Textul este din Luca 14:1-6

Intr-o zi de Sabat, Isus a intrat in casa unuia din fruntasii fariseilor, ca sa pranzeasca.

Nevoia umana de a pranzi nu poate fi limitata de strictetea sau integritatea vreunei zile. Chiar daca este sabat, foametea omului trebuie  potolita.

Dar care sunt nevoile umane care pot fi limitate de o anumita zi? Vindecarea?

Cadrul acestei  zile din  viata lui Isus arata astfel:

- era o zi speciala - Sabatul

- erau acolo si oameni speciali - fruntasii fariseilor dar si invatatorii Legii.

- dar mai era acolo si un om bolnav de. .

- si era si nevoia de a pranzi

- si  pe linga toate acestea era organizata o panda de aproape, erau atatia ochii, si atatea minti  ganditoare, si voci cutremuratoare care strigau prin sinagogi invatatura sanatoasa.

Aceasta expresie, pandeau de aproape defapt este desconspirarea unui tip de vanatoare religios in plina desfasurare. Si unde puteai fi vanat mai usor decat  la masa?

Si am putea  numii pe acesti oameni specialii ca fiind un fel de izvoare sau fantani din care  multimile de oameni religiosi ai lui Israel se adapau, fie ca nu aveau incotro, fie ca nu aveau de ales.

Si intr-o zi asa de speciala, intre niste oameni asa de speciali, este  invitat si Isus ca sa pranzeasca. Si acolo in  mijlocul atator oameni speciali, in fata unei mese pline de pranz, ba chiar in fata lui Isus, era un om, un om bolnav de dropica.

Cum a ajuns acest om bolnav acolo? Pranzea si el cu oamenii acestia mari  si religiosi? Dar nu era o intamplare prezenta acestui  bolnav acolo, ci era o implinire a Scripturii care zisese mai devreme prin gura prorocilor: Ei intinsese un lat sub pasi mei. . Ps 57:6. , iar in Ps 56:5,6. . si n-au decat ganduri rele  fata de Mine, uneltesc, pandesc si imi urmaresc pasii, pentru ca  vor sa imi ia viata.

Sabat impletit cu fruntasi fariseilor, adunati de o cauza comuna: pranzul. Dar odata cu intinderea mesei de pranz, lui Isus i-a fost intinsa si o cursa pentru suflet, pentru pasii Lui.

I-au pus in fata lui Isus un om  bolnav, bolnav de dropica. Ce inimi puteau sa aibe acesti  oameni asa de speciali? Sa se foloseasca de slabiciunea unora ca sa  intinda curse altora? Se intampla  oare si astazi? Dar cum sa stai la masa, si  acolo sa ai un om bolnav, sa ai si un om care sa il poata vindeca, adica pe Isus, si totusi  din pricina  incredintarii tale, tu in loc sa mijlocesti pentru el, sa pui mana pe o sansa unica in viata ta, in casa ta, la masa ta, tu sa ai pregatite  curse, laturi, discursuri  teologice intepatoare. ?

Bolnavul in casa fariseilor, a fost adus ca un lat, dar si ca un motiv din pricina caruia sa se poata dezlantui furtuna, vanturile, scrasnitul dintilor. Ar fi fost un pranz cu multe verdeturi amare, a la fariseu.   Dar Isus stie sa potoleasca  furtuna, poate opri si valurile si vanturile, poate stinge si sagetile  ascutite de ienupar cu carbuni aprinsi pe ele. .

Lui Isus i-a trebuit defapt sa puna doar doua intrebari. Si aceste intrebari pot fi asemenate cu ziua si noaptea, una sa aibe lunima in ea si cealalta intunerec, in una sa dormi, iar in cealalta sa vezi.

O intrebare la care nimeni nu poate sa raspunda din pricina altei intrebari la care toti puteau sa raspunda.

