Minunile nu schimbă oameni ci doar impresionează

Autor: Ciprian Dobocan | Album: Cuvinte pentru cei ce asculta | Tematica: Consolidare spirituală
Resursa adaugata de cipdob in 20/07/2014

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 1 vot

Referințe

Ioan 6

Înmulţirea pâinilor
Ioan 6:1 După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.
Ioan 6:2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
Ioan 6:3 Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
Ioan 6:4 Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape.
Ioan 6:5 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”
Ioan 6:6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
Ioan 6:7 Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”
Ioan 6:7 Greceşte: dinari.
Ioan 6:8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
Ioan 6:9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”
Ioan 6:10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
Ioan 6:11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
Ioan 6:12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
Ioan 6:13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
Ioan 6:14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”
Ioan 6:15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.
Isus umblă pe mare
Ioan 6:16 Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
Ioan 6:17 S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
Ioan 6:18 Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.
Ioan 6:19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
Ioan 6:20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”
Ioan 6:21 Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
Pâinea vieţii
Ioan 6:22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
Ioan 6:23 A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.
Ioan 6:24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
Ioan 6:25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
Ioan 6:26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.
Ioan 6:27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
Ioan 6:28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
Ioan 6:29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta : să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”
Ioan 6:30 „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
Ioan 6:31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine din cer.’”
Ioan 6:32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,
Ioan 6:33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”
Ioan 6:34 „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
Ioan 6:35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
Ioan 6:36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.
Ioan 6:37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,
Ioan 6:38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Ioan 6:39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
Ioan 6:40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Ioan 6:41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.”
Ioan 6:42 Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?”
Ioan 6:43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.
Ioan 6:44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Ioan 6:45 În proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.’ Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.
Ioan 6:46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
Ioan 6:47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.
Ioan 6:48 Eu sunt Pâinea vieţii.
Ioan 6:49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
Ioan 6:50 Pâinea care se coboară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.
Ioan 6:51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”
Ioan 6:52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”
Ioan 6:53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
Ioan 6:54 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Ioan 6:55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
Ioan 6:56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.
Ioan 6:57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.
Ioan 6:58 Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”
Ioan 6:59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
Ioan 6:60 Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
Ioan 6:61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
Ioan 6:62 Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
Ioan 6:63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.
Ioan 6:64 Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.
Ioan 6:65 Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
Ioan 6:66 Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.
Ioan 6:67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”
Ioan 6:68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
Ioan 6:69 Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
Ioan 6:70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”
Ioan 6:71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.

De multe ori stăm și ne gândim că ar fi mult mai ușor ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeu dacă minunile pe care Isus le-a făcut ar mai exista și azi sub o formă sau alta dar la fel de evidente. Ne spunem (mai mult pentru noi înșine) că dacă și azi ar mai învia morții, dacă s-ar înmulți mâncarea și s-ar vindeca bolnavii într-un mod la fel de vizibil mai mult ca sigur că și cei mai sceptici oameni ar crede în Dumnezeu și ar dori din toată inima să își schimbe viața.

Însă dacă ne uităm atent în Noul Testament ne vom da seama că Fiul lui Dumnezeu nu a folosit minunile ca să impresioneze determinându-i astfel pe oameni să creadă, ci le-a folosit ca să rezolve situații concrete și în multe cazuri a ținut ca cei care au asistat la o minune să nu mai spună nimănui. Te întrebi astfel de ce Fiul nu a vrut să folosescă toată puterea de care dispunea ca să uimească și să șocheze cu atât mai mult cu cât a trecut prin situații limită, de grea încercare:

- De ce când au venit în grădina Ghețimani să-l prindă nu a chemat o armată de îngeri să-l scape

- De ce când era bătut cu cruzime de către soldații romani nu i-a nimicit printr-un cuvânt

- De ce când l-au atîrnat pe cruce nu s-a coborât de acolo (cum l-a îndemnat si unul din tâlhari) arătându-și puterea

Sunt cel puțin două motive extrem de importante:

1. Primul este acela că nu am mai fi avut parte de mântuire dacă nu era Hristos care să plătească prin moartea Lui păcatele noastre. El nu a folosit puterea de care dispunea pentru că a vrut să ducă la îndeplinire planul de salvare a omenirii de la moartea veșnică.

2. Al doilea este faptul că nu ar mai fi existat creștinismul, pentru că totul se rezuma probabil doar la câteva relatări istorice privind anumite minuni. Întradevăr ceea ce Isus a afirmat în pilda bogatului nemilostiv și săracul Lazăr "Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți" s-a și întâmplat pentru că Isus a folosit de trei ori minunea învierii: în cazul prietenului său Lazăr, în cazul fiicei lui Iair si al văduvei căreia i-a înviat băiatul. La toate aceste trei minuni au asistat mulți oameni, dar cu toate acestea nu au crezut că El este acel Mesia pe care îl așteptau de atâta timp. Cred că dacă s-ar fi dat jos de pe cruce ar fi vorbit lumea câteva zile sau săptămâni despre asta iar apoi ar fi uitat.

De foarte multe ori oamenii spun că au nevoie de semne pentru a recunoaște că există Dumnezeu. Este și cazul cărturarilor și fariseilor care au cerut de la Isus să le dea un semn pentru a ști că El vine de la Dumnezeu: Atunci unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: "Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!" Drept răspuns, El le-a zis: "Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. (Matei 12:38-40) cu toate că au avut parte de atâtea semne, și chiar când au avut parte de o minune vizibilă prin vindecarea unui îndrăcit, fariseii au spus "Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!"

Analizând efectele produse de minunea înmulțirii peștilor și a pâinilor ne dăm seama că această minune a produs în oamenii care au asistat la înfăptuirea ei, așteptări sub aspect material. Ioan este singurul care relatează ruptura ce a apărut între ucenicii lui Isus în urma acestei minuni. După ce Isus a înmulțit pâinea și peștii oamenii îl căutau tot mai mult, iar el i-a mustrat spunându-le: Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru ca ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat. În momentul în care Isus duce discuția la un nivel spiritual spunând: Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii, oamenii încep să se certe între ei iar după ce a adăugat Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el, un mare număr din ucenici l-au părăsit.

Minunile nu i-au apropiat pe oameni mai mult de Dumnezeu, în cel mai fericit caz începeau să-și pună întrebări "Nu cumva este acesta Fiul lui David?"

Cei doi tâlhari de pe cruce zugrăvesc extrem de bine portretul celor două categorii care se formează în momentul în care omul stă față în față cu credința în Dumnezeu, a crede sau a nu crede, aceasta este întrebarea. Unul avea nevoie de un semn vizibil, extrem de palpabil ca să creadă, din această cauză i-a cerut lui Isus să se dea jos de pe cruce "Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și mântuiește-ne și pe noi!" iar celălalt și-a dat seama Isus îi arăta o altă cale, a dragostei și nu a impresionării "Doamne, adu-Ți aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta!".

Așadar îndemnul nostru pentru alții nu trebuie să fie de a se întoarce la Dumnezeu că vor avea parte de minuni, ci pentru că Dumnezeu îi iubește cu o dragoste de Tată.