PREGĂTIREA

Ultimele evenimente de pe scena mondială (Pandemia de Covid, războiul din Ucraina, Conflictul din Gaza) au crescut apetitul pentru profeția biblică și mai ales pentru cartea Apocalipsa, capitolul 6 din această carte suscitând cel mai mare interes.

Cu voia Domnului și cu umilință îmi permit să adaug o interpretare, fără ca totuși să spun lucruri care n-au mai fost spuse, rămânând ca istoria să ne arate cine a fost mai aproape de adevăr, căci numai în cursul vremurilor vom ajunge să înțelegem totul. (Ieremia 23:20)

În contextul acesta trebuie spus că, (1) profeția și interpretarea ei nu mântuiesc, salvarea unui suflet vine doar prin evanghelie, și (2), profeția are un rol foarte important de avertizare și încurajare la care bine facem dacă luăm aminte. (1Corinteni 15:1-4; 2Petru 1:19)

Cu toate că mare parte din profeția apocaliptică este interpretabilă, un lucru este cert, printr-o suită de judecăți (7 peceți, 7 trâmbițe, 7 potire) Dumnezeu pune capăt stâpânirii satanice pe pământ, instaurând Regatul mesianic al lui Hristos.

PRIMA PECETE: „Când a rupt Mielul cea dintâi dintre cele șapte peceți, m-am uitat, și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino și vezi!” M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, și a pornit biruitor, și ca să biruiască”. (Apocalipsa 6:1-2)

O mare parte din premileniști cred că aici este vorba despre Antihrist. Personal refuz să merg atât de mult cu interpretarea (spiritualizarea) încât albul să devină negru, iar biruința înfrângere. Prin urmare, calul alb și cel ce stă pe el au o conotație pozitivă. Unii din cei care împărtășesc această părere cred că, întrucât biruința este doar a Domnului, cuvântul vorbește despre Hristos. Alții sunt de părere că este vorba despre lucrarea Evangheliei. Personal cred că aici este vorba despre Israel (poate arhanghelul Mihail, ocrotitorul evreilor).

Este îndeopște acceptat că evenimentele din urmă vor începe cu emanciparea Ierusalimului, iar când acest lucru se va întâmpla gloria neamurilor va apune. Arcul este un simbol al luptei, absența săgeților însă ne duce cu gândul că această națiune nu va birui printr-un război propriuzis, nici prin forțe propri. De mai bine de jumătate de secol steagul alb al statului evreu flutură falnic pe toate meridianele planetei, mărturisind despre înoirea îndurării divine față de Țara lui Israel.

Observație: Dacă interpretarea este corectă, și prima pecete vorbește despre renașterea națiunii lui Israel, atunci Scena Tronului este un eveniment ce a avut loc deja în istorie, iar evenimentele de la începutul capitolului 6 sunt cotidiene, adică se întâmplă deja în vremea noastră. Cu alte cuvinte, caii apocalipsei sunt printre noi.

A DOUA PECETE: „Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi.” Și s-a arătat un alt cal, un cal roș. Cel ce sta pe el a primit putere să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare.” (Apocalipsa 6:3-4)

Ruperea celei de a doua peceți aduce pe pământ o perioadă mare de conflicte și războaie, în care oameni se vor ucide unii pe alții. Cuvintele acestea își găsesc împlinirea în istoria recentă. Este îndeobște cunoscut că secolul XX a fost cel mai violent din întreaga existență a omului pe pământ. Ultimul secol a debutat cu ceea ce era numit „Războiul cel mare”. Estimările de mijloc ale istoricilor în privința victimelor Primului război mondial ne spun că în acest conflict au pierit 15 milioane de oameni. Era la acea vreme războiul cu cele mai multe victime, războiul în urma căruia s-au prăbușit marile imperii europene. Al doilea război mondial a fost încă și mai distructiv. Estimările de mijloc ne spun că în acest conflict au pierit 66 milioane de oameni.

