1 şi 2 Timotei, precum şi Epistola către Tit se deosebesc de celelalte scrieri pauline prin faptul că, în timp ce majoritatea scrisorilor sunt adresate unor comunităţi, cele trei epistole amintite mai sus sunt adresate unor persoane, unor tineri slujitori ai lui Dumnezeu. Datorită destinatarilor şi conţinutului specific, aceste scrieri au fost numite cu titlu generic de, Epistole pastorale. Cea mai mare parte a conţinutului acestor epistole este ocupat cu sfaturi venite din partea bătrânului Pavel către ucenicii săi în lucrarea Domnului. De la modul cum trebuie să se comporte un păstor în biserică până la felul cum mânuieşte Cuvântul un predicator, apostolul abordează o gamă largă de teme cu care este confruntat un slujitor al Domnului în lucrare. În rândurile de mai jos vom puncta modul cum priveşte apostolul lucrarea şi care sunt cele mai importante sfaturi adresate predicatorilor.

1. “Mulţumesc lui Hristos Isus, ... care m-a socotit vrednic de încredere, şi m-a pus în slujba Lui, ... ” 1 Tim. 1:12

De subliniat mai întâi atitudinea de recunoştinţă a apostolului Pavel faţă de Domnul care i-a oferit încredere şi l-a pus în lucrarea Sa. O aşa atitudine ar trebiu să caracterizeze pe toţi slujitorii Bisericii! Dumnezeu este cel care pune şi tot El este cel care dă jos. Dacă unul sau altul din noi este chemat la o lucrare, nu este un drept, ci un har, pentru care ar trebui să fim recunoscători.

2. “Fereşte-te de basme... ” 1 Tim 1:3-4,4:7,6:20

Probabil că tendinţa predicatorilor de atunci era de a face mereu apel la scriierile vechi pe care le disecau mărunt. Unii se foloseau în exces de scrierile antice pe care apostolul le numeşte basme şi flecăreli lumeşti. Alţii au început vii discuţii cu filozofii şi  oamenii de ştiinţă ai vremii. Pavel îi spune lui Timotei, fereşte-te de aşa ceva. Ispita de a neglija esenţa evangheliei şi de a ne preocupa de lucruri secundare în  predicare, în consiliere, este prezentă şi astăzi. Să ne ferim!

3. “Porunceşte şi învaţă... ” 1Tim. 4:11,2 Tim. 4:2

Între aceste două cuvinte găsim expresii ca;  îndeamnă, sfătuieşte, mustră, propovăduieşte, ... Sarcina predicatorului este de a educa şi călăuzi poporul lui Hristos în Cuvântul lui Dumnezeu şi în harul care aduce mântuire tuturor oamenilor credincioşi. Pentru aceasta omul lui Dumnezeu trebuie să fie în Adevăr. Numai în măsura în care un slujitor se ține de Cuvânt și trăiește o viață fără reproș poate avea autoritate asupra celor slujiți.

4. “Fii o pildă... ” 1 Tim. 4:12,2 Tim. 2:15,24

Predicatorul mai mult decât oricare altă persoană din biserică trebuie să fie un exemplu în vorbire şi în purtare. Toate privirile sunt îndreptate spre el, de la el pleacă Cuvântul lui Dumnezeu, pe el şi-l vor lua de model credincioşii. Adeseori pe Domnul Îl vor identifica cu predicatorul. De aceea păstorul turmei, predicatorul Cuvântului, trebuie zilnic să fie preocupat de cum trăieşte şi ce spune.

5. “ia seama bine la citire, ... ” 1 Tim. 4:13,16

Între Dumnezeu şi om este aşezat Cuvântul. Predicatorul chemat să-l împartă nu are ce oferi de la sine semenilor aflaţi în nevoie. Cuvântul este inspirat, are putere în el însuşi, împlineşte nevoi, prezintă fidel voia şi planul lui Dumnezeu. Menirea predicatoru lui este de a citi, prezenta şi învăţa cu fidelitate Sfintele Scripturi.

6. “Nu fi nepăsător... ” 1 Tim. 4:14-15

Atunci când Dumnezeu cheamă la o lucrare pe un om îi dă şi unelte. Înţelepciune, putere de convingere, autoritate, credibilitate, deosebirea duhurilor, răbdare, ... Toate acestea sunt harrisme cu care este binecuvântat omul chemat în slujire. Apostolul îi spune ucenicului său: “nu fi nepăsător de ce a pus Domnul în tine ci, prin întrebuinţare, fă ca progresul tău spiritual să fie perceput de toţi”.

7. “…încredinţează la oamnei de încredere... ”  2 Tim 2:2

Una din sarcinile lui Timotei era de a aşeza prezbiteri în fiecare biserică locală şi de a le încredinţa învăţătura apostolilor pentru a o transmite mai departe. Această îndatorire revine oricărui păstor şi predicator ajuns la maturitate. Preocuparea de a lăsa în urmă rânduială în biserică şi de a educa o nouă generaţie de predicatori, trebuie să fie o constantă.

8. “…fă lucrul unui evanghelist... ” 2 Tim 4:5

Predicarea creştină este prin excelenţă prezentarea Evangheliei în diferite forme prin puterea şi autoritatea Duhului Sfânt. Predicatorul care nu înplineşte acest deziderat nu-şi împlineşte chemarea. Dacă există astăzi o criză, aceasta este lipsa de evanghelişti. Deşi avem predicatori şi învăţători de toate felurile, puţini sunt aceia care stăpânesc temeinic miezul evangheliei şi încă şi mai puţini sunt în stare să prezinte evanghelia într-o manieră eficientă care să-i determine pe ascultători să se predea Domnului. Întrucât meseria de câştigător de suflete este cea mai împortantă slujbă din Biserică și din lume în general, fă mai ales lucrul unui evanghelist. (fragment din lucrarea „Ajutor pentru predicatori” de Ștefan Zambo)