Luca 15

• 11. El a mai zis: "Un om avea doi fii.
• 12. Cel mai tanar din ei a zis tatalui sau: "Tata, da-mi partea de avere ce mi se cuvine." Si tatal le-a impartit averea.
• 13. Nu dupa multe zile, fiul cel mai tanar a strans totul si a plecat intr-o tara departata, unde si-a risipit averea ducand o viata destrabalata.
• 14. Dupa ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.
• 15. Atunci s-a dus si s-a lipit de unul din locuitorii tarii aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui sa-i pazeasca porcii.
• 16. Mult ar fi dorit el sa se sature cu roscovele pe care le mancau porcii, dar nu i le dadea nimeni.
• 17. Si-a venit in fire si a zis: "Cati argati ai tatalui meu au belsug de paine, iar eu mor de foame aici!
• 18. Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi zice: "Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta
• 19. si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai."
• 20. Si s-a sculat si a plecat la tatal sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult.
• 21. Fiul i-a zis: "Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau."
• 22. Dar tatal a zis robilor sai: "Aduceti repede haina cea mai buna si imbracati-l cu ea; puneti-i un inel in deget si incaltaminte in picioare.
• 23. Aduceti vitelul cel ingrasat si taiati-l. Sa mancam si sa ne inveselim;
• 24. caci acest fiu al meu era mort, si a inviat; era pierdut, si a fost gasit." Si au inceput sa se inveseleasca.
• 25. Fiul cel mai mare era la ogor. Cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit muzica si jocuri.
• 26. A chemat pe unul din robi si a inceput sa-l intrebe ce este.
• 27. Robul acela i-a raspuns: "Fratele tau a venit inapoi, si tatal tau a taiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a gasit iarasi sanatos si bine."
• 28. El s-a intaratat de manie si nu voia sa intre in casa. Tatal sau a iesit afara si l-a rugat sa intre.
• 29. Dar el, drept raspuns, a zis tatalui sau: "Iata, eu iti slujesc ca un rob de atatia ani, si niciodata nu ti-am calcat porunca; si mie niciodata nu mi-ai dat macar un ied sa ma inveselesc cu prietenii mei;
• 30. iar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu femeile desfranate, i-ai taiat vitelul cel ingrasat."
• 31."Fiule", i-a zis tatal,"tu intotdeauna esti cu mine si tot ce am eu este al tau.
• 32. Dar trebuia sa ne inveselim si sa ne bucuram, pentru ca acest frate al tau era mort, si a inviat, era pierdut, si a fost gasit."
  

************************************************** **** ********************************************** ******** ***************

Întoarcerea Fiului Risipitor: O Lecție de Iertare și Restaurare

I. Contextul Parabolei

Parabola fiului risipitor, cunoscută și sub numele de „Parabola celor doi fii”, este una dintre cele mai cunoscute și emoționante povești spuse de Isus, găsită în Evanghelia după Luca, capitolul 15, versetele 11-32. Această parabolă este o ilustrare profundă a iertării divine și a restaurării oferite de Dumnezeu tuturor celor care se întorc la El.

II. Povestea Fiului Risipitor

1. Cererea Fiului și Împărțirea Avuției
Parabola începe cu un tânăr care cere tatălui său partea sa de moștenire înainte de moartea acestuia. Aceasta cerere, neobișnuită și îndrăzneață, reflectă dorința fiului de independență și nesiguranța în fața responsabilităților. Tatăl acceptă cererea și împărțește averea între cei doi fii.

2. Viața Risipitoare și Decăderea
Fiul risipitor pleacă într-o țară îndepărtată, unde își risipește întreaga avere trăind într-o manieră dezordonată și extravagantă. În urma cheltuielilor nesăbuite, ajunge într-o stare de mare nevoie, chiar și în postura umilitoare de a îngriji porcii, în timp ce în fața lui se află doar „roadele porcilor” de care se simte nemulțumit.

III. Întoarcerea și Restabilirea

1. Regrete și Decizia de Întoarcere
Conștient de starea sa deplorabilă, fiul risipitor ajunge să se pocăiască și își dă seama că ar fi mai bine să se întoarcă la tatăl său și să ceară iertare. În Luca 15:18-19, el spune: „Mă voi scula, voi merge la tatăl meu și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi. »”

2. Primirea cu Brațele Deschise
Tatăl, văzându-l de departe, se mișcă cu compasiune și alerga să-l întâmpine. El ordonă aducerea celor mai bune haine, a unui vițel gras și a unui ospăț festiv pentru a sărbători întoarcerea fiului său. Această primire caldă subliniază natura necondiționată a iertării divine și bucuria pe care Dumnezeu o simte când cineva se întoarce la El.