Dar asta nu a fost totul. Secolul XX a cunoscut expansiunea planetară a unui regim violent, numit comunism, care se face răspunzător de moartea a sute de milioane de oameni.

Un detaliu de ”culoare”: Este sugestiv că Revoluția comunistă a început în Rusia cu lupta dintre ”albi” (albii erau naționaloștii ruși) și „roșii” (roșii erau comunștii bolșevici). După un război civil care a durat ani, roșii au învins, iar de atunci planeta întreagă a văzut roșu în fața ochilor.

Sunt deacum cunoscute tensiunile dintre est și vest, revoluțiile socialiste violente de peste tot, genocidul sălbatic din URSS, China sau Cambogia, spectrul războiului nuclear sub care am trăit cu toții. Pe cei care nu cunosc sau se îndoiesc de acest trecut roșu îi invităm să viziteze drept pildă Memorialul Shighet.

Numai Mao Zedong în China este răspunzător de moartea a peste 50 de milioane de suflete în ceea ce s-a numit ”Revoluția culturală”.

În condițiile în care anul 1946 a fost singurul an din întreg secolul XX fără vreun război pe pământ, numai Domnul din ceruri cunoaște numărul exact al sutelor de milioane de victime ale acestei săbii apocaliptice.

A TREIA PECETE: „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată ca s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mână o cumpănă. Și în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi undelemnul și vinul!” (Apocalipsa 6:5-6)

Negrul asociat cu cântarul și cu cereale, sugerează o vreme de foamete. Războaiele, prăbușirea unor regimuri, calamitățile în general, produc foamete. (Cel mai la îndemână exemplu îl avem în războiul din Ucraina).

Gândiți-vă numai puțin la următorul paradox: în timp ce lumea vestică cunoaște o prosperitate nemaiîntâlnită, în lumea a treia, cum sunt numite țările sărace, mai mult de un miliard de persoane trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi, pragul sub care ONU definește sărăcia extremă. (Apropo: un leu era plata pe o zi de muncă, dintr-o măsură de grâu se putea coace pâinea pentru hrana pe o zi a unui om. Cât de actual este Cuvântul Domnului).

Potrivit EUROSTAT în 2019,150 de mii de copii mergeau seara la culcare flămânzi numai în România. În lume există în acest moment 850 de milioane de oameni malnutriți, din care 200 milioane de copii, în creștere cu 10% față de 1998, potrivit “Food and Agriculture Organisation” din cadrul Organizației Națiunilor Unite.

N-am văzut însă totul! Un studiu publicat recent de cercetătorii de la Universitatea Rugers din New Jersey, Statele Unite, sugerează că un conflict nuclear între Rusia și Statele Unite ar aduce pe pământ o „IARNĂ NUCLEARĂ” care ar ucide 5 miliarde de oameni prin înfometare, din pricina faptului că bombele ar ridica în atmosferă atât de mult praf încât cerul s-ar întuneca pentru ani împiedicând plantele să se dezvolte.

A PATRA PECETE: „Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal gălbiu, Cel ce sta pe el, se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie, cu foamente, cu molimă și cu fiarele sălbatice.” (Apocalipsa 6:7-8)

Ruperea celei de a patra peceți aduce în scenă Moartea însăși și Locuința morților, care primesc dezlegarea să ucidă în patru moduri un sfert din locuitorii pământului. Momentul împlinirii acestui Cuvânt este relativ ușor de identificat datorită faptului că, probabil, într-un interval relativ scurt de timp, un număr fără precedent de oameni vor muri uciși fie de război, fie de foamete, fie de boli, fie de animale sălbatice.

În perioada de strâmtorare din ultima vreme adesea am putut auzi spunându-se ceva de felul acesta: „caii apocalipsei sunt la lucru”. Cu adevărat, pandemia de Covit a oprit lumea în loc. Nu am scăpat de molima aceasta care a luat atâtea vieți și a urmat războiul din Ucraina, care îngrijorează lumea întreagă. Războiul acesta care implică doi dintre cei mai mari producători de cereale a condus la o penurie alimentară mondială.

