„Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar, și vegheați în vederea rugăciunii.” (1Petru 4:7)

Din totdeauna oamenii au avut un presentiment al sfârșitului. Atunci când apare câte o criză, locală sau mondială, oamenii se întreabă dacă nu cumva este sfârșitul societății umane, sau chiar sfârșitul lumii. Domnul nu și-a lăsat în ignoranță poporul. În Cuvântul lui Dumnezeu avem profeții clare cu privire la contextul zilelor din urmă. Pentru toți cei care cred, lucrurile sunt clare. Sfârșitul actuale ordin este legat de re-venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ, re-venire care va avea loc la un moment precis, cunoscut doar de Dumnezeu. Domnul în harul Său, ca o încurajare pentru poporul Său, a făcut de cunoscut contextul în care se va produce judecata actualei generații, re-venirea lui Hristos și înnoirea creației.

CE NU SUNT SEMNE SPECIFICE SFÂRȘITULUI.

-Hristoși falși și prooroci mincinoși nu sunt semne specifice doar sfârșitului. De când este lumea și cât va fi ea așa cum o cunoaștem au existat și vor exista întemeietori falși de religii, prooroci care vor învăța minciuni.

-Războaiele și veștile de războaie nu sunt un indiciu al sfârșitului. Dacă ne uităm în istorie observăm că războiul este un mod obișnuit de manifestare  a naturii umane. Din totdeauna au fost războaie, și cine se așteaptă în viitor la altceva, va fi dezamăgit.

-Cutremurele, foametea, bolile nu sunt nici ele semne specifice sfârșitului. Tocmai ce am trecut printr-o pandemie care ne-a întors pentru viața tuturor pe dos, dar s-a dus. Astfel de momente dramatice au tot fost pe parcursul istoriei și vor mai fi.

-Persecuțiile religioase nu sunt semne specifice doar sfârșitului. Este adevărat că pentru vremea din urmă este anticipată o perioadă de persecuție mondială fără precedent, dar persecuțiile au însoțit mai mereu fenomenul religios.

Așa dar, falsul religios, războiul, fenomenele naturale extreme, persecuțiile, l-au însoțit pe om în toată istoria lui, vor fi prezente și în continuare până la așezarea din nou a tuturor lucrurilor, și deci, nu sunt neapărat semne pentru sfârșit.

CARE SUNT SEMNELE SPECIFICE SFÂRȘITULUI. Să le amintim în ordinea în care le întâlnim în Cartea Sfântă.

-Întoarcerea evreilor în patria părinților lor. Încă de pe vremea lui Moise a fost anticipată această întoarcere despre care vorbesc toți profeții: „Și după ce ți se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, și vei asculta glasul Lui;” (Deuteronom 4:30)  Ne place sau nu ne place, vremea sfârșitului este legată de renașterea națională a evreilor, renaștere care se întâmplă sub ochii noștri. În ultima decadă a istorie, după ce vreme de milenii i-a alergat din pricina păcatului, Dumnezeu lucrează pentru Israel.

De pidă, la începutul lui decembrie 2017 președintele american D. Trump a creat un val de emoții în lumea întreagă declarând că recunoaște oficial Ierusalimul drept capitala Israelului, și începe demersurile de mutare a Ambasadei SUA de la Tel-Aviv la Ierusalim. De ce spun că de la o vreme Dumnezeu lucrează pentru evrei! Anul 2017-2018 era pentru evrei un an de veselie. Sărbătoarea aceasta are loc odată la 50 de ani. Este interesant o privire în istoria recentă a lui Israel din perspectiva aceasta. În anul 1867, an de veselie în calendarul evreilor, este descoperită la Ierusalim Cetatea lui David; după alți cinzeci de ani, în 1917 Ierusalimul este eliberat de sub dominația Otomană; în 1967 este reunificat Ierusalimul după Războiul de 6 zile; în 2017 în ciuda ostilității generale, SUA, cea mai puternică națiune de pe pământ, recunoaște Ierusalimul drept capită a Statului evreu.

-Evanghelia va fi predicată în toată lumea. Fiul lui Dumnezeu a spus-o clar: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.” (Matei 24:14) Asemeni drumurilor romane din vremea apostolilor, progresele tehnologice de astăzi au făcut deplasarea oamenilor și a informațiilor facilă pretutindeni pe fața pământului, astfel că Evanghelia este predicată tuturor neamurilor. Și acest Cuvânt care se împlinește sub ochii noștri ar trebui să ne pună în gardă.

 -Lepădarea de credință. Scriptura spune: „... Ziua Domnului... nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință... ” (2Tesaloniceni 2:1-4) În ultimele două secole în paralel cu renașterea Țării lui Israel și predicarea Evangheliei la scară mondială, are loc, paradoxal, o lepădare de credință universală și o alipire de învățăturile dracilor. (1Timotei 4:1) Poporul român a trecut printr-o experiență ateistă de sorginte comunistă vreme de jumătate de veac. Astăzi experimentăm în România lepădarea de credință în variantă liberal-democrată, variantă încă mai nocivă.

Confruntând Scriptura cu realitatea cotidiană, putem spune cu mult mai mare îndreptățire decât Sfântul Petru; „sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape!” Deci, să fim înțelepți și să veghem. „Doctrina revenirii iminente a lui Cristos n-ar trebui să-l transforme pe creștin într-un fanatic zelos care nu face decât să aștepte. Dimpotrivă, ea ar trebui să-l încurajeze la o căutare atentă a sfințeniei. Mai mult, o atitudine de veghere creează o mentalitate de pelerin sau călător” MacArthur