IV. Lecții și Învățăminte

1. Mângâierea Iertării Divine
Parabola ilustrează profund conceptul de iertare și restaurare. Chiar și cei care au greșit profund și au trăit în păcat pot fi primiți înapoi de Dumnezeu, fără a fi condamnați sau respinși. Așa cum tatăl a iertat fiul risipitor, Dumnezeu oferă iertare tuturor celor care se pocăiesc și se întorc la El.

2. Reflecția asupra Răbdării și Compasiunii
Tatăl din parabolă simbolizează dragostea și răbdarea lui Dumnezeu. El așteaptă cu răbdare întoarcerea fiului său și nu își retrage niciodată iubirea, indiferent de greșelile comise de fiul său. Aceasta ne amintește despre compasiunea divină care transcende toate păcatele și erorile umane.

V. Reacția Fratelui Mai Mare

1. Neînțelegerea și Sentimentele de Invidie
Fratele mai mare, care a rămas acasă și a fost loial tatălui, se simte frustrat și nemulțumit de sărbătoarea organizată pentru fratele său risipitor. Aceasta reacție reflectă dificultatea de a înțelege și accepta iertarea necondiționată și bucuria pe care Dumnezeu o are pentru fiecare păcătos care se întoarce.

2. Învățăturile despre Iubire și Iertare
În final, parabola subliniază necesitatea de a înțelege și de a accepta iubirea și iertarea divină, nu doar pentru noi înșine, dar și pentru ceilalți. Răbdarea și compasiunea sunt trăsături fundamentale în viața unui creștin, așa cum sunt exemplificate de tatăl iubitor din parabolă.

Contextul Parabolei

Parabola fiului risipitor, relatată în Evanghelia după Luca, capitolul 15, versetele 11-32, este una dintre cele mai cunoscute și apreciate povești spuse de Isus. Aceasta parabolă ilustrează profund conceptul de iertare divină și restaurare, reflectând natura milostivă a lui Dumnezeu față de toți cei care se întorc la El.

Povestea Fiului Risipitor

1. Cererea Fiului și Împărțirea Avuției
Povestea începe cu un fiu care cere tatălui său partea sa de moștenire înainte ca tatăl să moară. Această cerere, neobișnuită și îndrăzneață, reflectă dorința fiului de independență și lipsa de respect față de tradiții. Tatăl acceptă cererea și împărțește averea între cei doi fii.

2. Viața Risipitoare și Căderea în Sărăcie
Fiul risipitor pleacă într-o țară îndepărtată, unde își risipește averea trăind într-un mod extravagant și nesăbuit. După ce își cheltuie toată averea, ajunge într-o stare de mare nevoie și umilință, chiar și în postura umilitoare de a îngriji porcii și a dori să mănânce din roadele lor.

Întoarcerea și Restaurarea

1. Regrete și Decizia de Întoarcere
Conștient de starea sa deplorabilă, fiul risipitor își dă seama că a greșit și decide să se întoarcă la tatăl său. El își recunoaște greșelile și spune: „Mă voi scula, voi merge la tatăl meu și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi. »” (Luca 15:18-19).

2. Primirea cu Brațele Deschise
Tatăl, văzându-l de departe, se mișcă cu compasiune și alerga să-l întâmpine. El ordonă aducerea celor mai bune haine, a unui vițel gras și a unui ospăț festiv pentru a sărbători întoarcerea fiului său. Această primire caldă subliniază iubirea necondiționată a lui Dumnezeu și bucuria pe care o simte când cineva se întoarce la El.

Lecții și Învățăminte

1. Iertarea Divină și Restaurarea
Parabola ne învață despre natura iertării divine. Chiar și cei care au greșit profund și au trăit în păcat pot fi primiți înapoi de Dumnezeu. Aceasta reflectă natura necondiționată a iertării și restaurării pe care Dumnezeu o oferă tuturor celor care se întorc cu sinceritate la El.

2. Răbdarea și Compasiunea Tatălui
Tatăl din parabolă simbolizează dragostea și răbdarea lui Dumnezeu. El așteaptă cu răbdare întoarcerea fiului său și nu își retrage niciodată iubirea, indiferent de greșelile comise de fiul său. Aceasta ne amintește despre importanța compasiunii și a răbdării în viața creștină.

