Biserica în general și bisericile locale, în particular, există deoarece au auvt un început, o naștere. Cei ce fac parte din Biserică sunt considerați neprihăniți prin credință și acceptați în poporul lui Dumnezeu.

      În Efeseni 5:27 vedem că Domnul Isus este determinat să nu lase Biserica la stadiul de „copil” din punct de vedere spiritual, ci urmărește să „înfățișeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.”

În Matei 18:20 se spune: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Putem vorbi despre două etape:

a)      Biserica este constituită în esența ei în baza prezenței divine.

b)      Această prezență divină trebuie să fie resimțită în Biserică și aprofundată din ce în ce mai mult.

·        2:21 – Biserica „crește să fie un Templu sfânt în Domnul…”

·        2:22 – „…să fiți un locaș al lui Dumnezeu prin Duhul…”

a)      Biserica este în slujba lui Dumnezeu, nu invers.

b)      Biserica trebuie se urmărească interesele și voia lui Dumnezeu; atunci se va face resimțită în Biserică prezența divină.

Biserica trebuie să fie din ce în ce mai plină de Dumnezeu.

·        3:19 – „…ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu…”

a)      Prezența divină ne comunică faptul că Biserica este în slujba lui Hristos; plinătatea divină ne învață că Biserica trebuie să I se asemene lui Hristos.

b)      Să privim la conceptul de „plinătate divină” în Coloseni:

·        Coloseni 1:19-20 („…în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii…)

                  Concluzie: Dumnezeu este prezent în Hristos 100%. Să fim plini  de Dumnezeu înseamnă să fim plini de Hristos. Toți membrii bisericii trebuie să se lupte să se conformeze după chipul lui Hristos. Biserica nu este pentru nonconformiști, atunci când este vorba despre modelul hristic.

Există un principiu important: ceea ce crezi determină ceea ce faci. Astfel, învățătura este enorm de importantă în Biserică, în vederea împlinirii scopului celei de pe urmă.

·        4:11-15 – Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Observație: „creșterea în toate privințele” are la bază credincioșia față de adevăr (să nu fim purtați de orice vânt de învățătură).

Aplicație: în Biserică, adevărul trebuie predat, cunoscut și apărat.

CONCLUZIE: Biserica trebuie să crească în:

·        SCOP (prezența Lui ne arată că trebuie să trăim pentru El)

·        SFINȚENIE (plinătatea Lui ne arată că trebuie să trăim  ca El)

·        ÎNVĂȚĂTURĂ (în adevărul lui Hristos)

·        2:21 – „…în El clădirea crește…”

·        4:16 – „…din El își primește creșterea… ”

Concluzie: Sursa și cadrul creșterii este Domnul Isus Hristos (Din El/În El)

2. Biserica va crește prin slujirea mădularelor ei

·        2:21-22 – „bine închegată… zidiți împreună….”

·        4:16 – „…prin ceea ce dă fiecare încheietură…”

Concluzie: Duhul Sfânt oferă daruri spirituale (4:11) pentru slujire, iar slujirea duce la creștere spirituală.

1. Avem nevoie unii de alții, depindem unii de alții în creșterea noastră spirituală.

2. Slujirea noastră trebuie să respecte două principii:

·        Principiul unității (2:21, 4:16)

·        Principiul dragostei (4:16)

1)      În Efeseni nu se vorbește despre creștere cantitativă ci numai despre cea calitativă  (în scop, sfințenie și învățătură).

2)      Creșterea cantitativă este de dorit și evanghelizarea este necesară dar trebuie să ne degrevăm de povara „numerelor”. Dumnezeu asigură creșterea (vezi Matei 4:30-32, Pilda grăuntelui de muștar).

3)      Experiența bisericii primare (vezi F.Ap.) și experiența bisericii în istoria ei aratată ca maturizarea calitativă a dus în general la treziri spirituale (maturizare cantitativă).