Dumnezeu guverneaza istoria

Daca am devenit constient de faptul ca Dumnezeu este cel care se ingrijeste in mod particular de mine si este interesat de soarta mea (a se vedea Iov care de la un om care avea o religiozitate a lui, Dumnezeu prin ceea ce l-a trecut l-a dus la o relatie personala cu EL), inseamna ca El este la controlul tuturor lucrurilor care privesc lumea aceasta, inclusiv la modul in care se scrie istoria lumii.

Unii vor intreba ce legatura are Dumnezeu cu marele imperii care s-au format in decursul istoriei umanitatii, cu sutele de razboaie in care popoarele s-au macelarit intre ele? Daca privesti istoria umanitatii prin ochii lui Dumnezeu si nu prin randurile marilor carturari ai lumii care au relatat evenimentele istorice, totul capata o alta imagine si ajungi sa constientizezi in ce mare Dumnezeu te increzi, iar el vrea sa te faca parte din istoria palpabila a umanitatii pe care doar El o scrie.

Pornim in aceasta calatorie cu ajutorul cap. 2 din cartea Daniel unde este prezentat visul lui Nebucadnetar (sau Nabucodonosor al II - lea cum il numeste istoria).

31. Tu, imparate, te uitai, si iata ca ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare si de o stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta, si infatisarea lui era infricosatoare.

32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint; pantecele si coapsele ii erau de arama;

33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier si parte de lut.

34. Tu te uitai la el, si s-a dezlipit o piatra fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului si le-a facut bucati.

35. Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul, si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra care sfaramase chipul s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul.

Ceea ce este fascinant este faptul ca insusi Dumnezeu ne talcuieste visul si ne aseaza in fata ochilor istoria care pentru noi s-a petrecut dar pt Nebucadnetar si pentru cei din vremea lui avea sa vina. Daniel traduce astfel visul descifrand faptul ca este vorba de 4 imparatii care domneau sau aveau sa domneasca pe fata pamantului.

1.   Prima imparatie: Capul chipului acestuia era de aur curat ­– imperiul Babilonian care a devenit cel mai mare imperiu si-a exercitat influenta asupra umanitatii intre anii 606 – 539 i.Hr

Dumnezeu foloseste in acest vis indicii care usureaza identificarea fiecarui imperiu; in cazul imperiului babilonian este vorba despre aur – Nebucadnetar a folosit la zidirea Babilonului si a scaunului sau de domnie foarte mult aur, iar gradinile suspendate ale Babilonului sunt una dintre minunile lumii

Daniel a talcuit in felul urmator:

37. Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, bogatie si slava.

38. El ti-a dat in maini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele campului si pasarile cerului si te-a facut stapan peste toate acestea: tu esti capul de aur!

Oare ce anume l-a determinat pe Dumnezeu sa-i dea atata putere lui Nebucadnetar?  Dumnezeu misca istoria intr-o asemenea maniera incat sa duca la indeplinire planul Sau. Planul avea in vedere poporul Israel pe care El l-a scos din Egipt cu brat tare si l-a dus in tara promisa pt. a fi o marturie intre toate popoarele; nu intamplator Domnul le da sub stapanire tara Cannan care pe langa faptul ca era o tara bogata era si locata intr-o zona care era foarte tranzitata de catre cei care doreau sa ajunga in Egipt. Pentru ca poporul nu a pastrat legamantul incheiat cu Dumnezeul Dumnezeilor si in ciuda tuturor avertismentelor pe care Domnul le-a transmis prin glasul prorocilor ca Isaia sau Ieremia, in baza legamantului care continea pe langa binecuvantari si blesteme ce aveau sa vina peste popor in momentul neascultarii, Dumnezeu a hotarat sa ridice pe scena istoriei pe acest Nebucadnetar care a dus in robie poporul Israel infaptuind practic judecata lui Dumnezeu.   

Asadar imperiul Babilon s-a ridicat nu prin priceperea lui Nebucadnetar ci datorita faptului ca Dumnezeu l-a ridicat pt a-si implini planul cu privire la poporul sau care a fost constient de blestemele ce aveau sa vina peste ei daca nu respectau legamantul, pt ca blestemele au fost enuntate in auzul intregului popor, iar ei au spus amin dupa fiecare blestem (si anume asa sa fie, sunt de acord).

2.    Cea de a doua imparatie - pieptul si bratele ii erau de argint; este imperiul Medo – Persan care a stapanit intre anii 539 – 331 i.Hr

Despre felul in care a cazut Babilonul in mainile medo-persilor gasim scris in Daniel cap.5 (in special v.30-31). Asadar, caderea Babilonului a fost hotarata de insusi Dumnezeu care o anuntase de altfel cu aproximativ 100 de ani inainte prin Isaia (13:17-18). Urmasul lui Nebucadnetar n-a priceput nimic din experienta marelui imparat (Daniel 5:18-22) si a trebuit sa fie scos din scena istoriei. In visul lui Nebucadnetar, imperiul Medo-persan corespunde “pieptului si bratelor de argint” (2:32), aceasta descriere s-a potrivit intocmai cu caracteristicile imperiului care la fel ca si unirea a doua brate s-a format prin unirea mezilor si a persilor sub domnia lui Cir, iar in imperiu au fost introduse sisteme de taxare foarte aspre iar prin cuceriri s-a intins pana dincolo de Egipt si pana la granitele Greciei.

Cu aproximativ 100 de ani inainte, Dumnezeu anuntase prin Isaia numele acestui imparat si lucrarea pe care o va implini acesta: sa dea voie evreilor sa se intoarca in patria lor (Isaia 45:1-13).

