INTRODUCERE
1. „Bucuraţi-vă… plângeţi...” (Romani 12:15), fiecare atitudine la vremea ei (Eclesiastul 3:4), aparţine realităţii cotidiene a credincioşilor, a umanităţii (Psalmul 30:5)
2. Împletirea lor şi asocierea la fiecare dintre ele se realizează prin puterea lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 1:4-7)
I. BUCURAŢI-VĂ…(Filipeni 4:4)
A. Momente de bucurie
1. Bucuria etapelor vieţii de familie (Proverbe 10:1; Luca 1:57-58; Psalmul 128; Proverbe 5:18)
2. Bucuria împlinirilor materiale (Faptele Apostolilor 14:16-17; Eclesiastul 5:19; Isaia 9:3; Psalmul 4:7 )
3. Bucuria mântuirii (momente speciale; o permanenţă) – pentru credincioşi, îngeri, divinitate (Luca 2:10; 15:5-7; Matei 2:10; Isaia 53:11; Ţefania 3:17; Psalmul 9:2; 16:11; 1 Petru 1:6-8; Ioan 15:11)
B. Absenţa bucuriei comune (Psalmul 97:11)
1. Determinată de neacceptarea „bucuriei” pentru ceilalţi oameni (Luca 15:24-32); sau existenţa bucuriei – în vremea plânsului, mângâierii (Psalmul 35:26; Proverbe 2:14; 17:5)
2. Bucuria falsă – în lume şi / sau păcat (Daniel 5:1-5; Ioan 16:20, 22; Iacov 4:8-9)
II. PLÂNGEŢI…..
A. Momente de plâns
1. Plânsul pierderii (morţii) celor dragi din familiesau dintre prieteni (Marcu 5:38; 2 Samuel 12:16,22-24; 13:36; Luca 7:13)
2. Plânsul necazurilor (1 Samuel 11:4; 20:41; 30:4-6; Iov 2:12; 42:11; Neemia 1:2-4)
3. Plânsul pentru cei păcătoşi este o durere comună, deşi ei nu simt pentru că sunt „morţi” spiritual (Luca 19:41)
B. Absenţa plânsului comun
1. Determinat de plângeri reciproce (Coloseni 3:13; Iacov 5:9)
2. O urmare a indiferenţei sau a urii umane (Obadia 1:10-14)
III. BUCURAŢI-VĂ… (şi) PLÂNGEŢI…
– Mardoheu, Estera şi evreii (Estera 4:1-4, 16; 8:3, 6, 15-17; 9:17-19)
ÎNCHEIERE
1. Orice om ce vrea bucurie – să se bucure cu cine se bucură. Orice om ce a plâns (nu-i o bucurie) să mai „consume” din plânsul celorlalţi (Ioan 3:29; Filipeni 2:18-29)
2. În veşnicie vor fi separate: „bucuraţi-vă”, de „plângeţi” (Isaia 35:10; Matei 25:21, 41)