Lecţia 5

ÎNCHINAREA LA IDOLI

INTRODUCERE

1. Apare în listele faptelor firii imediat după păcatele trupului, fiind legată direct de aceasta (Psalmul 95:5)

2. Închinarea la idoli – eidolatreia (lb. greacă) – idolatrie, închinare la zeităţi, include şi lăcomia de avere  (Efeseni 5:5; Coloseni 3:5), precum şi alte forme de manifestare

I. prezentare

A. Evoluţia istorică

1. În lumea veche: idoli (reprezentare a zeilor) ciopliţi, turnaţi, de la aur la lemn, uneori hidoşi (Osea 9:10) şi capricioşi, pretinzând jertfe, chiar de copii (Ieremia 32:35)

2. Etape de formare a idolilor (exemple): zeiţa Romei – recunoştinţă faţă de spiritul de dreptate al Romei, atribuită apoi împăratului (iniţial au existat opoziţii), transferându-i-se apoi total statuii;

3. Funcţiile idolului:

a) localizarea zeului (templu, copac, munte etc.)

b) vizualizarea lui (asemănător cu atributele lui: zeul peşte, zeiţa dragostei)

4. În lumea modernă: idoli vechi în haine noi (aceleaşi duhuri demonice): icoane, televiziune, teatru, sport, cărţi, tradiţii, sărbători, plăceri (ajungând iarăşi la ucideri de copii), filosofie, magie, lăcomie după avere, lux, dezvoltarea economică forţată, muncă fără odihnă.

B. Pacatul idolatriei

1. Obiectul închinării a fost schimbat, Dumnezeu a fost înlocuit cu universul material şi uman-spiritual – ideea Diavolului (Romani 1:19-23; Matei 4:8-9; Apocalipsa 13:4)

2. Uzurpă locul lui Dumnezeu din inimă, minte (devotare, închinare, ascultare) luptând să-l ocupe cu altceva (Matei 6:21-24; II Împăraţi 17:16); închinarea este urmată de slujire ( Exodul 20:4‑5)

3. Închinarea adevărată - în duh şi adevăr  (Ioan 4:23) este înlocuită cu o închinare în stare de păcat, în special păcate trupeşti  (Osea 4:12‑14,17)

4. Închinarea la idoli este o lipsa de cunoaştere. Sursa binecuvântărilor se crede a nu fi Dumnezeu, ci fortele supranaturale, alti oameni, noi înşine (Osea 2:5,8-10). Este o răzvratire şi o ignoranţă (Ioan 4:22; Faptele Apostolilor 17:23)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. Exemple negative

1. Turnul Babel, Nimrod, Semiramis, Tamuz - lucrări fără Dumnezeu şi împotriva Lui (Genesa 11:1-9)

2. Rahela – idolii furaţi din lăcomie sau plăcere (Genesa 31:19,32-35); efectul ( Genesa 35:2-4)

3. Israel şi Aaron – viţelul de aur; idoli cu sărbători speciale (Exodul 32:1-6)

4. Ghedeon şi efodul din Ofra – distrugerea unei idolatrii şi înfiinţarea alteia (Judecătorii 6:25‑32; 8:24-27)

5. Mica – diferite păcate tolerate de cler favorizează idolatria (Judecători 17:1-10)

6. Solomon – slăbiciune şi pedeapsă (I Împăraţi 11:1-10)

7. Ieroboam  - un împărat „creator” de idoli (I Împăraţi 12:26-33)

 8. Ahab şi Izabela – o familie iubitoare de idoli  (I Împăraţi 16:32-33)

 9. Iehu – o eliminare parţială  cu perpetuarea idolatriei tradiţionale (II Împăraţi 10:26-31)

B. Exemple pozitive

1. Iacov – Israel - un popor monoteist (Genesa 35:2-7)

2. Moise – omul care l-a „văzut” pe Dumnezeu nu a acceptat idoli (Exodul 32:20-35)

3. Cei trei tineri din Babilon – cei ce rezistă presiunii idolatre (Daniel 3:16-30)

 Mardoheu – omul ce se închină numai lui Dumnezeu (Estera 3:2-5)

4. Biserica – o istorie a alegerilor spirituale (II Corinteni 10:14-22; Apocalipsa 13:8‑15; 17:13; 16:1; 22:15)

ÎNCHEIERE

1. Examenul final „închinarea la idoli”: scris, oral, probă practică (Ieremia 10:1-16)

2. Eliminarea prin lichidare (I Petru 4:3; Isaia 2:20)

3. Ferirea (păzirea) de idoli (I Ioan 5:21; Exodul 20:23)