După ce Avram a pășit prin credință și a ieșit din țara sa, din rudenia tatălui său, și anume dintre oamenii stricați care s-au îndepărtat de Dumnezeu, trăia în suflet cu speranța că țara în care acum era străin și călător va fi cândva a urmașilor săi. Au trecut zeci de ani și Avram vedea spulberându-se promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu pentru că el nu avea nici un urmaș, deci era imposibil ca sămânța lui să domnească țara. Astfel Dumnezeu intervine printr-o vedenie și-i spune lui Avram: Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare, dar totuși Avram avea o problemă și încă nu avea răspunsul la ea Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc. Însă Dumnezeu dorea să îl învețe pe Avram ce înseamnă răbdarea și-i spune că sămânța sa va fi ca stelele cerului de numeroasă, ceea ce s-a și întâmplat. Dumnezeu îi dă însă lui Avram un detaliu interesant: Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei; acolo va fi robita si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, il voi judeca Eu: si pe urma va iesi de-acolo cu mari bogatii. Tu vei merge in pace la parintii tai; vei fi ingropat dupa o batranete fericita. In al patrulea neam, ea se va intoarce aici; caci nelegiuirea amoritilor nu si-a atins inca varful. Când citești un asemenea pasaj nu poți să nu te întrebi ce fel de Dumnezeu e acela care face o promisiune cu privire la ridicarea unui neam și binecuvântarea lui cu o țară minunată dar totuși înainte de acesta poporul va sta în robie pentru mulți ani. Și întradevăr israeleiții au fost robiți în Egipt și au lucrat la ridicarea marilor piramide până  la epuizare așa cum găsim relatat la începutul cărții Exod. Explicația o găsim în finalul versetului 16 și ea ne descoperă o trăsătură importantă a lui Dumnezeu: caci nelegiuirea amoritilor nu si-a atins inca varful. Deci practic Dumnezeu își sacrifică poporul ținându-l în robie pentru că în zona unde trebuiau ei să se așeze, într-o parte din țara Canaan trăiau amoriții care încă mai aveau posibilitatea să se îndrepte, să se întoarcă la Dumnezeu. Astfel descoperim un Dumnezeu îndurător care nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca, și încă ce răstimp mare de 400 de ani le-a dat prilej amoriților să se îndrepte. Vedem astfel îndelunga răbdare a lui Dumnezeu manifestându-se față de un popor, și practic amoriții nu sunt pedepsiți pentru nelegiuirea lor decăt în momentul în care aceasta atinge un anumit nivel. Același principiu îl aplică Dumnezeu și la nivelul fiecărui individ pentru că Isus a spus următoarea pildă: "Un om avea un smochin sadit in via sa. A venit sa caute rod in el, si n-a gasit. Atunci a zis vierului: "Iata ca sunt trei ani de cand vin si caut rod in smochinul acesta, si nu gasesc. Taie-l. La ce sa mai cuprinda si pamantul degeaba?". "Doamne", i-a raspuns vierul,"mai lasa-l si anul acesta; am sa-l sap de jur imprejur si am sa-i pun gunoi la radacina. Poate ca de acum inainte va face rod; daca nu, il vei taia."

Îndurarea lui Dumnezeu se manifestă față de fiecare dintre noi în parte, și Dumnezeu ne lasă un timp în care putem să ne îndreptăm, este un timp de har în care El lucrează la inima noastră și ne transmite mesaje cu privire la viața noastră și modul în care trebuie să ne schimbăm. Deși ne-am dori ca aceste mesaje să fie extrem de clare, explicite, să fie scrise pe nori dacă s-ar putea, Dumnezeu operează doar prin indicii, prin acțiuni, frământări interioare iar alegerea ține de tine personal. De ce nu intervine Dumnezeu în viața noastră prin lucruri supranaturale? pentru că atunci am alege sa-L urmăm din frică și nu din dragoste cum se întâmplă când îți dai seama că El pregatește situații, întâmplări, oameni care au un singur mesaj: sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca, iar în 2Petru cap 3:15 găsim scris că indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire, ceea ce înseamnă că El ne vrea mântuiți pe toți de aceea are o răbdare imensă față de noi iar noi trebuie să conștientizăm și să răspundem afirmativ la chemarea Sa.

Ce trebuie să conștientizăm fiecare este că această îndelungă răbdare are o limită, are un capăt, este ca un pahar care se umple, din această cauză suntem îndemnați "Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii." (Evrei 3:15) Nu avem cum să știm până unde ține îndurarea lui Dumnezeu, știm doar că la un moment dat se va termina, la fel cum s-a terminat și în cazul amoriților: Iosua 10:5-19

5. Cei cinci imparati ai amoritilor: imparatul Ierusalimului, imparatul Hebronului, imparatul Iarmutului, imparatul Lachisului si imparatul Eglonului s-au adunat astfel si s-au suit impreuna cu toate ostile lor; au venit si au tabarat langa Gabaon si au inceput sa lupte impotriva lui.

6. Oamenii din Gabaon au trimis sa spuna lui Iosua, in tabara din Ghilgal: "Nu parasi pe robii tai, suie-te la noi in graba, izbaveste-ne, da-ne ajutor; caci toti imparatii amoritilor care locuiesc pe munte s-au strans impotriva noastra."

7. Iosua s-a suit din Ghilgal, el si toti oamenii de razboi cu el, si toti cei viteji.

8. Domnul a zis lui Iosua: "Nu te teme de ei, caci ii dau in mainile tale, si niciunul din ei nu va putea sa stea impotriva ta."

9. Iosua a venit fara veste peste ei, dupa ce a mers toata noaptea de la Ghilgal.

10. Domnul i-a pus in invalmaseala dinaintea lui Israel; si Israel le-a pricinuit o mare infrangere la Gabaon, i-a urmarit pe drumul care suie la Bet-Horon si i-a batut pana la Azeca si pana la Macheda.

11. Pe cand fugeau ei dinaintea lui Israel si se coborau din Bet-Horon, Domnul a facut sa cada din cer peste ei niste pietre mari pana la Azeca, si au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai multi decat cei ucisi cu sabia de copiii lui Israel.

12. Atunci Iosua a vorbit Domnului, in ziua cand a dat Domnul pe amoriti in mainile copiilor lui Israel, si a zis in fata lui Israel: "Opreste-te, soare, asupra Gabaonului, si tu, luna, asupra vaii Aialonului!"

13. Si soarele s-a oprit, si luna si-a intrerupt mersul, pana ce poporul si-a razbunat pe vrajmasii lui. Lucrul acesta nu este scris oare in Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit in mijlocul cerului si nu s-a grabit sa apuna, aproape o zi intreaga.

14. N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici inainte, nici dupa aceea, cand Domnul sa fi ascultat glasul unui om; caci Domnul lupta pentru Israel.

15. Si Iosua si tot Israelul impreuna cu el s-a intors in tabara la Ghilgal.

16. Cei cinci imparati au fugit si s-au ascuns intr-o pestera la Macheda.

Așa s-a sfârșit îndelunga răbdare față de amoriți, și la fel se poate sfârși și față de orice om care nu se îndreaptă de la căile sale rele, poate nu în aceeași termeni, cu grindină care să cadă din cer, ci acum când avem mult mai multe informații, toată lumea admite cel puțin la nivel intelectual că există Dumnezeu, când fiecare are posibilitatea să citească Biblia, îndelunga răbdare a lui Dumnezeu se sfârșește atunci când El hotărăște să ne lase în voia minții noastre blestemate. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite. (Romani 1:28)