Ca tabloul să fie complet, auzin că în ultima vreme animalele sălbatice se comportă tot mai agresiv, ucigând acolo unde nu o făceau până acum.

În contextul acesta este firesc să te întrebi: Oare toate acestea nu sunt preludiul celei de a patra peceți? Numai puțină răbdare! ... Cuvântul Domnului spune prin profetul Ieremia: „Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.” (Ieremia 23:20)

A CINCEA PECETE: „Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. Ei strigau cu glas tare și ziceau: "Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?" Fiecăruia din ei i s-a dat o haină alba și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorați ca și ei. ” (Apocalipsa 6:9-11)

Cuvintele acestea sunt încă și mai tainice decât tot ce a fost spus până aici. În încercarea de a explica despre ce se vorbește aici s-au spus foarte multe și diferite. La toate acestea îndrăznesc să adaug și opinia mea umilă, opinie care diferă de a majorității cărturarilor. Cred că aici Cuvântul Domnului vorbește în limbaj profetic despre Răpirea bisericii.

Sufletele care au fost omorâte din pricina Cuvânului lui Dumnezeu, de la neprihănitul Abel, nu sunt decât vârful de lance, smântâna, dacă-mi permiteți, poporului lui Dumnezeu. Cei mai îndreptățiți dintre toți să ceară răzbunarea pentru modul cum au fost tratați de pământeni.

Ni se spune că fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă. Ce să însemne lucrul acesta? Un gest pentru a le potoli setea de răzbunare? Sau, li s-au învechit și murdărit hainele în locul cel mai sacru din univers? Cu siguranță că nu! Hainele albe primite sugerează o dezbrăcare și o îmbrăcare, adică, o schimbare, o transformare. Unde mai întâlnim o schimbare și haine albe?

Ascultați-l pe Apostolul Domnului vorbind despre cei ai lui Hristos: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, ... morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați”. (1Corinteni 15:51) Despre adunarea din cer, dinaintea Scaunului de domnie, se spune: „... o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stau în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; ... ” (Apocalipsa 7:9)

Întrebare: Răpirea bisericii este următorul mare eveniment în lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii. Întrucât Apocalipsa se ocupă cu evenimentele dinaintea și de la revenirea Domnului, întreb; unde se vorbește în Apocalipsa despre Răpire? Nu se poate ca acest prim eveniment important să lipsească din ”poveste!”

Vorbind de pe poziția unui premilenist, pretribulaționist, am sentimentul puternic că ruperea celei de a cincea peceți aduce Răpirea bisericii. Haina nouă și albă înseamnă o schimbare de paradigmă pentru toți cei credincioși, martirii fiind primii îndreptățiți să aibă parte de ea.

A ȘASEA PECETE: „Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, și stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împărății pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: "Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?" (Apocalipsa 6:12-17)

Cea de-a șasea pecete aduce schimbări cosmice uluitoare. Este cred clar că cele vestite aici sunt vorbe cu tâlc, căci nu pot cădea stelele fizic pe pământ și să mai fie ceva după aceea.

Evenimentele aduse de Pecetea a șasea împlinesc cuvântul Domnului Isus care spunea: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor. Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. ” (Luca 21:24b - 26)

Personal cred că ruperea celei de a șasea peceți aduce ceeace spune Apocalipsa 12, cu 10: „pârâșul... a fost aruncat jos”.

