„... Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi”. (Apocalipsa 2:4)

În mesajul biblic transmis Îngerului Bisericii din Efes și Bisericii din această localitate, Fiul lui Dumnezeu, după ce mai întâi enumeră câteva calități, face și un reproș: „ți-ai părăsit dragostea dintâi”. În timp, deși și-au păstrat verticalitatea doctrinară, demonstrată printr-o mulțime de fapte, entuziasmul viguros din primele zile s-a evaporat. Același lucru îl putem observa și la creștinii de astăzi. Începutul experienței cu Dumnezeu este plin de pasiune, pasiune care în timp pierde din energie. Cu timpul creștinul, creștina, ajung să privească în urmă la entuziasmul de la început cu nostalgie numindu-l, „dragostea dintâi”.

ESTE PRIMEJDIOS SĂ-ȚI PIERZI APETITUL SPIRITUAL, SĂ-ȚI PIERZI ENTUZIASMUL PENTRU DUMNEZEU?

„Altfel, voi veni la tine, și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești”. (Apocalipsa 2:5b) 

Citat: „Dacă nu eşti plin de entuziasm, vei fi concediat cu entuziasm.” - Vince Lombardi 

"Stiu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. (Apocalipsa 3:15-16)

CARE SUNT CAUZELE CARE CONDUC LA PIERDEREA ENTUZIASMULUI?

-Natura umană: Este ceva în natura umană care-l face pe om ca după ce a pornit la drum cu zel într-o călătorie, să-și piardă în timp entuziasmul și pasiunea.

-Rutina, obișnuința: Repetând mereu aceleași lucruri ai tendința să devi mecanic, insensibil, plictisit, obosit.

-Agenda cu nevoi: De tare multe ori creștinii sunt plini de zel pentru ale lor și nu pentru ale Domnului. Domnul Isus ne-a avertizat: „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” (Luca 21:34) ///„dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul și-l fac astfel neroditor. (Marcu 4:19)

-Păcatul: „Și, din pricina fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci”. (Matei 14:12)

-O decizie voită: „ai părăsit” – este imaginea unei persoane care părăsește printr-o decizie unilaterală o relație, un cămin, de exemplu.

CUM NE RECĂPĂTĂM ZELUL, ENTUZIASMUL, DRAGOSTEA DINTÂI? (Apocalipsa 2:5a)

-Hristos spune: „Adu-ți aminte de unde ai căzut; ... ”

Domnul spune că părăsirea dragostei dintâi poate interveni datorită unei căderi, cădere care trebuie identificată.

Ieremia 2:23: „Cum poți să zici: "Nu m-am spurcat și nu m-am dus după Baali"? Privește-ți urma pașilor în vale și vezi ce ai făcut, dromader iute la mers și care bați drumurile și le încrucisezi!”

Privind înapoi urma pașilor, vom descoperi poate un păcat care ne ține înfrânați, poate un mod de viață lumesc care ne-a copleșit și ne face neroditori, sau poate discipline spirituale abandonate, discipline care practicate altădată ne țineau înflăcărați, ...

-Și: „... pocăiește-te, și întoarce-te la faptele tale dintâi”.

Din recuzita oricărui creștin serios trebuie să facă parte, printre altele, auto-evaluarea critică și re-dedicarea periodică.

Toată Scriptura proclamă nevoia de pocăință, de întoarcere la Dumnezeu, și însoțirea pocăinței de fapte de evlavie. Ioan Botezătorul, de pildă, strigă la noi toți: Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”, și adaugă: „Faceți dar fapte vrednice de pocăința voastră”. (Matei 3:2,8)

CITAT: Noi suntem precum o lumânare care se stinge ușor în bătaia vântului, iar dacă nu se stinge, se consumă repede. De aceea avem nevoie să fim realimentați constant cu ulei proaspăt din partea Duhului Sfânt. Acest ulei este obținut printr-o dedicare zilnică în mâinile Domnului.

DESPRE ENTUZIASM ÎN BIBLIE:

În Vechiul Testament avem câteva personaje care au devenit celebre pentru zelul și râvna lor pentru Dumnezeu:

-Amintesc aici pe Iosua și Caleb care, atunci când iscoadele lui Israel au refuzat să intre în Canaan, și-au rupt hainele. Scriptura spune că au fost însuflețiți de un alt duh, și au urmat în totul calea Domnului. (Numeri 14:6,24)

-Apoi Finias, nepotul lui Aaron, despre care se spune că, „a abătut mânia Domnului de la copiii lui Israel, prin râvna pe care a avut-o”. (Numeri 25:11)

-Un caz încă și mai cunoscut ni-l oferă David în lupta cu Goliat. Pe când întreg Israelul tremura în fața amenințărilor lui Goliat, tânărul David a spus regelui Saul: „Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina Filisteanului acesta! Robul tău va merge să se bată cu el”. (1Samuel 17:32)

Pe de altă parte, Noul Testament este plin de îndemnuri care vizează nevoia de a fi plin de râvnă și entuziasm pe Cale:

-Romani 12:11 - „În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului”.

-Galatani 4:18 – „Este bine să fim plini de râvnă totdeauna pentru bine”.  

-1 Tesaloniceni 5:19 -„Nu stingeți Duhul”.

SUFLETE, vrei să mânânci din pomul vieții care este în raiul lui Dumnezeu? Ascultă ce zice bisericilor Duhul!