„Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” (Ex. 20:17)

Un rege pe nume Ahab a pus ochii pe via vecinului său. „Dă-mi via ta... ”, a spus regele vecinului său. Dar Nabot vecinul, a răspuns: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!” Scriptura spune că Regele Ahab a intrat în casă trist și mâniat. (1Împărați 21:1-4)

Lăcomia, pofta rea, este unul din păcatele cele mai la îndemână. Cine nu a fost atins, fie și ocazional, de acest păcat. Lăcomia este ca o boală cronică de care suferă omul contemporan. Mare, mai sus; mereu mai mare, mereu mai sus. Mereu mai scump, mereu mai nou, mereu mai senzațional. Iată motoul lăcomiei – MAI!

Una din cauzele majore ale sărăciei din lume și ale discrepanței în creștere dintre bogați și săraci este lăcomia.

Mahatma Gandhi spunea: „Există suficient în lume pentru nevoia omului, dar nu și pentru lăcomia lui”.

A zecea poruncă din Decalog condamnă lăcomia și pofta rea – Exodul 20:17. Deasemeni, Fiul lui Dumnezeu s-a pronunțat împotriva lăcomiei atunci când a spus: „Vede-ți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui”. (Luca 12-15)

Unele dorințe sunt naturale, legitime și benefice. Bunăoară, este foarte bine să ai poftă de mâncare, sau să-ți dorești un acoperiș deasupra capului. Atunci însă când poftele noastre depășesc cadrul natural, când atentează la fericirea aproapelui nostru, când contravin legilor lui Dumnezeu sunt dăunătoare.

Lăcomia și poftele vătămătoare originează, ca mai toate păcatele, în natura coruptă a inimii umane: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit”. (Iacov 1:14)

Ținta de manifestare a lăcomiei noastre este în primul rând, ca și în cazul Regelui Ahab, vecinul. Și asta pentru că el este cel mai aproape, pe el și ale lui le vedem toată ziua. Atunci când lăcomia pune stăpânire pe mintea și inima unui om, consecințele sunt dramatice. Ahab s-a întristat, s-a mâniat, n-a putut să mai mânce, pentru că vecinul său nu dorea să-i dea via sa. Lăcomia și pofta nestăpânită poate duce însă și la lucruri mai grave.

Izabela, soția Regelui, a băgat de seamă că soțul ei este tris și nu mănâncă. „Ce ai?”, îl întreabă. Acesta îi povestește (... ). Regina exclamă: „Oare nu ești tu Rege, fi cu inimă veselă, eu îți voi da via lui Nabot din Izreel!”. Zis și făcut, Izabela tocmește doi oameni de nimic care-l acuză pe Nabot că a blestemat pe Dumnezeu. Mulțimea îl împroașcă cu pietre și omul moare. În urmă Regina se duce la Regele Ahab și îi spune: „Scoalăte, și i-a în stăpânire via, căci Nabod nu mai trăiește, a murit”. (1Împărați 21:5-16)

Așa dar, lăcomia îl poate băga pe om în păcate mari, cum sunt minciuna, furtul sau chiar crima. Odată păcatul comis, consecințele sunt conforme cu Legea Domnului. Biblia spune: „Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea”. (Iacov 1:15) În cazul Regelui Ahab și a soției lui, judecata și moartea au veni repede și într-un mod dramatic, căci, nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel. (Psalmul 121:4)

Lăcomia, poftele vătămătoare, atrag cu foarte mare putere, iar ocaziile de a le cultiva pot fi la tot pasul. Cum putem ieși biruitori?

-Cere de la Dumnezeu o inimă nouă și roadele Duhului Sfânt. (Ezechiel 18:31; Galateni 5:16-23)

-Hrănește-ți inima cu Sfânta Scriptură. Fi lacom, ca și psalmistul, după Cuvântul lui Dumnezeu. (Psalmul 119:131)

-Stăpânește-te, împotrivește-te poftelor rele. (Genesa 4:7; Tit 2:11-12)

-Concentrează-te asupra ce ai, nu asupra a ce nu ai. Un vers spune: „Tot visând la multe lucruri, // la palatul ce nu-l ai // nici de el tu nu te bucuri, // nici de casa-n care stai.

-Fi mulțumitor și mulțumește pentru ce ai. (1Tesaloniceni 5:18; Filipeni 4:11)

-Iubește-ți aproaprele, cum cere Scriptura. „Să nu datorați nimic nimănui, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea.” (Romani 13:8) Dacă ne iubim aproapele cu adevărat, nu-i vom face rău, ci bine.

Dacă iubim cu adevărat, suntem în siguranță!