„... De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a spus: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”... ” (2Corinteni 12:1-10)

   Apostolul Pavel, nevoit fiind să-și apere apostolia în fața contestatarilor, enumeră necazurile prin care a trecut în slujirea lui Hristos, după care simte nevoia să vorbească despre descoperirile cerești avute. Erau unii care socoteau că Pavel nu putea fi pus alături de ceilalți apostoli întrucât nu L-a cunoscut pe Domnul Isus în viață. Și aici, ca și în alte scrieri, slujitorul Evangheliei demontează aceste acuzații. Întrucât, e nevoie să mă laud, voi lăsa cele umile și voi recurge la cele înălțătoare; spune apostolul. Pavel, folosind un limbaj impersonal (cunosc un om), spune că a fost răpit până în al treilea cer, unde a auzit cuvinte de nereprodus. Lucrurile pe care le-a văzut și auzit au fost atât de mărețe încât, ca să nu se umfle de mândrie mai apoi, a primit un țepuș în carne, un sol al Satanei spune el, cu scopul de a-l împiedica să se umfle de mândrie.

    Mulți s-au întrebat de-a lungul timpului ce să fi fost acel țepus în carne? Cei mai mulți au opinat că era vorba de probleme la ochii, probleme cauzate de strălucirea viziunii lui Hristos de pe drumul Damascului. În orice caz, țepușul, oricare ar fi fos el, a cauzat neplăceri lui Pavel, astfel că în repetate rânduri L-a rugat pe Dumnezeu să-l elibereze. „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ea. Și El mi-a zis: „Harul meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci,  mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare”.

    Avem în acest context câteva învățături binecuvântate:

1) Oricât de autentic și dedicat ai fi în lucrarea lui Dumnezeu, se vor găsi întotdeauna oameni care să te conteste.

2) Nu este frumos să ne lăudăm pe noi înșine, dar uneori (cu sfială) este necesar.

3) Există suprenatural: răpirea este un fenomen real.

4) Înțelegem din Cuvântul Domnului că există trei ceruri: cerul atmosferic, cerul stelar și cerul spiritual, Raiul lui Dumnezeu.

5) Lucrurile care se petrec în Rai sunt copleșitoare pentru omul de pe pământ și trebuie rostite cu multă cucernicie.

6) Nu permite să fi lăudat sau flatat pentru ce ești sau pentru ce ai primit, lauda este a Domnului întotdeauna (6).

7) Pentru Dumnezeu prioritar este sulfetul și nu trupul; El adesea folosește constrângeri trupești (chiar și pe Satan) pentru desăvârșirea noastră spirituală.

8) NU, poate fi un răspuns al Domnului la rugăciunile noastre.

9) Harul lui Dumnezeu este suficient în orice împrejurare...

10) Astfel stând lucrurile, schimbă vaietele cu laude la adresa lui Hristos, pentru ca puterea Lui să rămână în tine.