Pot crede cu atâta rău în jur?
Autor: Ștefan Zambo  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de 12345 in 15/10/2024
    12345678910 0/10 X

Încrede-te în Domnul, și fă binele; ... ” (Psalmul 37:3)

  „Eu sunt”, se numește Dumnezeu pe Sine. Dumnezeu există, acesta este primul mare adevăr al lumii și vieții. În ultima vreme, sub inspirația celui rău, se înmulțesc ateii, cei care neagă existența lui Dumnezeu. Dacă însă ai ochi și o rațiune sănătoasă poți foarte ușor înțelege că Dumnezeu există. Ray Comfort în cartea „Dumnezeu nu crede în atei”, are următorul raționament de bun simț: „Când privesc o clădire, cum pot ști că există un constructor? Nu-l văd, nu-l ating, nu-l gust și nici nu-l miros. Desigur, clădirea este dovada faptului că există un constructor. Nu am nevoie de o altă dovadă mai bună că există un constructor decât clădirea din fața mea. Nu am nevoie de „credință” pentru a ști că există un constructor. Am nevoie doar de niște ochi care să vadă și de un creier care să gândească... ”.

    Dumnezeu există, întreaga „construcție” numită Creație stă mărturie. Mulți însă se poticnesc din pricina existenței răului în lume. Cu adevărat, există tare mult rău în lume. Se întâmplă adesea nedreptăți strigătoare la cer, de multe ori au loc lucruri abominabile printre oameni. Crize de tot felul, boli cumplite, singurătatea și nesiguranța, perspectiva înfricoșătoare a morții, și multe asemănătoare, sunt la ele acasă pe pământ. În contextul acesta auzi adesea exclamându-se: „Dacă Dumnezeu... ”

   Cum răspunde Dumnezeu? ! ? ...

A. Mai întâi trebuie spus că răul există pentru că oamenii l-au ales. Biblia spune: „Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii”. (Ecl. 7:29) Dumnezeu l-a creat pe om asemeni Lui, dându-i printre altele conștiință și libertatea de a alege între bine și rău. Primii oameni, folosidu-se de liberul albitru au ales răul. La fel și urmașii lor până astăzi adesea aleg răul. Atunci când faci o alegere rea nu poate să fie urmată decât de consecințe rele. Dumnezeu nu poate fi acuzat pentru relele ce le fac alții. El poate fi „vinovat” cel mult pentru că ne-a creat ființe libere. Dar ce lume ar fi fost aceea în care cu toții eram niște roboți?

C. S. Lewis are un raționamet care pe mine mă ajută. El spunea: „Desigur că Dumnezeu a știut ce avea să se întâmple dacă făpturile și-ar fi folosit libertatea greșit; din câte se pare, a considerat că merită să-Și asume acest risc. Poate că am fi dispuși să nu fim de acord cu El. Însă există o dificultate în faptul de a nu fi de acord cu Dumnezeu. El este sursa din care ne vine toată puterea de a raționa: nu ar fi posibil ca noi să avem dreptate, iar El să se înșele, la fel cum nu este posibil ca un râu să se înalțe mai sus decât izvorul său... Dacă Dumnezeu crede că această stare de război din univers este un preț care merită plătit pentru liberul nostru arbitru – adică pentru o lume vie în care făpturile să poată face un bine și un rău real și în care să se poată petrece ceva cu adevărat important, în locul unei lumi-marionetă care să se miște numai atunci când trage El sforile – atunci putem să credem că merită într-adevăr”.

  B. Apoi, observați că Dumnezeu este primul care se întristează în fața răului din lume. Drept pildă; văzând răutatea omului în generația lui Noe, i-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui, spune Biblia. (Genesa 6:6) Mai aproape de noi, Fiul lui Dumnezeu este în lacrimi la mormântul lui Lazăr, deplângând condiția umană. (Ioan 11:35) Da, Dumnezeu se întristează din pricina răului din lume, dar și acționează împotriva lui! Oriunde răul a atins culmea Dumnezeu a intervenit oprindu-l. (Exemple: Potopul, Sodima și Gomora, Canaan, Ierusalim, ... ) În contextul acesta putem aminti și faptul că Dumnezeu anunță în Cuvântul Său o judecăt generală, pentru ai răsplări pe cei buni și ai pedepși pe cei răi. (Rom. 2:5-11) Poetul spune: „Există o judecată, și ea trebuie să vie”.

Mai mult, pentru că Dumnezeu este responsabil și Îi pasă, ca și când Își asumă eșecul de a fi creat o lume cu posibilitatea de a eșua, El intervine pentru a îndrepta lucrurile. Mai întâi procură iertare pentru oameni, dându-L pe Însuși Fiul Său la moarte înlocuitoare. Evanghelia spune: „Fiincă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Dumnezeu în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie salvată prin El”. (Ioan 3:16-17) Apoi, prin Duhul, înoiește oamenii, pregătindui pentru o lume viitoare în care răul va fi absent. Cuvântul Domnului precizează: „Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre) ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui”. (Efeseni 1:13-14)    

   Până în acea zi lumea continuă să arate rău. Când te gândești la condiția umană te apucă întristarea... Cum să supravețuiești rezonabil și să nu te pierzi? ... Ai răbdare și încrede-te în Domnul, istoria este în desfășurare, iar Dumnezeu este pe tron! Încrede-te cu răbdare în Domnul și fă binele. Dumnezeu răsplătește fiecăruia după faptele lui. Și nu numai în veșnicie!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 216
Opțiuni