În finalul frumoasei pledoarii pentru dragoste din 1 Cor. 13:13, ap. Pavel afirmă:

-  Toată „Legea și Proorocii” se cuprind în iubirea de Dumnezeu și de aproapele (Mat. 23:34-40);

-  „Dumnezeu este dragoste” în esența Sa (1 Ioan 4:16).

Ce descoperim în Efeseni în legătură cu misterul dragostei?

Trebuie să înțelegem că dragostea este o temelie; Biserica însăși este zidită în baza dragostei și TOTUL trebuie să continute să se „construiască” în dragoste.

-         Biserica nu s-ar fi născut fără fundamentul dragostei:

·        1:5 – înfiere prin dragoste;

·        2:4 – pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit;

-         Biserica va continua să se zidească pe dragoste:

·          3:17 – având rădăcina și temelia pusă în dragoste;

·          5:2 – trăiți în dragoste!

 A zidi pe „temelia dragostei” înseamnă de fapt a zidi pe „Piatra din capul unghiului”, adică pe Hristos (vezi 2:20).

Nu putem „construi” nimic fără dragoste; Biserica va crește prin dragoste și va avea impact în lume prin dragoste.

Potrivit Sfintelor Scripturi, dragostea în Biserică este inepuizabilă și necondiționată! Nu avem niciun criteriu după care să putem „suspenda” dragostea.

·          1:15 – dragoste pentru toți sfinții;

·          3:18 – să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lungimea, lățimea, adâncimea și înălțimea….(Dragostea este cuprinzătoare și inepuizabilă în toate direcțiile).

„Să puteți pricepe împreună cu toți sfinții”,  - indică spre Biserică; în biserică pricepem mai mult din dragostea lui Dumnezeu, poate tocmai datorită faptului că o vedem la lucru: toți cei din Biserică sunt rezultatul dragostei lui Dumnezeu, rezultatul harului Său.

Concluzie: Când zidim pe temelia dragostei, pe Hristos, dragostea este inepuizabilă.

Explicație:

În Efeseni se arată că dragostea creștină (cuprinzătoare și necondiționată) este de natură supranaturală. Cine poate iubi așa?

· 3:19 – să cunoaștem dragostea lui Dumnezeu care întrece orice cunoștință (în mod paradoxal, Biserica este chemată să cunoască și să practice o dragoste care nu se poate cunoaște). O asemenea dragoste supranaturală este posibilă prin Duhul Sfânt și prin credință, numai pentru cei regenerați (născuți din nou) din punct de vedere spiritual.

· 3:16,17 – Hristos, temelia dragostei, vine să locuiască în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

·  Romani 5:5 – Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

· 6:23 – Pace și dragoste împreună cu credința din partea lui Dumnezeu.

Concluzie: adevărata dragoste este o minune, o lucrare a lui Dumnezeu. Să trăim în această minune.

Un alt element important privitor la dragoste ține de aspectul sacrificiului. În Biserică dragostea costă!

·        5:2 – Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. Și noi trebuie să ne „dăm” să ne jertfim unii pentru alții.

·        4:2 – Îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste.

Observație: Iubirea jertfitoare trebuie să fie o prioritate în biserică. În lecția despre „misterul unității” am învățat despre „legătura păcii”.

Ideea de dragoste jertfitoare apare din nou, atunci când este aplicată la sfera familiei:

·        5:25 – Bărbaților, iubiți-vă nevestele cu sacrificiu (cum s-a dat și Hristos pentru Biserică)

·        5:28 – ca pe trupul lor;

·        5:33 – fiecare să-și iubească nevasta.

               Concluzie: Dragostea în biserică nu este cea a „zilelor cu soare” ci dragostea   sacrificiului.

O Recapitulare a „misterului dragostei”:

·        Dragoste ca temelie

·        Dragoste inepuizabilă

·        Dragoste supranaturală

·        Dragoste jertfitoare.