TEXT: IACOV 1:16-27

SUBIECT: ATENȚIE, SĂ NU VĂ ÎNȘELAȚI!

Vs. 16 – Preaiubiții mei – pe frați trebuie să pui preț. Însă există un pericol și aici avem ideea următoare: chiar și frații se pot înșela. Ba mai mult decât atât Scriptura ne avertizează: 2 Cor.11:13-15. Scopul acestei prefaceri este unul clar – înșelarea Bisericii. Și tocmai de aceea Domnul Isus spunea Matei 24.24 – Înșelăciunea Bisericii în vremurile de pe urmă se va face prin semen și minuni. De aceea cine vrea să rămână în adevăr și lângă adevăr să nu se uite după minunile și semnele care se fac la o adunare așa-zisă creștină ci să se uite dacă există acuratețe biblică.

Romani 3:13  Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;

1 Corinteni 3:18  Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.

   - pt că înțelepciunea lumească înseamnă înșelăciune duhovnicească.

Efeseni 5:6  Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.

Observați că vorbele deșarte sădesc înșelăcinea iar înșelăciunea întotdeauna e semănată de de cei ce trăiesc în neascultare. Așadar întâi de toate nut e uita la vorbele care se spun ci la trăirea celui care adduce mesajul. Și mare atenție să nun e înșele cineva.

    Se spune că diavolul are trei arme: confruntarea, compromisul și confuzia. La început a atacat Biserica prin confruntare directă și așa au început prigoanele. După aceea strategia a fost compromisul și aici ne referim în special la perioada împăratului Constantin și a Evului Mediu când Biserica s-a compromis în cel mai groaznic fel cu putință. În această perioadă Biserica s-a măritat cu Statul și au format cel mai degradant mariaj din câte pot să existe, și asta încă din vremea lui Constantin. Constantin a ajuns "cezar" si a dat un decret in anul 323 prin care religia crestina a fost proclamata "religie de Stat". Fara sa se increstineze el insusi, sub pretext ca "cezarul" trebuie sa fie imparatul tuturor, Constantin a convocat episcopii crestini la palat si i-a insarcinat cu institutionalizarea bisericii. A trebuit publicat un crez oficial al bisericii, in care "episcopii" au fost obligati sa faca concesii si compromisuri care sa ingaduie "maselor" sa intre in biserica fara sa implineasca conditiile convertirii Nou Testamentale (credinta personala si pocainta). Sub presiunile lui, episcopii care nu au acceptat compromisul au fost inlaturati si, nu de putine ori, omorati.

Așa a început compromisul și apoi s-a adâncit. Și după etapa aceasta strategia a fost confuzia. Au început să apară tot felul de secte și grupări așa zise creștine. Apar adventiștii, apar mormonii, apar martorii lui Iehova, apare Biserica Științifică și implicit apare confuzia. Pentru că omul nu mai știe ce să creadă. A apărut teologia liberală care spune se poate și așa și tot te duci în cer și omul rămâne confuz. Părerea mea este că la ora actuală aceste trei strategii demonice operează toate împreună în același timp. Și astfel Biserica este asaltată cu confruntare, compromis și confuzie.  Și de aceea să ne ajute Domnul să nu ne înșele cineva. Titlu.

I.                   SĂ NU VĂ ÎNȘELAȚI CU PRIVIRE LA CEEA CE AVEM VS.16-17.

Tot ce este bun vine de la Dumnezeu și de aceea să nu spunem niciodată eu am făcut eu am dres și am rezolvat. Tot ce avem noi nu vine de la noi și nici datorită nouă ci de la Dumnezeu și datorită Lui.

A. SPIRITUAL

Din pct de vedere a moștenirii spirituale în adunare Cuvântul spune astfel: Efes.4:11 – CITAT. Ioan 3:26 – Învățătorule Hristos are o lucrare care a început să o depășească chiar și pe a ta. Iar Ioan răspunde: vs.27 – CITAT. În privința slujirii primim ce ne dă Dumnezeu. Iar ce facem pentru Domnul și pt frați se numește EDIFICARE, iar ce facem pt cei nemântuiți se numește EVANGHELIZARE. Mai mult decât atât să citim Rom.6:13. În unele Biserici creștine din China, citeam că era obiceiul ca în momentul botezului și al primirii persoanelor în trupul lui Hristos să li se spună următoarele cuvinte: De acum încolo Hristos Domnul are o nouă pereche de ochi cu care să vadă, o nouă pereche de urechi cu care să audă, de mâini cu care să lucreze și de picioare cu care să umble. Dumnezeu ți-a dat și tot ce ți-a dat tr. pus în slujba Lui.