Asadar Dumnezeu aduce pe scena istoriei un alt imparat strain prin care isi va implini lucrarea de eliberare a poporului din robia babiloniana, dar lucrul acesta s-a intamplat doar in momentul in care poporul a devenit constient de faptul ca robia in care se aflau era din cauza pacatului lor si doar in momentul in care au devenit constienti ca se afla in mana lui Dumnezeu. Insa ceea ce s-a intamplat este faptul ca dupa repatrierea in Israel, in loc sa se ocupe de rezidirea templului fiecare a cautat sa isi rezideasca casa si au uitat incet incet de relatia lor cu Domnul, care in mila si rabdarea Lui a mai trimis doi proroci in sperata ca poporul isi va da seama ca se indreapta in directia gresita, este vorba de Zaharia si Maleahi. Pentru ca nu au ascultat nu este de mirare ca Domnul a adus peste ei un al treilea imperiu care avea sa-I asupreasca nu cum a fost in vremea lui Cir cand s-au bucurat de o oarecare libertate.

3.      Cea de a treia imparatie -  pantecele si coapsele ii erau de arama; este imperiul Grec, imaginea a fost cum nu se poate mai profetica, deoarece grecii au fost primii in istoria lumii care au purtat in afara hainelor obisnuite echipament de razboi facut din arama. Despre soldatii greci se spunea ca sunt “de arama”.  Coiful, platosele, si scutul le-au dat grecilor avantaje nete si i-au ajutat sa infranga osti care-i depaseau cu mult din punct de vedere numeric. Comandantul lor, Alexandru, a fost un geniu militar. Nimeni nu i-a putut sta impotriva si prin tactici de razboi nemaivazute a zdrobit imperiul Medo – Persan. El a cucerit tot ceea ce putea fi cucerit la vremea respectiva, iar dupa aceea, istoricii spun, a izbucnit in plans, pentru ca nu putea merge mai departe. La nici treizeci de ani avea deja o putere incomensurabila. El a trait insa ca un smintit in betii si in serbari in care era proclamat una cu zeii, si a murit foarte repede fiind atins de friguri si dupa 11 zile de chin a murit. Perioada din istoria lui Israel aferenta acestui imperiu este perioada in care Dumnezeu a tacut si nu le-a mai vorbit in nici un fel, criza spirituala, morala si sociala a Israelului crescand din ce in ce mai tare.

4.      Cea de a patra imparatie - fluierele picioarelor, de fier; este Imperiul Roman, care la fel ca si picioarele era impartit in doua imperii, de apus si de rasarit. In timp ce alte imperii au durat o perioada masurata in zeci sau sute de ani, puterea Romei a instaurat un Imperiu care a dainuit mai bine de 1.500 de ani. Chiar daca ramura de apus a Imperiului a cazut cam pe la anul 500 d.H., Imperiul Bizantin a continuat pana in 1453 d.H. De departe, Imperiul Roman a fost  cel mai mare dintre imperiile lumii. Este imperiul care a domnit peste Israel in perioada in care Dumnezeu a hotarat sa isi infaptuiasca lucrarea matuitoare prin intruparea Fiului Sau. Nimic nu este la voia intamplarii pentru Dumnezeu, desi oamenii au impresia ca prin puterea lor cuceresc tari si stapanesc oameni, cand de fapt Dumnezeu lasa sa se intample lucrurile si le canalizeaza intr-o anumita directie cu un scop foarte precis. De exemplu acest Imperiu Roman s-a ridicat pentru ca sa se implineasca profetiile din Isaia cu privire la modul in care avea sa patimeasca Hristosul si un alt aspect de loc de neglijat este faptul ca a contribuit la raspandirea cuvantului lui Dumnezeu prin modul in care au fost create toate drumurile comerciale care au facilitat comunicarea mult mai usoara intre anumite zone astfel incat apostolii si crestinii puteau sa circule mult mai usor si mai repede.  

A doua parte a versetului 33 din Daniel picioarele, parte de fier si parte de lut, descrie modul in care acest imperiu s-a sfarsit si anume din interior macinat de lupte si conflicte intre guvernatori precum si din exterior prin casatoriri din inters si aranjamente facute doar pentru castigarea unei puteri cat mai mari astfel incat s-a ajuns la ruperea imperiului in mai multe parti.

Insa ultimele versete sunt cele mai importante pentru noi ele prefigurand ridicarea Bisericii lui Hristos ca si ultima si cea mai mare imparatie care va avea sa cuprinda tot pamantul, fiind mai mare decat oricare din aceste patru imperii si va avea sa dainuiasca vesnic. Din perspentiva lui Dumnezeu istoria se vede altfel, interpretarea ei se bazeaza pe alte rationamente, inscriidu-se in planul Sau enuntat la inceputul umanitatii: Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra. Noi facem parte din ultima imparatie care trebuie sa fie asemeni celui ce i-a pus temelia, si anume Hristos, dar precum in vechime imperiile se mareau prin lupta pentru noi teritorii, la fel si noi trebuie sa luptam pentru noi teritorii, insa de aceasta data cuceririle nu sunt materiale (o tara sau alta) ci sunt spirituale (cucerirea unui suflet pentru imparatia vesnica). Iar un soldat ce lupta pentru aceasta imparatie trebuie sa arate in felul urmator:

Stati gata, dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii,

avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii.

Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau.

Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. (Efeseni 6 : 14 – 17)

Insa spre deosebire de celelalte imparatii in care imparatia era doar a conducatorului care o cucerea, in aceasta imparatie noi suntem ridicati de la statutul de robi care lupta in batalii, la cel de fii de Dumnezeu

Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El. (Romani 8:17)