„Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6)

Fiecare om rațional mai devreme sau mai târziu își pune întrebări existențiale. Este un mare har să-ți pui întrebările importante și să primești răspunsurile corecte. Uneori aceste întrebări vin natural, alteori n-i le punem forțați de împrejurări dramatice. Așa s-a întâmplat și cu Saul din Tars în primul secol.

Saul, un tânăr fariseu, pornit să-i persecute pe ucenici, în apropierea Damascului este trântit la pământ de lumina lui Hristos. Îngrozit, persecutorul cel mai zelos al creștinilor, întreabă: „Doamne, ce vrei să fac?”

Să-L întrebi pe Dumnezeu când este vorba de viața ta este cel mai bun lucru. Să-L întrebi și să asculți ce are El să-ți spună! Zic, să-L ascuți, căci mulți cunosc voia lui Dumnezeu pentru viața lor, numai că dintr-un motiv sau altul nu vor să asculte, spre paguba lor.

Ce se întâmplă cu Saul, ce-i cere Domnul, și ce face acesta, se înscrie în ceea ce numim voia lui Dumnezeu generală, valabilă pentru noi toți. Să intrăm în amănuntele întâmplării.

După o călători de două sute de kilometri se vede la orizont silueta orașului Damasc. Probabil, călătorii erau bucuroși și încrezători. Deodată însă a strălucit o lumină din cer în jurul lor și iată-l pe Saul la pământ.

-Din Scriptură observ un lucru, Domnului nu-i plac oamenii „călare”. În prezența lui trebuie să te pleci, să te desculți. Mai mult, mândria merge înaintea pieirii, dar harul este pentru cei smeriți, spune Scriptura.

-După această întâlnire dramatică, timp de trei zile Saul nu vede pe nimeni, nu mănâncă și nu bea nimic. Ce-o fi făcut Saul vreme de trei zile în Damasc? Și-a analizat religia și viața, s-a rugat și a avut vedenii. Cel mai adesea calătoria pe Calea credinței începe cu un moment de criză, ca și în cazul Fiului risipitor. (Luca 15)

-Anania, un lider în comunitatea creștină din Damasc, este trimis de Domnul să-l ajute pe Saul. Curios, nu putea Domnul în mod direct să-l schimbe pe Saul? Ba da! Numai că, uite, Dumnezeu în suveranitatea Sa a ales să lucreze pentru oameni prin oameni, prin oameni slabi și plini de îndoieli, ca și Anania.

-La cuvântul lui Anania, Saul își recapătă vederea pierdută la întâlnirea cu Domnul în afara cetății, și este schimbat în alt om prin umplerea cu Duhul Sfânt.

-Apoi, a fost botezat. Botezat? Saul era fariseu, ori fariseii se botezau! De ce s-a mai botezat odată? Saul din Tars trebuia să se boteze în legea creștină, după ce a înțeles personal adevărul cu privire la sine și cu privire la Hristos. Domnul Isus spune: „Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit”. (Marcu 16:16)

Scriptura spune: „Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc. Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu”. (Fp. Ap. 9:19-20) Există o voie a lui Dumnezeu general valabilă, care include pocăința, credința în Hristos, nașterea din nou, botezul și alăturarea bisericii locale. Există și o voie particulară, unică pentru fiecare creștin. În cazul lui Saul alegerea și chemarea divină a fost să ducă Numele Domnului înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel, sarcină de care, cel care avea să fie cunoscut mai apoi ca și Apostolul Pavel, s-a achitat cu brio din primele zile ale convertirii lui până în ultima zi a vieții, când la onorat pe Hristos cu moarte de martir.

Așa dar, în privința voii lui Dumnezeu particulare, este de trebuință imediat după convertire, ca fiecare din noi să ne întrebăm: „Doamne, ce vrei să fac? Care este alegerea Ta pentru mine? Ce daruri ai pus în mine prin Duhul Tău? Cum vrei să Te slujesc înaintea oamenilor?” După această rugăciune, la treabă! La început darurile și chemarea nu sar în ochi, sunt într-un stadiu latent. Răspunde pozitiv oricărei oportunități de slujire, și așa vei descoperi în timp ce daruri a pus Domnul în tine și unde ești cel mai eficient. Uneori Dumnezeu va folosi câte un lider ca și Anania pentru a te direcționa.