B. FAMILIAL

Familia pe care o avem reprezintă un capital de bogăție și capitalul acesta este darul lui Dumnezeu pt. noi. De exempl. citeam undeva următoarea maximă: Tatal este acea persoana care a ajuns sa poarte poze acolo unde obisnuia sa tina banii. Aș vrea să vă spun că cel mai important lucru într-un portofel nu sunt tipul și mulțimea bacnotelor din interior ci pozele cu persoanele care formează familia ta.

Poza cu soția ta, cu copiii tăi, cu nepoții tăi. Am fost într-o seară la adunarea de rugăciune de la Măru și l-am auzit pe fratele Călina spunând că una din nurorile lui a născut de curând și-au ajuns în felul acesta la nr de 70 de personae cu copii, soțiile acestora și nepoți. Și mi-am dat seama că omul acesta este un om bogat. Ex. Naomi, Rut1:19-21. La plecare aveam soț și aveam copii, acum nu mai am nimic. Adevărata bogăție nu e punga pe care o ții în mână ci mâna din mâna ta.

Ex. Eclesiastul 7:28 – Solomon avea 1000 de neveste și cu toate acestea spune un soț bun este rar 1 la 1000 iar o nevastă bună e și mai rară de 1 la 1000. Iar d-neata ai o astfel de nevastă acasă, și asta e o bogăție. Adrian Paunescu spunea într-o poezie următoarele lucruri:

Asa e mama si a fost Bunica

Asa suntem Femei intre Femei

Fara nimic si nu-nsemnam nimica

Doar niste Ele cei slujesc pe ei

Suntem veriga firului de ata

Din fiecare lant facut din Doi

E greu cu noi Femeile in viata

Dar e si Imposibil fara Noi

Ei neglijenti pe cit sunt Ele calme

Ei incurcind ce Ele limpezesc

Ei numai talpi si Ele numai palme

Acesta e destinul Femeiesc

In fond, ce fac Femeile in lume

Nimic maret, nimic impunator

Schimbindu-si pentru ei si drum si nume

Pun lucrurile doar la locul lor

Cu atitea pasi cit au facut prin casa

Si pentru care nici o plata cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa

Ar fi ajuns si dincolo de cer

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede

Cind strica el, repara Ele tot

Si deacea nimeni nu le crede

Cind calm imbatrinesc… si nu mai pot

Asa e Mama si a fost Bunica

Asa si eu la rindul meu voi fi

Ce fac in fond Femeile?- nimica

De cit curat si… uneori Copii!!!

Într-o casă femeia face mult, foarte mult iar înțeleptul spune „O FEMEIE ÎNȚELEAPTĂ ÎȘI ZIDEȘTE CASA”. Se spune că fata mireasă sta de vorbă cu mama ei:

Mireasa: “Cum sa-mi pastrez verigheta curata?”
Mama: “Inmoaie-o de trei ori pe zi in apa de spalat vase …”

Și în felul acesta soția are verighetă curată iar noi bărbații avem farfurii curate din care mâncăm.

 E darul lui Dumnezeu și ai face bine în această zi dacă ai o astfel de soție să-I mulțumești lui Dumnezeu pt ea și apoi să-I spui și ei ce mult contează pt tine.

Tot familial Dumnezeu a dat copii. În Gen 2:24 Dumnezeu vb despre familie Citat. Cineva spunea că Gen 2:24 nu spune nimic despre copii pt că o familie poate să fie și fără copii. Și cu toate acestea pe dneata Dumnezeu te-a binecuvântat. Și de aceea când te supără copilul și ai excese de mânie niciodată să nu spui EU TE-AM FĂCUT, EU TE OMOR. Pt că tu l-ai făcut dar Dumnezeu ți l-a dat.

Ps. 127:1 Dacă nu ne oferă Dumnezeu ajutor tot efortul nostru este degeaba. Și acum ascultați cum arată familia unui om hăruit și ajutat de Dumnezeu vs.2-3. Să nu uitați niciodată că rodul pântecelui e ceva ce îți dă Dumnezeu. Il. Păstorul și cerșetorul cu ceașca de cafea. Vrei conașule? Era murder soios și cu resturi de mâncare în barbă. A acceptat să ia o înghițitură din ceașca cerșetorului apoi l-a întrebat cu ce poate să-l ajute. Cu nimic a răspuns omul dar dacă vrei să faci ceva pt mine ia-mă în brațe. Pastorul l-a îmbrățișat și apoi și-a dat seama că cerșetorul nu mai vrea să-I dea drumul… Mulțumește Domnului că nu ești un cerșetor pe care nu-l îmbrățișeasză nimeni.

C. MATERIAL

Vs.16-17 Nu vă înșelați are sensul nu vă rătăciți.

Versetul 16  se află între două realități. Una ne vorbește despre sursa ispitei iar cealaltă despre bunurile materiale. Legat acest verset de ce e înainte de el și după el înțelegem că nu tr. să ne rătăcim nici în privința lucrurilor doctrinare (ispita, păcat și sursa ispitei) și nici în privința lucrurilor de ordin material. Optica noastră cu privire la cele spirituale și materiale tr. să fie una corectă.

