Unitatea Bisericii creștine este în mod cert una din cele mai profunde rugăciuni și dorințe ale Domnului Isus, astfel că subiectul merită toată atenția noastră:

Cum se justifică importanța  colosală a unității în biserică? Există mai multe răspunsuri care se pot da la această întrebare, în baza Ep. ap. Pavel către Efeseni:

Știm că Biserica este zidită de Însuși Mântuitorul (Matei 16:18), dar ea este în același timp rezultatul conlucrării armonioase dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Câteva pasaje din Efeseni care demonstrează implicarea Sfintei Treimi în Biserică:

a)      „Binecuvântările” trinitare (Tatăl- 1:3; Fiul- 1:4-13; Duhul Sfânt- 1:13)

b)      „Sfatul” trinitar (1:11 – Toate după sfatul voii Sale)

c)      „Singularitățile” trinitare (4:4-6)

Concluzie: Conlucrarea trinitară armonioasă trebuie să ducă la o conlucrare eclezială armonioasă („…să fie una în Noi…Ioan 17:21b”).

În Hristos și neamurile și israeliții sunt una:

Starea neamurilor în 2:12 :

-          Fără Hristos;

-          Fără drept de cetățenie în Israel;

-          Străini de legăminte;

-          Fără nădejde;

-          Fără Dumnezeu în lume.

Starea neamurilor în 3:6 :

-          Sunt împreună moștenitoare cu noi;

-          Alcătuiesc un singur trup;

-          Iau parte la aceleași promisiuni.

Explicația acestei tranziții o găsim în 2:16 (prin cruce, Hristos a nimicit vrăjmășia dintre israeliți și neamuri, datorată Legii, statutului special, ritualurilor etc.)

Concluzie: „În Hristos” avem singura soluție pentru mântuire. De aici rezultă înlăturarea diferențelor rezultate din centrarea pe faptele personale și se conferă unitatea centrată pe harul divin.

Patria în limba greacă înseamnă familie, neam, spiță de neam.

Observație: De multe ori există dezbinări și certuri în biserici din cauza „neamurilor” constituite după diverse criterii: familial, etnic, doctrinar, generațional, cultural, artistic etc.

Explicație: Pavel arată că orice neam (familie) își trage numele de la Tatăl ceresc (3:14,15) folosind un joc de cuvinte: patria (familie, neam) se trage din patera (tată). Adică, nu există patria fără patera, cu atât mai mult când este vorba despre Biserică.

„Omul nou” din 2:15 se referă la Biserică (patria), cea care un singur Tată (patera).

Concluzie: Oricâte „grupări” am încerca să creăm artificial în biserică, adevărul rămâne că suntem toți „parte din aceeași familie”.

Apologetica se ocupă cu apărarea și dovedirea credinței creștine.

Explicație: Hristos este înălțat mai presus de orice ființă spirituală, bună sau rea, (1:21), iar prin faptul că se descoperă taina unității bisericii, toate ființele spirituale rămân uimte de înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu (3:10-12).

Concluzie: În ciuda diversității ei culturale, lingvistice, socio-economice, educaționale etc., Biserica demonstrează prin unitatea ei marea înțelepciune divină.

Explicație: Planul lui Dumnezeu este să-și unească iarăși toate lucrurile în Hristos (1:9,10), Biserica fiind deja un rezulat, o etapă importantă din acest plan (Hristos este Capul Bisericii: 1:22; 2:20; 4:5; 4:15). Hristos este Domnul, Stăpânul Bisericii.

Concluzie: Unitatea Bisericii înseamnă, de fapt, supunerea ei față de domnia lui Hristos.

Cum este posibilă, cu adevărat, unitatea în biserică?

Explicație: Din 2:16 reiese că Hristos a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu, într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmașia (a îndepărtate motivele de dezbinare).

Ca Biserică, prin crucea lui Hristos,  suntem deja împăcați cu Dumnezeu și unii cu alții.

Concluzie: Unitatea este deja realizată pe deplin, la timpul trecut (echivalentul „îndreptățirii” când vorbim despre mântuire). Nu se mai poate adăuga nimic la unitatea realizată de Hristos.

Unitatea bisericii este câștigată pe deplin de către Hristos la Golgota, dar ea trebuie păstrată în prezent prin unirea Duhului (4:1-3). Se poate face o paralelă între unitate în prezent și sfințire în contextul mântuirii.

Observație: De multe ori în biserici „lucrarea Duhului” pare mai mult să dezbine decât să unească. O astfel de lucrare nu este autentică.

Există câteva trăsături speciale ale unității în biserica Domnului Isus:

Dumnezeu dă membrilor Bisericii harul slujirii în funcție de dar (4:7). Prin urmare nu toți au aceleași daruri și funcțiuni: (4:11-15, apostoli, prooroci, evangheliști, păstori și învățători). Există și alte daruri ale Duhului Sfânt. Deci păstrarea diversității este un lucru frumos.

Aplicație: Tot astfel, nu se propune nici uniformizare în stilul de închinare, vestimentație, organizarea serviciilor divine etc.

Chiar dacă sunt anumite doctrine față de care diversele confesiuni creștine văd nuanțe diferite, adevărata Biserică a lui Hristos impune unitate în mod cert în următoarele aspecte (4:15):

-          Un Domn (există un singur Stăpân și Cap al Bisericii, Isus Hristos)

-          O credință (credința care susține domnia și lucrarea perfectă a Domnului, 2:8,9)

-          Un botez (un botez care susține mărturisirea credinței în domnia suverană a lui Hristos). Cele trei trebuie luate împreună și interpretate în contextul unității lor.

În lb. greacă sundesmos – legătură se folosește și cu referire la ligamentele care țin laolaltă mădularele trupului (4:1-3).

Explicație: Unitate în biserică nu înseamnă uniformitate ci pace!

Importanța păcii: Evrei 12:14 (Urmăriți pacea și sfințirea)

              Iacov 3:17 (Înțelepciunea care vine de sus este mai întâi curată, apoi  pașnică….)

Concluzie: Atunci când nu este afectată puritatea (curăția) doctrinară, pacea rămâne prioritatea numărul unu în biserică (ea se realizează prin smerenie, iubire… 4:1-3).

În Biserică va exista unitate:

-          Prin lucrarea crucii lui Hristos;

-          Căutând să fim plin de Duhul Sfânt astfel încât să păstrăm unirea Duhului;

-          Urmărind pacea