Psalmul 73.

Psalmistul incepe intr-o nota de reverenta avand in vedere pe Dumnezeu si lucrarile Lui binevoitoare fata de om,   apoi se desprinde de toate lucrarile lui Dumnezeu, ne mai mergand pe  linia inceputa, si deodata intra la marturisirea personala. In aceasta  marturisire personala, psalmistul nu zugraveste relatia lui cu Dumnezeu, pentru ca avea o problema care il impiedica sa faca acest lucru, deaceea psalmistul nu face abatere de la nici un detaliu, aratand cu deamaruntul lucrurile care au dus la slabirea puterii lui, ba inca acestea lucruri l-au pus in primejdie pe el ca om duhovnicesc, l-a adus in situatia  si in pozitia unde foarte usor putea sa isi indoaie piciorul si sa ii alunece pasii, adica sa cada in deznadejde si sa cada in nemultumire si cartire la adresa lui Dumnezeu(v2)

Un mare adevar cu care Asaf incepe este ca bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curata. Dar Dumnezeu este bun si cu cei rai pentru moment ( versetele  3- 12). Dumnezeu este bun cu toti oameni la prezent, dar oare asa va fi si la judecata?

Provocare: Il simti tu pe Dumnezeu ca este bun cu tine? Poti marturisi asta? Sau comparandu-te cu situatiile celorlalti, defapt vezi ca Dumnezeu este mai bun cu alti, iar cu tine nu este asa de indulgent.

Si in mijlocul bunatatilor lui Dumnezeu, de care ne bucuram nespus  de mult, exista riscul  ca sa alunecam de pe cale, sa ne alunece pasi, sa ni se indoaie picioarele, pentru ca ne dezlipim ochii de la vederea lucrurilor Dumnezeiesti, si ne aruncam privirea in jur, pe chipul lucrurilor trecatoare, pe exemplele stralucitoare ale vremurlor noastre.

Si poti sa intri in mari necazuri daca te uiti unde nu trebuie, poti sa iti amarasti inima, poti chiar simti  strapungeri in madularele tale, ba chiar sa cazi de la credinta.

Fericirea celor rai sau uitatul nostru cu jind. Care crezi ca este mai periculoasa? Fericirea care te duce la un final alunecos la o pierzare vesnica de la fata lui Dumnezeu  sau cazutul de la credinta?

Atentie! Nu trebuie foarte multe lucruri sa ajungi tu copil al lui Dumnezeu, mostenitor al fagaduintelor sfinte ca sa  cazi de la credinta, sau de la mantuire chiar, sa ajungi un fel de Dima care tarat in dragoste dupa lume cade iremediabil? Se poate? Dar oare merita?

Stiti fericirea celor rai poate fi o emotie a momentului, sau o gratitudine al imprejurarilor, dar aceasta fericire nu are nici temelie si nici acoperis, ea, aceasta fericire este ca o cladire sau castel daca vreti, care se ridica repede, are stralucire, atrage priviri, atrage invidie, dar  care se poate prabusi oricand, fara ca cineva sa isi doreasca acest lucru.

Haideti sa vedem avantajele si dezavantajele care alcatuiesc fericirea celor rai

Avantaje:

Nimic nu ii tulbura pana la dezavantaje, adica pana la moarte ( v 4)

Trupul  le este incarcat de grasime, imbuibare cu mancare

N-au parte de suferintele omenesti, sunt sanatosi tun

Nu sunt loviti ca ceilalti oameni, sunt preotejati sau evitati de lovituri.

Mandria le slujeste ca salba, sunt usor de identificat

Asuprirea este haina care ii inveleste , adica toate pargiile sunt in mainile lor

Au mai mult decat le-ar dori inima , adica si-au  autodepasit performantele si visurile, au trecut dicolo de orice visau vreodata.

Rad si vorbesc cu rautate, Te inseala sentimental si te biciuiesc verbal, la ei rasul nu inseamna bucurie

Vorbesc de sus, sunt oameni  influenti, se vad mari, se cred priceputi si intelepti,

Isi inalta gura pana la ceruri, poate se  si roaga sau poate blastama

Limba le cutreiera pamantul, ajung ei la lume

Deaceea lumea alearga la ei, sunt vazuti ca modele ale prosperitatii, ale vorbelor mari, ale povestilor de succes.

Totdeauna fericiti, pai la ce pachet de beneficii au, nu au motive sa fie altfel.

Si isi maresc bogatiile, casa, case, masina, masinii, ban, baniii, teren, terenurii.

Si inainte ca sa cunosti  dezavantajele acestor fericitii, te intreb:

-Ai vrea si tu acest pachet de avantaje?

-Sau ai vrea macar unele din ele?

Ai vrea un astfel de prezent la pachet cu viitorul

Asaf a zis ca din acest pachet de avantaje nici macar a vorbi ca ei nu si-ar lua, considerand acest lucru ca drept necredinciosie  fata de neamul copiiilor lui Dumnezeu ( v 15)

Dezavantaje:

Soarta de la urma, adica in limbajul popular, toamna se numara bobocii

Dumnezeu ii pune in locuri alunecoase. v 18

Dumnezeu ii arunca in prapad

Sunt nimiciti intr-o clipa

Sunt pierduti

Sunt prapaditi printr-un  sfarsit naprasnic

Le este lepadat chipul dinaintea lui Dumnezeu

Acum daca cunosti si dezavantajele, ai vrea tu sa gusti dintr-un asemenea sfarsit? Ai vrea tu ca in loc sa ajungi la liman sa fi trimis in  furtuna?

Intrebari care ar trebui sa te faca sa alegi ceea ce vrei sa faci.

La ce ti-ar folosi o fericire de o viata, si un chin de o vesnicie?