3. Reacția Fratelui Mai Mare
Fratele mai mare, care a rămas acasă și a fost loial tatălui, se simte frustrat de sărbătoarea organizată pentru fratele său risipitor. Această reacție evidențiază dificultatea de a accepta și înțelege iertarea necondiționată oferită de Dumnezeu și bucuria de a primi pe cei care se întorc la El.

Întoarcerea Fiului Risipitor: Lecții de Iertare și Restaurare

Contextul Istoric și Cultural

Parabola fiului risipitor, așa cum este relatată în Evanghelia după Luca, capitolul 15, versetele 11-32, este o poveste profundă care reflectă învățăturile despre iertare și iubirea necondiționată a lui Dumnezeu. Contextul cultural al vremii era unul în care respectul pentru familie și tradiții era extrem de important, iar cererea fiului de a primi partea sa de moștenire înainte de moartea tatălui său era neobișnuită și chiar revoltătoare.

Desfășurarea Povestirii

1. Cererea Fiului și Împărțirea Averii

Fiul cel mai tânăr cere tatălui său să îi împartă averea înainte de moartea acestuia. În această cerere, fiul exprimă nu doar dorința sa de independență, dar și o lipsă de respect față de tradițiile și autoritatea părintească. Tatăl, deși contrariat, acceptă cererea și împarte averea între cei doi fii, oferindu-i fiecăruia partea sa.

2. Risipirea Averii și Sărăcia

După ce primește partea sa de moștenire, fiul risipitor pleacă într-o țară îndepărtată, unde își cheltuiește toată averea trăind într-un mod extravagant. Odată ce resursele se epuizează, fiul se confruntă cu o mare nevoie și ajunge într-o stare de umilință profundă, fiind nevoit să îngrijească porcii și să mănânce din hrană destinată acestora.

3. Regrete și Întoarcere

Într-o stare de disperare și regret, fiul risipitor își dă seama de greșelile sale și decide să se întoarcă la tatăl său. Își recunoaște greșelile și se pregătește să-i spună tatălui său: „Am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” (Luca 15:18-19).

4. Primirea cu Iubire a Tatălui

Tatăl, văzându-l de departe, alerga să-l întâmpine. Cu o compasiune profundă, el îmbrățișează fiul și ordonă aducerea celor mai bune haine și a unui vițel gras pentru a sărbători întoarcerea sa. Această primire simbolizează iubirea necondiționată a lui Dumnezeu și bucuria profundă de a primi pe cineva care se întoarce cu sinceritate.

5. Reacția Fratelui Mai Mare

Fratele mai mare, care a rămas acasă și a fost loial tatălui, se simte frustrat și nemulțumit de sărbătoarea organizată pentru fratele său risipitor. Reacția sa evidențiază dificultățile de a accepta iertarea și bucuria oferite de tatăl său, și servește ca un contrast pentru a sublinia natura iubirii divine.

Reflecții asupra Parabolei

Parabola fiului risipitor ne oferă o înțelegere profundă a iertării și a iubirii divine. Iertarea oferită fiului risipitor reflectă generozitatea și bunătatea lui Dumnezeu față de toți cei care se întorc sincer la El. De asemenea, povestea subliniază importanța compasiunii și a răbdării, atât în relațiile umane, cât și în relația cu Dumnezeu.

Parabola Fiului Risipitor: O Lecție de Iubire și Iertare

Contextul istoric și cultural

Parabola fiului risipitor, relatată în Evanghelia după Luca 15:11-32, este una dintre cele mai cunoscute și profunde povești ale lui Isus, oferind lecții valoroase despre iertare și iubirea divină. Într-un context cultural în care respectul față de familie și tradiții era esențial, cererea fiului de a primi partea sa din moștenire înainte de moartea tatălui era neobișnuită și provocatoare. Această poveste subliniază complexitatea relațiilor familiale și natura iertării necondiționate.

Cererea fiului și împărțirea averii

Fiul cel mai tânăr cere tatălui său să-i împartă averea înainte ca acesta să moară. Această cerere reprezenta o provocare majoră, având în vedere că într-o societate tradițională precum cea a vremii, astfel de acțiuni erau considerate necorespunzătoare și lipsită de respect. Totuși, tatăl cedează și împarte averea între cei doi fii, oferindu-le fiecăruia partea sa.

Risipirea averii și dificultățile

Fiul risipitor pleacă într-o țară îndepărtată, unde își cheltuiește întreaga moștenire într-un mod extravagant și iresponsabil. În scurt timp, resursele se epuizează, iar fiul ajunge într-o stare de sărăcie extremă, fiind nevoit să îngrijească porcii și să mănânce din hrana acestora. Această experiență reflectă rezultatele inevitabile ale alegerilor neînțelepte și ale risipirii bunurilor.

