor tai.

Tu ce ganduri ai avea  fata de o persoana cu sufletul strapuns de sabie? Ai avea ganduri de mangaiere, de pace, de judecata, de multumire, de mila. ? Depinde de  relatia cu persoana a carei inimi a fost strapunsa de sabie, nu ii asa?

Dar daca am avea toti inimi ca si Simeon, toti am dori mangaierea lui Israel, mangaierea celor din jur, mangaierea noastra

Ciprian Muresan Irlanda