La ce ti-ar folosi sa castigi toata lumea, daca ti-ai pierde sufletul?

La ce ti-ar folosi sa te bucuri de faima aici si sa lepadat de Dumnezeu vesnic?

La ce ti-ar folosi sa alerge oameni la tine si tu sa fi alungat dinaintea lui Dumnezeu vesnic?

La ce ti-ar folosi sa iti ajunga doar vorbele pana la ceruri si tu niciodata sa nu intri in cer?

La ce ti-ar folosi  ca tu sa vorbesti toata viata de sus, dar sa  iti petreci vesnicia in adancurile de jos?

La ce ti-ar folosi sa nu ai parte de suferinte omenesti, dar sa ai parte de suferinte sufletesti vesnice?

Iar daca te-ai trudit ca si Asaf, de atatea ori, vazand atatea cazuri in jurul tau, e momentul sa intri in Sfantul Locas al lui Dumnezeu, si sa vezi lucrarile minunate de care te poti bucura, lucrarile minunate care iti pot aduce si tie fericire, dar nu o fericire cu miros de  iad, ci o fericire cu mireasma cereasca.

Ai luat vreodata seama? La cate? La ce? La...

 Soarta de la urma a omului. Te-ai gandit vreodata? . Cei mai multi isi asigura in felul lumii soarta de la urma a vietii, platind in fonduri de pensii, punandu-si savinguri deoparte, mancand oua cu zahar acum ca sa manance friptura la pensie. Exista multe cantare in lumea aceasta pe care oameni sunt cantariti, dar nu exista un cantar in mana omului care sa cintareasca soarta de la urma a omului.

Iti dai seama acum de cate lucruri te fereste Dumnezeu? Prin ceea ce tu numesti astazi lovire si pedeapsa, defapt ele sunt ancore pentru suflet, mangaiere pentru duh, si smerire pentru trup.

Asaf mai intai se plange de doua lucruri: sunt lovit si pedepsit ( v 14), dar mai pe urma isi da seama ca cele doua lucruri i-au adus doua mari avantaje: - Tu m-ai apucat  de mana dreapta, si tot Tu ma vei calauzi ( v23), frumos nu ii asa? Sa fi luat de mana dreapta? Sa fi calauzit cu sfatul lui Dumnezeu? Dar asta doare uneori? Unii fac nervi si au reacti adverse. Dar cum te-ai putea lasa calauzit de cineva daca tu suferi de mandrie? Sau cum ai putea capata intelepciune daca  tu te crezi intelept? Iar daca Dumnezeu face o rana, tot El o panseaza. De ce credeti ca face astfel Dumnezeu? Pai Dumnezeu are in vedere si soarta de la urma a celor pe care ii loveste El si ii pedepseste El.

Asaf primeste comfirmare la soarta lui de la urma zicand. . . si Tu ma vei primi in slava( v 24). Din acest punct avem un altfel de Asaf, cu altfel de incredintari, cu altfel de putere.   Ca sa va dati seama de ce incredintare avea Asaf ganditi-va la ce a spus: Pe cine altul am eu in cer inafara  de Tine? Cum adica? Asaf, tu nu iti mai amintesti de nimeni, de Avraam, de Isaac, de Iacov, de Moise si de prorociii? . Asaf isi pironeste ochiii acolo unde toti ar trebui sa ni pironim. Pe Dumnezeu, pe legatura proprie si personala cu Tine, si nimic inafara de Tine, pentru ca si viata vesnica este aceasta sa Te cunoasca pe Tine ca Singurul Dumnezeu. Toata drumurile duc la Creator, toata Evanghelia duce la Dumnezeu, toata lucrarea lui Isus a fost pentru Tatal, pentru Dumnezeu, pentru proslavirea Lui in Hristos, si apoi prin Hristos in biserica.

Ca sa va dati seama de ce fel de putere avea Asaf din acest punct ganditi-va si la urmatoarea  hotarare personala, pe care nu multi o iau, si nu multi o pot lua, iar cei mai multi ar fugi de asa ceva, chiar si Asaf la  lucruri cu mult mai mici a cartit, cum ar fi depilda loviturile si pedepsele, insa Asaf este intr-un punct, si intr-o zona libera, intrase in Sdfantul Locas al lui Dumnezeu, iar de acolo incolo, totul s-a schimbat, Asaf plin de putere exclama: Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca ( v 26). Ar fi zis acum Asaf, Doamne nu numai lovituri ce mi le dai prin copiii sau nevasta, sau prieteni sau vecinii, si nu numai pedepse ce mi le dai pentru ceea ce merit, dar chiar si mai mult, aceasta carne Doamne si aceasta inima nespus de rea si deznadajduit de inselatoare, pot sa se prapadeasca, si Tu vei ramane acelasi pentru mine, Tu vei ramane  stanca inimii mele si partea mea de mostenire.

Asaf mergea pe aceiasi linie de putere si constiinta cu Iov, si Iov la fel a exclamat, el care avea prapadite toate pe el, Iov 19:26,27.

Stanca inimii mele si partea mea de mostenire. v26b. Stiti exista totdeauna un mare pericol, care pandeste si in special pe oamenii evlaviosi. Daca cumva pentru  o soarta de la urma iti pui nadejdea in niste partii de mostenire, si le primesti acele parti de mostenire devin un fel de stanca pentru inima, deodata o mare usurare se asterne peste om, pentru ca  prin ceea ce a primit ca parte de mostenire isi poate asigura un trai mai bun. Dar exista si posibilitatea ca sa nu pui mana pe nici o parte de mostenire, si atunci inima  ramane fara stanca, fara ceva pe care se poate baza poate, si uneori ii posibil ca dintr-o inimamoale sa ajunga ca insasi inima sa fie ca o stanca, impietrita.