„Pârâșul” este Lucifer, Satana, cel care înșeală de la început lumea întreagă. Este scris că el este stăpânitorul lumii acesteia și domnul puterii văzduhului. (Ioan 12:31; 14:30; 16:11; Efeseni 2:2) Despre el se spune că are o armată de duhuri rele în locurile cerești cu ajutorul căreia stăpânește și uneltește împotriva lui Dumnezeu și împotriva poporului lui Dumnezeu. (Efeseni 6:11-12)

Socotesc că este drept și Scriptural, în același timp, ca această lume cerească malefică să fie aruncată afară, să fie aruncată jos pe pământ, și să fie judecată odată cu lumea pe care a întreținut-o.”Rocada” dintre biserica lui Hristos și oastea lui Satan, adică urcarea la cer a Bisericii și aruncarea pe pământ al lui Satan, va aduce multă bucurie în cer și o perioadă scurtă de nenoriciri teribile pentru locuitorii pământului. (Apocalipsa 12:12)

A ȘAPTEA PECETE: „Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. Și am văzut pe cei șapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat șapte trâmbițe.” (Apocalipsa 8:1-2)

Atunci când rupe Mielul ultima pecete intră în scenă șapte trâmbițe, fiecare din ele aducând câte o judecată aparte. La rândul ei, cea de-a șaptea trâmbiță aduce șapte potire cu șapte urgii, urgii cu care se va termina pedepsirea celor ce prăpădesc pământul. Finalul va fi unul triunfător pentru Dumnezeu și poporul Său. (Apocalipsa 19-22)

În viziunea mea, Pecețile sunt pregătitoare, adevărata judecată divină vine după ce pecțile sunt rupte și este deschisă Cartea. Cele 7 trâmbițe și potirele cu cele din urmă urgii declanșează o judecată cosmică care va avea ca punct final glorificarea lui Isus Hristos și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu. Abia atunci se va împlini dezideratul din rugăciunea ”Tatăl nostru”, de atunci încolo se va face voia lui Dumnezeu și pe pământ ca și în ceruri.

CONCLUZIE

Personal cred că dacă ar fi să așezăm în timp Scena din Sala Tronului (Apocalipsa 4 și 5), atunci ea este deja în trecut, este deja un fapt consumat, este deja istorie, iar primele predicții din Apocalipsa 6 se împlinesc sub ochii noștri. Dacă modul în care interpretăm aici în amănunt profeția apocalipsei este corect, vom vedea, așa cum am spus, în scurgerea vremii. Un lucru este sigur: Domnul este supărat pe îngeri și pe oameni, iar din pricina răului anticipează în Apocalipsa o judecată care va avea ca rezultat pedepsirea celor răi și necredincioși, curățarea cerului și pământului, și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu.

CE ESTE DE FĂCUT?

- Câtă vreme mai este har să ne întoarcem la Dumnezeu cu o pocăință profundă și să credem cu disperare în Fiul Lui. Domnul Isus spunea: „S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape, Pocăițivă și credeți în Evanghelie.” (Marcu 1:15)

- Să continuăm să ne facem treaba (datoria). Unii aflând realitatea cu privire la viitorul imediat al lumii vor fi poate ispitiți să abandoneze lupta, sau să se dedea la plăceri. Martin Luther a fost auzit spunând: „Chiar dacă aș ști că mâine lumea s-ar distruge, tot aș planta astăzi un pom”.

Pe de altă parte, trebiue să fim gata astăzi, acum. Isus vine în Glorie! Orice zi poate să fie ziua în care El va trimite pe îngerii lui Dumnezeu să ne i-a la cer. Trebuie să trăim fiecare zi ca și când ar fi ultima, să avem mereu bagajele făcute.

- Cuvântul Domnului anticipează o serie de plăgi pentru lume, asemeni celor din Egipt. Dar, dacă ești credincios (ă), amintește-ți că nu ai fost rânduit la mânie. Apostolul Pavel vorbind despre zilele din urmă, ca o mângăiere, spune tesalonicenilor: „Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El”. (1Tesaloniceni 5:9-10)

După cum în Egiptul antic a existat un Gosen pentru poporul Domnului, tot așa în zilele din urmă există protecție pentru cei credincioși, și această protecție este în Isus Hristos.