Întoarcerea și restaurarea

Recunoscându-și greșelile, fiul risipitor decide să se întoarcă la tatăl său. Într-un moment de umilință și regret, el își pregătește un discurs de pocăință, exprimându-și dorința de a fi acceptat din nou nu ca fiu, ci ca un simplu muncitor. Când tatăl său îl vede de departe, îi aleargă în întâmpinare, îmbrățișându-l și sărbătorind întoarcerea sa. Această primire călduroasă subliniază iubirea profundă și iertătoare a tatălui, care simbolizează iubirea necondiționată a lui Dumnezeu față de toți cei care se întorc cu sinceritate.

Reacția fratelui mai mare

Fratele mai mare, care a rămas acasă și a fost loial tatălui, este nemulțumit de sărbătoarea organizată pentru fratele său risipitor. El simte că eforturile și loialitatea sa nu au fost apreciate suficient, iar această reacție evidențiază dificultatea de a accepta iertarea și bucuria oferite de tatăl său. Contrastul dintre cele două atitudini subliniază complexitatea sentimentelor umane și provocările iertării.

Reflecții asupra parabolei

Parabola fiului risipitor ne învață că iubirea și iertarea divină nu sunt limitate de greșelile sau păcatele noastre. Dumnezeu este mereu gata să ne primească înapoi cu brațele deschise, indiferent de alegerile noastre anterioare. Povestea ne încurajează să reflectăm asupra propriei noastre capacități de a ierta și de a accepta iubirea divină, și ne amintește de importanța iertării reciproce și a compasiunii.

Parabola Fiului Risipitor: Lecții de Împăcare și Restaurare

Contextul cultural și istoric

Parabola fiului risipitor, prezentată în Evanghelia după Luca 15:11-32, este una dintre cele mai profunde și semnificative parabole spuse de Isus. Această poveste, spusă într-un context cultural în care respectul față de familie și tradiții era extrem de important, ne oferă o imagine clară asupra valorii iertării și a iubirii necondiționate.

Cererea fiului și divizarea averii

În această parabola, fiul cel mic cere tatălui său partea sa din moștenire înainte ca acesta să moară. În cultura timpului lui Isus, o astfel de cerere era neobișnuită și considerată aproape scandaluoasă, deoarece implica o separare prematură de familie și tradiție. Totuși, tatăl cedează și împarte averea, demonstrând o generozitate și răbdare neobișnuite.

Risipirea averii și dificultățile întâmpinate

Fiul risipitor pleacă într-o țară îndepărtată, unde își cheltuiește toată moștenirea într-un mod extravagant și risipitor. În scurt timp, toată avuția se epuizează, iar fiul ajunge într-o stare de sărăcie extremă, fiind nevoit să îngrijească porcii și să mănânce din hrana acestora. Această parte a parabolei ilustrează cum alegerile neînțelepte și gestionarea iresponsabilă a resurselor pot duce la căderi grave.

Întoarcerea și restaurarea

Simțind greutatea situației și regretând alegerile făcute, fiul risipitor decide să se întoarcă acasă. Cu umilință și recunoaștere a greșelilor sale, el își pregătește un discurs de pocăință, dorind să fie acceptat nu ca fiu, ci ca un simplu muncitor. În momentul în care tatăl său îl vede de departe, el aleargă în întâmpinarea lui, îmbrățișându-l și organizând o sărbătoare în cinstea întoarcerii sale. Această primire călduroasă subliniază profunditatea iubirii părintești și simbolizează iubirea divină față de cei care se întorc cu sinceritate.

Reacția fratelui mai mare

Fratele mai mare, care a rămas acasă și a muncit din greu, se arată nemulțumit de primirea călduroasă rezervată fratelui său risipitor. El simte că eforturile și loialitatea sa nu au fost apreciate în mod corespunzător, iar această reacție reflectă dificultatea de a accepta și de a înțelege bucuria și iertarea oferite de tatăl lor. Contrastul dintre cele două atitudini evidențiază complexitatea sentimentelor umane și provocările de a ierta și de a accepta iubirea necondiționată.

Reflecții asupra parabolei

Parabola fiului risipitor ne învață despre natura iubirii divine și despre iertarea necondiționată. Ea ne reamintește că, indiferent de greșelile și alegerile noastre, Dumnezeu este mereu gata să ne primească înapoi cu brațele deschise. Povestea ne invită să reflectăm asupra propriei noastre capacități de a ierta și de a accepta iubirea divină și ne încurajează să cultivăm compasiune și empatie în relațiile noastre interumane.