INTRODUCERE

1. Iertarea – actul anulării păcatului; rezultatul ispăşirii; o componentă a vieţii creştine (Coloseni 3:13)

2. Iertarea „pe verticală” şi iertarea „pe orizontală” (Matei 6:12, 14-15)

I. UN DUMNEZEU IERTĂTOR (Isaia 55:7)

A. Iertarea în Vechiul Testament

1. Păcatul şi iertarea (Numeri 15:22-31; Evrei 10:26-29; Marcu 3:28-29; Isaia 22:12-14; Amos 8:2; Luca 14:18-19)

2. Ispăşirea prin jertfe (Leviticul 5:13; Evrei 9:22, 7; sau / şi la rugăciune – 2 Cronici 30:18, 20)

B. Iertarea în Noul Testament

1. Jertfa şi hotărârea de iertare (1 Ioan 2:2; Romani 6:18; Fapte 13:39; Ioan 3:16)

2. Primirea iertării – pocăinţa (Fapte 3:19; Ieremia 5:7; Isaia 26:9-10; 1 Ioan 1:7; 2:1)

II. IERTAREA ÎNTRE OAMENI

A. Motive de iertare

1. Dumnezeu iartă (Psalmul 99:8; 2 Samuel 12:13-14; Evrei 12:6-11; 2 Corinteni 2:10)

2. Fiecare greşeşte (Luca 6:37; Iacov 5:15; 3:1-2; Coloseni 3:13)

B. Procedura de iertare

1. Cererea de iertare (Luca 17:3-4; Ieremia 3:21). Disciplinarea (2 Corinteni 2:5-11)

2. Iertarea oferită cu bucurie aduce  vindecarea şi  uitarea păcatului (Deuteronom 15:9-10; Psalmul 103:3; Evrei 10:17)

C. Nivele de credinţă în iertare

1. Iertarea la cerere, termen (Deuteronom 15:1-3; Luca 17:3)

2. Iertarea liberă – fără „jertfe”–  (Marcu 11:25-26 Evrei 10:18; Matei 18:21-22; Genesa 4:24)

3. Mijlocirea pentru iertarea totală (Luca 23:34; Fapte 7:59-60; 2 Timotei 4:16)

III. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative

1. Saul – „iertarii” retrase (1 Samuel 19:6-7; 9, 10; 24:17; 26:2)

2. Ioab – lipsa iertării – cauza răzbunării (2 Samuel 3:26-27; 20:8-10)

B. Pozitive

1. Iosif – o iertare deplină (Genesa 45:4-8; 50:18-21)

2. Avraam-  mijlocirea stăruitoare  pentru Sodoma (Genesa 18)

3. Moise – mijlocirea pentru iertarea poporului  şi familiei  (Exodul 32:30; 34:8-9; Numeri 12:11-13);

4. Abigail  - o cerere de iertare, pentru altul (1 Samuel 25:28)

ÎNCHEIERE

1. Omul care iartă/robul (ne)milostiv (Matei 18:23-35); Milă ca răspuns la milă  (Matei 18: 35). Din toată inima (Efeseni 4:32)

2. Omul iertat: datornicul care a rămas „dator” să iubească  (Luca 7:40-43)