Sa nu traiti cum traiesc paganii
Efeseni 4:17-24
I. TREBUIE SĂ ŞTIU CUM TRĂIESC PĂGÂNII:
Pavel vedea lumea păgână, fără Hristos, cufundată în ignoranţă şi degradare.
A. IGNORANŢĂ – orbiţi de Satan – cf. 2 Cor. 4:3,4 iar aceasta înseamnă că:
1. Sunt dezorientaţi (deşertăciunea gândurilor), cf. Ps. 107:4
Ei alergau după himere (cucerirea Universului, existanţa a noi forme de viaţă), negliijând marile realităţi ale vieţii.
2. Orbi (având mintea întunecată). Erau incapabili să înţeleagă adevărurile spirituale şi datorită faptului că au respins cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, au orbit ca judecată, Rom. 1:21- astfel omul a luat locul lui Dumnezeu, fiind aşezat în centru.
B. DEGRADAŢI (străini de vaiaţa lui dumnezeu) – controlaţi de natura păcătoasă, cf. Rom. 8:8
1. Neruşinaţi (şi-au pierdut orice pic de simţire)
Când treci prima oară peste glasul conştiinţei simţi o remuşcare, auzi cum protestează cugetul tău. Dar dacă vei înnăbuşi glasul acela, el se va stinge pe măsură ce vei înnăbuşi protestul tău- Rom. 2:7
2. Sordizi (s-au dedat la desfrânare) – murdari, dezgustători
Promiscuitate sexuală, 1Cor.5:1
3. Indecenţi (practicau orice fel de necurăţie), cf. Rom. 1:26,27
4. Nelegiuiţi – nesocoteau şi încălcau legea lui Dumnezeu
Ilustr. – clonarea prin care se desconsideră dreptul exclusiv al lui Dumnezeu asupra vieţii.
5. Nesătui (cu lăcomie)
Păcatul creează un apetit enorm după mai multe păcate.
De explicat termenul peripatein- a entuziasma, moda, comportament
II. PRACTICAREA EVLAVIEI – câţi ani am eu?
Tonul experienţelor creştine este dat de devotamentul faţă de Dumnezeu. Este imposibil să construieşti un model de conduită creştină fără ca temelia să fie devotamentul faţă de Dumnezeu. Cuvântul folosit în NT, pentru evlavie comunică ideea unei atitudini personale faţă de Dumnezeu şi care are ca rezultat acţiuni plăcute lui Dumnezeu. Nu este doar un sentiment cald, plăcut lui Dumnezeu, ci este un devotament în acţiune. Vorbind despre devotament, trebuie să înţelegem că el nu ese o activitate, ci o atitudine faţă de Dumnezeu şi care are trei elemente esenţiale: Frica de Dumnezeu; dragostea pentru Dumnezeu; dorinţa după Dumnezeu
A. FRICA DE DUMNEZEU – atunci când facem referire la acest tip de frică trebuie să avem în vedere două aspecte:
1. Frica înfricoşată
2. Frica reverenţioasă – este aceea care te îndeamnă la contemplarea lui Dumnezeu. Aceste gen de frică este o motivaţie primordială şi care are ca rezultat ascultarea de El - Ier. 32:40; Is. 11:3; Fap. 9:31
B. DRAGOSTEA DE DUMNEZEU – numai un credincios temător de Dumnezeu poate aprecia cu adevărat dragostea Lui, deoarece el vede prăpastia infinită dintre Dumnezeul Sfânt şi creatura păcătoasă, şi dragostea care a creat o punte peste această prăpastie, prin moartea –învierea- înălţarea Domnului.
C. DORINŢA DUPĂ DUMNEZEU – adevărata evlavie angajează sentimentele noastre şi stârneşte în noi dornţa de a ne bucura de prezenţa şi părtăşia Lui.
Sufletul meu se înalţă către Tine, căci Tu eşti bun, gata să ierţi
III. APLICAŢIA
Având în vedere aceste trei aspecte trebuie să luăm în considerare trei decizii importante:
A. SĂ ABANDONĂM PRACTICILE VIEŢII PE CARE AM PĂRĂSIT-O
1 Pt. 4:3; Rom. 6:13
B. SĂ NE ÎNNOIM ÎN DUHUL MINŢII
Cf. Rom. 12:1,2; Fap. 2:38; Mt. 21:29
1. Regret împreună cu decizie – ilustraţie: paralela dintre Petru şi Iuda
2. O schimbare a atitudinii faţă de păcat – să nu mai fie privit ca o alternativă de viaţă
3. O schimbare a atitudinii faţă de Dumnezeu şi darul neprihănirii – de la dezinteres la interes
C. SĂ NE ÎNBRĂCĂM ÎN OMUL CEL NOU
1. După chipul lui Dumnezeu
a. În dragoste – Io. 13:33,34; 1 Io.3:18
b. În umilinţă – Filip. 2:3,4; 1 Pt.5:5,6
c. În puritate – Ef. 5:3; 1 Pt.2:11
d. În cinste – Lev. 19:11; Fap.24:16
e. În credinţă – Evr. 11:6
f. În fapte bune – Gal. 6:9; Mt. 5:16
2. Condus de adevăr
a. În vorbire
b. În decizii
c. În atitudini