Doar cu atat Isus a potolit  furtuna care statea gata  sa se dezlantuiasca asupra Lui. . Oare este ingaduit a vindeca in ziua Sabatului? Aceasta intrebare  defapt era dezlantuirea intunerecului din viata lor. Aceasta defapt era noaptea lor, a fariseilor si invatatorilor Legii.

Este oare ingaduit in ziua Sabatului, vindecarea? De la cine vrei raspunsuri? De la cei ce pot face  vindecari in oricare alta zi?

Dar la aceasta intrebare toti ar fi putut sa raspunda:

-Daca ti-ar fi cazut copilul sau boul in fantana, nu l-ai fi scos  indata afara in ziua Sabatului?   Aceasta intrebare era defapt ziua din viata lor, lumina  lor. Copilul lor, mostenitor si urmas, nume care merge mai departe. Dar boul? Daca este al tau, asta inseamna valoare, inseamna  jertfe mai tarziu, bunastare personala. Deci legea si datina umana religioasa nu functiona atunci cind era  vorba de implicare factorilor emotionali. Erau si exceptii. Copilul tau si boul tau, puteau sa fie exceptii. Pai daca era o exceptie de la regula, atunci unde mai era puterea randuielii?

Dar cine ar lasa un copil sau un bou cazut intr-o fantana?

Ce implicatii ar urma in urma caderi  a unui copil sau bou in fantana? Decesul copilului sau a boului  in fantana, ar spurca fantana, fantana ar deveni necurata, ceea ce ar implica curatarea si sfintirea fantanii. Dar mai sunt si implicatii sentimentale. Cum sa mai bei apa din fantana unde ti-a cazut copilul si apoi a murit acolo, ca tu nu puteai sa il scoti, ca nu te lasa  ziua. Era nepotrivita ziua. Putea sa mai astepte copilul in fantana pana in ziua dintai a saptamanii?

Vindecarea ca o legatura intre cele doua intrebari. Si Isus il vindeca pe cel  bolnav intre cele doua intrebari. Putere si intelepciune. Aleluia. Isus il vindeca pe cel bolnav  inainte ca noaptea lor sa se lumineze si ziua lor sa apuna. Isus  il vindeca intre intunerecul si lumina lor. Si ei. . . .

Ei taceau si Isus Isi face lucrarea Lui de slava. Si dupa aceasta lucrare de slava a lui Isus, din pricina intrebarii la care toti aveau raspuns, nimeni nu a mai putut  sa raspunda nimic.

Trist. Sa vina Isus la masa ta, sa iti vindece bolnavii in casa ta, si tu singurele vorbe pe care sa le ai pregatite defapt sa fie  intrebari care sa il invinuiasca pe Isus, in loc de strigate de bucurie si de multumire.

Si dupa cum, copilul sau boul cazut in fantana este scos afara de indata in ziua Sabatului, si asta daca iti apartineau tie, erau a tale, tot asa si Isus a scos pe om din boala lui, in ziua Sabatului, de indata, pentru ca omul este creatia lui Dumnezeu, este faptura lui Dumnezeu, si  chiar daca nu are valoare din pricina bolii pentru cei din jur sau pentru oamenii mari ai lumii, totusi orice om este scump inaintea lui Dumnezeu din pricina obarsiei sale, ne tragem din Dumnezeu, suntem creatia Lui, dupa chipul si asemanarea Lui.

Pentru bolnav ce mai conta ca masa era in casa fruntasului fariseilor, ba inca ce mai conta ca masa era plina de mancaruri, daca el era bolnav. Dar  cind mana lui Isus l-a apucat pe acest om bolnav, aceasta mana nu l-a mai lasat, numai dupa ce a fost vindecat.

Oare nu il ispititi si astazi pe Isus la mesele voastre? Oare nu ii intindeti si astazi curse lui Isus la mesele voastre? De ce il chemati la pranz ca sa il puteti invinuii cu ceva?

Oare nu intindeti voi curse pentru alti prin tot felul de obiceiuri si legii, pe care voi nu le respectati, dar pentru care sunteti gata sa pedepsiti pe cei ce vi le incalca?

Ciprian Muresan, Irlanda.