A fost scrisă într-un interval de aproximativ 1500 de ani, de peste 40 de autori diferiţi provenind din toate sferele sociale, în trei limbi diferite. Cu toate acestea formează o minunată unitate!

2. Biblia este unică în transmiterea ei!

Diferitele părţi ale Bibliei au fost copiate cu o fidelitate şi o exigenţă maximă, păstrate cu deosebită grijă şi transmise astfel peste generaţii, până în zilele noastre.

3. Biblia este unică în răspândirea ei, cât şi în influenţa ei!

Sfânta Scriptură în întregime, sau porţiuni din ea, sunt traduse în peste 1200 de limbi şi dialecte (dintre cele aproximativ 2000 câte există pe pământ).

S-au vândut, ori s-au distribuit gratis, milioane şi milioane de exemplare.

Influenţele ei benefice se regăsesc peste tot în cultura şi civilizaţia noastră: în artă, în literatură, în progresul social şi în legislaţie. Ea ne învaţă la modul suprem despre dreptate, milă, respect şi dragoste, despre adevărata libertate şi despre valoarea individului.

4. Biblia este unică şi incomparabilă în mesajul ei!

Ea este însăşi Cuvântul lui Dumnezeu, mesajul Său adresat nouă, oamenilor. El a inspirat autorii umani ai Scripturii ca aceştia să scrie exact ceea ce El a vrut să ne transmită, să ne facă de cunoscut. (2Timotei 3:16; 2Petru 1:21b)

5. Tema de căpătâi a Bibliei este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu!

(Ioan 5:39b; Romani 1:1-4). Iar destinul omului depinde de relaţia cu El. (Ioan 3:36; 1Ioan 5:12). Subiectul principal în legătură cu Domnul Isus, este moartea Sa ispăşitoare pe cruce urmată de învierea Lui din morţi, spre gloria Sa şi mântuirea omului.

De ce ispăşire!? Şi de ce mântuire!?

Pentru că omul, fiinţa creată de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, fiinţă cu responsabilitate în faţa Creatorului, a ales să încalce porunca divină devenind astfel un păcătos şi un vinovat înaintea Lui. (Romani 3:12a, 23)

Iar “plata păcatului este moartea”, despărţirea de Dumnezeu. Pentru om, a plăti această vină presupune ruinarea şi pierzarea lui eternă de la Faţa lui Dumnezeu.

Dar Isus Cristos, Cel ce este Dragoste, a venit pe acest pământ făcându-Se părtaş sângelui şi cărnii, şi a primit El, Cel fără de păcat, osânda pe care o meritam noi. Ne-a înlocuit astfel în pedeapsă aducându-ne iertarea, împăcarea cu Dumnezeu şi intrarea liberă în împărăţia Lui. (2 Corinteni 5:19a; Evrei 10:10, 14, 19)

Calea de a intra în posesia salvării aduse de Isus Cristos este pocăinţa faţă de Dumnezeu, credinţa în El. Fără acest răspuns din partea omului, acesta rămâne sub păcat, sub vină şi sub osândă. (Ioan 3:16,36; Fapte 2:38 / 3:19 / 17:30)

Dar toţi cei ce primesc mântuirea Lui, devin copii ai lui Dumnezeu. Viaţa lor începe un parcurs nou, centrat pe cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu. Rugăciunea, cercetarea zilnică a Scripturii, cât şi legătura strânsă cu alţi copii ai lui Dumnezeu sunt privilegii binecuvântate care inspiră, hrănesc şi susţin această viaţă nouă. Iar la finalul călătoriei pe pământ urmează intrarea în Împărăţia slăvită şi veşnică a lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu să îţi facă parte din belşug de această măreaţă şi desăvârşită mântuire!