Principii sfinte

Lecţia 5

„FIŢI RECUNOSCĂTORI” (Coloseni 3:15)

            INTRODUCERE

1. Recunoştinţa este o atitudine intelectuală şi sentimentală de gratitudine, mulţumire, izvorâtă din cunoaşterea şi recunoaşterea adevărului (Coloseni 3:15)

2. Omul recunoscător este amabil, plăcut la fire şi vorbeşte cu inimă curată şi mulţumitoare (Proverbe 3:6)

            I. RECUNOŞTINŢA ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU

A. Prezentare

1. Recunoaşterea tuturor binefacerilor lui Dumnezeu (Judecători 5:11):

a) haruri vremelnice (Psalmul 103:1-5; Mica 6:3-8; Iosua 23:14)

b) perspective veşnice (Evrei 12:28)

2. Recunoaşterea dreptăţii lui Dumnezeu în judecată, atitudini şi acţiuni (Deuteronom 11:2-5; 8:3-5; Psalmul 64:9)

B. Exemple

1. Nebucadneţar  - o recunoştinţă învăţată prin smerenie şi înălţare (Daniel 4:26,31-34; 5:21)

2. Cei zece leproşi – recunoştinţa mulţumirii (Luca 17:13-19)3.

3. Părinţii orbului din naştere vindecat de Domnul Hristos – o totală lipsă de recunoştinţă (Ioan 9:18-23)

            II. RECUNOŞTINŢA ÎN RELAŢIILE INTERUMANE

A. Prezentare

1. Afirmarea şi reafirmarea adevărului (Deuteronom 21:17; Genesa 18:12-15)

2. Mulţumirea pentru toate serviciile (2 Corinteni 9:12-15)

B. Exemple

1. Locuitorii Sihemului – pedeapsa pentru nerecunoştinţă (Judecătorii 9:16-24,56-57)

2. Pavel – recunoştinţa pentru slujirea frăţească (Romani 16:3-4; Filipeni 4:10-20)

3. Ahaşveroş – o recunoştinţă târzie (Estera 6)

4. David – un om recunoscător (2 Samuel 9:1-7; 1 Samuel 30:26-31; 1 Împăraţi 2:7)

            ÎNCHEIERE

1. Omul recunoscător are un adevăr  preţuit şi etichetat corect, pe care-l poartă în inimă şi pe buze (Matei 11:25-26; Romani 13:5)

2. Tratează-i cu bunătate şi pe nerecunoscători! (Luca 6:35; Proverbe 3:3)