Anul  Nou la evrei: sfânt și „civil”. Anul sabatic, Anul jubiliar.

Credem că trebuie lămurit un aparent paradox:

În Exod 12: 2, referitor la luna Abib (primăvară, luna spicelor), Domnul poruncea:

„Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.” Deci, în calendarul religios evreu, era începutul anului-primăvara-corespunzând cu aproximație echinocțiului  de primăvară: 23 martie.

„În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azime, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.”(Exod 12: 18). Paștele corespundea cam datei de 6-7 aprilie (de fapt, doar 7 aprilie, căci pentru evrei ziua începea seara, după apusul soarelui și se încheia iar la apusul soarelui, nu la miezul nopții, cum calculăm noi.)

Sărbătoarea Paștelui, cel mai important praznic evreiesc, care comemora ieșirea din robia egipteană era în luna întâi-Abib, după porunca Domnulu.

Totuși, după calendarul civil (datând, probabil, dintr-un timp anterior robiei egiptene), luna Abib era a șaptea lună.

În Levitic 23: 23, în traducerea Cornilescu veche, apare un subtitlu: „Anul nou”, dar versetul sună astfel:

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

„Vorbește fiilor lui Israel, zicând: În luna a șaptea, la întâi ale lunii , să fie o odihnă pentru voi, o amintire cu sunet de trâmbiță, o adunare sfântă. Să nu faceți nici o muncă de slugă și să aduceți o jertfă prin foc pentru Domnul”(N.I.V).

Pentru cititorul neavizat, apare ca un nonsens: Anul Nou, în luna a șaptea?

De aceea, ne-am gândit că o precizare ar fi binevenită: Anul Nou civil, adică tradițional, nu religios, începea în 23 septembrie, cu echinocțiul de toamnă.

Și în acea lună, erau trei sărbători importante: în ziua întâi (Anul Nou-tradițional), în ziua a zecea era „Ziua Ispășirii”(sau a pocăinței de obște), iar din ziua a 15-a până în ziua a 22-a era „Sărbătoarea Corturilor” asimilată, după unii exegeți, zilei recoltei. Echivalentul pentru noi ar fi „Ziua Mulțumirii (Recunoștinței). Astfel, Noul An civil sau a șaptea lună din Calendarul Domnului era marcat(ă) de trei sărbători în cinstea Domnului sau „sabate-zile mari”, căci nu se lucra în timpul lor, ci se aduceau jertfe.

Ce fel de jertfe aducem noi, ce zile de pocăință specială și ce fel de sărbătoare a recunoștinței celebrăm noi de Revelion și după aceea?

În plus, o dată la șapte ani, se vestea anul sabatic, când robii evrei erau eliberați, când nu se cultiva pământul un an întreg.

După 49 (șapte săptămâni) de ani- era Anul Jubiliar (Anul de Veselie), când, în ziua a zecea a lunii a șaptea (sau a primei luni tradiționale) se sfințea anul al cincizecilea:

·         „În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua Ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră.

·         Lev 23.24-27: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă.">Lev 23.24-27;

·         ¹⁰ Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.

 Ier 34.8-17: Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului ca să vestească slobozenia robilor,">Ier 34.8-17;  Lev 25.13: În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui.">Lev 25.13; Num 36.4: Şi când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămâne adăugată la a seminţiei din care vor face parte şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.”">Num 36.4;

·         ¹¹ Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele şi să nu culegeţi via netăiată.

·         Lev 25.5: Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.">Lev 25.5;

·         ¹² Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfânt. Să mâncaţi ce vă vor da ogoarele voastre.

·         Lev 25.6-7: Ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine,">Lev 25.6-7;

·         ¹³ În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui.

·         Lev 25.10: Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui">Lev 25.10; Lev 27.24: În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte."

Deoarece Vechiul Testament este doar „umbra lucrurilor viitoare” și se împlinește spiritual în Noul Testament, nu este de mirare că Domnul Isus Cristos vestește în Luc 4.18: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederi">Luc 4.18 împlinirea profeției de la Isa 61.2: să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi;">Isa 61.2; Isa 63.4: Căci în inima Mea era o zi de răzbunare şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.">Isa 63.4. Isus Cristos a anunțat  „Anul de îndurare” al Domnului, care nu poate fi nelimitat, ci se apropie de sfârșit. Va urma „Ziua de răzbunare” a Domnului.

Apoi, va începe a șaptea mie de ani, cea sabatică, o odihnă pentru pământul anterior blestemat, care va rodi de la sine, nepoluat, neexploatat, hrănind oamenii fericiți ce îl vor locui atunci. Și se va întoarce la nevinovăția Edenului, potrivit cu Isaia 11: 4-9, deoarece va împărăți în mod vizibil Cristos. Se vor împlini și profețiile de la Isaia 60: 8-20.

Maranata! Vino, Doamne Isuse, pentru Mileniu și Împărăția Ta Veșnică!