Familii din Biblie

Lecţia 9

FAMILIA ÎNCERCATĂ

INTRODUCERE

1. Familia lui Iov a locuit în ţara Uţ, în perioada patriarhilor (Iov 1:1; 42:11,16; Genesa 22:21; 33:19)

2. Familia lui Iov a trăit în starea cea mai de vază şi prosperă („…eram ca un împărat…” – Iov 29:25), în sărăcie şi lovituri („şi acum…” – Iov 30:1,19), apoi iarăşi în prosperitate (Iov 42)

I. RELAŢIA LUI IOV CU DUMNEZEU

A. Iov înainte de încercare (întotdeauna au existat oameni ai lui Dumnezeu în afara graniţelor oficiale ale Israelului - Melhisedec, Iov, Balaam, Recab şi alţii)

1. Starea spirituală a lui Iov: „fără prihană şi curat la suflet, se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău” (Iov 1:1; 29:13-16; 31:1,9,25,29-30).

2. Efectele neprihănirii în lumea spirituală: Dumnezeu ştia de Iov, se bucura şi declara adevărul (Iov 1:1,8).  Dumnezeu lucrează la desăvârşirea lui Iov într-un cadru cosmic. În context cu Satana, prin suferinţe şi încercări (Iov 6:21; Apocalipsa 8:1).); Satana ştie şi el (Faptele Apostolilor 19:15); el e pârâşul (Apocalipsa 12:10), ce acuză şi atacă pe cei credincioşi (I Petru 5:8). Satana lucrează la nimicire (Matei 24:24; Ioan 10:10), cere cernerea (Luca 22:31), vrea să piardă fără pricină (Iov 2:3-5), dar loveşte limitat, după îngăduinţa divină (Iov 2:7)

B. Iov în încercare (Iov nu ştia de planul lui Dumnezeu, la fel ca în cazurile „Iacov – Iosif” şi  „Elisei – Sunamita” - tăcerile lui Dumnezeu)

1. Reacţia imediată după patru ştiri catastrofale (Iov 1), după boală şi groază sufletească (Iov 2):

a) tăcere şi rugăciune (Iov 1:20-21). Iov binecuvântează (Iov 1:21), cere izbăvire şi explicaţii (Iov 13:20-21). Viaţa de rugăciune a unui om bogat, respectiv a unui om încercat (Iov 1:5; 7:7,17-20; 10:3; 16:20). „De ce ne încerci?” Dorea să stea de vorbă cu Dumnezeu (Iov 23:27)

b) declaraţii intime şi publice (Iov 1:21-22; 2:10) făcute uneori fără pricepere (Iov 38:2; 23:10; 10:1,13-14). Crezul, doctrina, cunoştinţele, credinţa şi nădejdea mântuirii (Iov 17:15-16; 9:33-34). Ştiinţa împletită cu înţelepciunea vieţii (Iov 28:28). Iov era un profet al Domnului (Iov 19:25)

c) starea de neprihănire (Iov 2:3; Ezechiel 14). Iov avea principii practice indiferent de circumstanţe (Iov 6:9-10). Dorea prezenţa lui Dumnezeu (Iov 19:26-27). Nu-l mustra inima pentru viaţa trăită (Iov 27:6)

2. Reacţia finală: Intervenţia Domnului, dovedită în creaţie şi în lucrările din Univers (Iov 38:31,41). Dumnezeu controlează încercarea şi are planurile Sale cu privire la om (Iov 2:6; 40:3). El le anulează pe ale omului (Iov 17:11; 23:14). Intervenţia diavolului în încercare, prin suferinţe, pagubă, groază, moarte (Iov 6:4)

3. Concluziile lui Iov: Dumnezeu ştie şi poate totul. Iov – omul – nu ştia nimic (Iov 42:2-6). Pocăinţa (Iov 42:6-9)

4. Binecuvântarea dublă din partea Domnului (Iov 42:10-17), după răbdarea lui Iov (Iacov 5:11)

II. RELAŢIA LUI IOV CU OAMENII

A. Relaţia cu familia

1. Cu soţia: când ea cade, Iov nu acceptă păcatul, ca Adam (Iov 2:9-10; Genesa 3; Iov 19:16-18,42)

2. Cu copiii:

a) „i s-au născut…” (Iov 1:2; Genesa 4:1; 33:5; 48:9; Isaia 8:18)

b) educaţie, daruri, ordine, dreptate, politeţe, părtăşie (Iov 1:4)

c) educaţie religioasă; chemare la altar; tratare separată, specială, cu rugăciune şi program consacrat pentru sufletele lor (Iov 1:5)

d) „restituire” dublă (Iov 42)

B. Relaţia cu oamenii din jur  (prietenii, în general - Iov 13:19)

1. Prieteni:

a) Elifaz – „Eşti vinovat, smereşte-te şi roagă-te!” (Iov 22:5,29). „De ce te plângi?” (Iov 4:3-5)

b) Bildad – „Aceasta se întâmplă doar celui rău (Iov 18:21), nu celor neprihăniţi!” (Iov 8:20)

c) Ţofar – „Aceasta e soarta celui rău!” (Iov 20:29). „Depărtează-te de fărădelege!” (Iov 11:14)

d) Elihu  (Iov 34:1; 36:21-26)

2. Ceilalţi oameni (Iov 29)

3. Iov se vede părăsit (Iov 19:13-16) şi batjocorit (Iov 19:2-3,19). El întreabă: „Ce duh vorbeşte prin voi?” (Iov 26:4). Iov avea nevoie de milă (Iov 6:14-15)

4. Când Iov devine biruitor, se roagă pentru ei şi relaţia lor de prietenie se restabileşte (Iov 42:8-11)

ÎNCHEIERE

1. La încercare apar multe întrebări şi exclamaţii: „Oh! dacă aş şti…” (Iov 23:3), „Pentru ce… şi de ce…” (Iov 24:1), dar noi încă nu ştim, nu înţelegem totul (Iov 26:14). În final, când Îl vom vedea pe Domnul, sau când încercarea se va termina, vom şti (Iov 42:2-5)

2. Încercarea este o nouă cunoaştere divină, o necesitate în disputa dintre Dumnezeu şi Satana. În final (Iov 42), se observă absenţa diavolului, căci a rămas Domnul cu „robul” Său, Iov