„ORICE NI SE DĂ” – Dumnezeu are o gamă largă de lucruri pe care le oferă oamenilor. Și de fapt aceste cuvinte „orice ni se dă” pot fi citite invers și anume: NI SE DĂ ORICE. Dumnezeu este Dumnezeu și le cuprinde pe toate și poate să ne dea orice lucru vrea El.

IOAN 15:7: Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. – Dumnezeu poate să ne dea orice lucru. Și de fapt dacă ne uităm cu atenție vom putea constata că ne-a dat orice lucru de care aveam nevoie. Și aceasta nu vine din serviciul nostru, afacerea noastră, influența noastră. Aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. Undeva pe internet am găsit o ghicitoare versificată:

Israel, din grea robie
La poporul egiptean,
Dus de Domnul prin pustie,
A ajuns în …CANAAN.

Iar Canaanul fraților era o țară în care curgea lapte și miere, cu alte cuvinte au primit o țară unde aveau orice lucru le-ar fi trebuit.

„ORICE NI SE DĂ BUN” – adică tot ce primim de la Domnul e potrivit cu natura Lui bună și ne este dat pt binele nostru. Pt că Dumnezeu nu-ți dă lucruri materiale ca să-ți faci rău cu ele. Dacă Dumnezeu ne-a dat un lucru bun să nu-I schimbăm întrebuințarea într-un lucru sau pt un lucru rău.

Ex. Frații de la Toflea au o cântare care spune într-o strofă în felul următor: Fă-mă Doamne ca Zacheu/ Să cobor din eul meu

               Și din avuția mea/  să impart și altuia.

În cartea Eclesiastul vedem 3 lucruri la care se uita înțeleptul Solomon.

·         A. Lucrurile făcute de el însuși Ecl.2:4,11.

·         B. Lucrurile care se făceau în societate Ecl.3:16. 4:1,4.

·         C. Lucrurile sau lucrarea lui Dumnezeu Ecl. 7:13.

Cu alte cuvinte mă uit la lucrarea lui Dumnezeu din natură. Apoi mă uit la lucrarea lui Dumnezeu din viața individuală. Ecl.3:11-13 – Traiul bun e un dar de la Dumnezeu.  

II.                SĂ NU VĂ ÎNȘELAȚI CU PRIVIRE LA NAȘTEREA DIN NOU VS.18

-                ce învățăm de aici este că nașterea din nou nu e în primul rand pentru că așa am vrut noi ci pt că așa a vrut El. Inițiativa în mântuirea noastră nu am luat-o noi ci a luat-o Domnul și de aceea apostolul Ioan spune:  Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. El ne-a iubit, El ne-a căutat și El a hotărât să ne nască din nou. IL. În sec. 17 Lordul protector al Angliei  a condamnat la moarte un soldat. Execuția trebuia să aibe loc la bătaia clopotului de la biserică care anunța apusul soarelui. În seara aceea însă, clopotul nu a mai sunat. Logodnica soldatului s-a urcat în clopotniță și s-a agățat de clopot să nu bată. A fost adusă în fața lordului iar tânăra i-a arătat mâinile însângerate iar lordul impresionat, a spus: în seara aceasta n-o să mai bată nici un clopot. Când S-a dus la cer înaintea Tatălui, Hristos Domnul s-a dus cu picioarele și mâinile străpunse. Și datorită acestui sacrificiu noi suntem mântuiți. Aceasta nu înseamnă însă că suntem predestinați pt mântuire iar noi nu putem face nimic în această privință. Cineva remarca aici și spunea astfel: Într-o naştere sunt implicate întotdeauna două persoane. E voința lui Dumnezeu și e voința ta și când voia Lui se uneşte cu voia ta, vei fi născut din nou.

Să observăm în vs 18 trei lucruri:

A.    Inițiativa în privința nașterii din nou.

B.     Instrumentul nașterii din nou – Cuvântul Adevărului.

1 Petru 1:23:  fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

C.     Interesul lui Dumnezeu în ceea ce privește nașterea din nou.

-          noi suntem pârga iar pârga e primul fruct dintr-un copac, și întotdeauna după primul fruct urmează și celelalte. Interesul lui Dumnezeu este așa cum ne-a adus pe noi aici, la nașterea din nou să-I aducă și pe alții. Importanța nașterii din nou decurge din expresia „UN FEL DE PÂRGĂ A FĂPTURILOR LUI”. Cu alte cuvinte, făptură a lui Dumnezeu din pct de vedere spiritual devii abia atunci când te naști din nou. Nu poți să fii al lui Dumnezeu fără nașterea din nou.

Tit 3:5 – Nașterea din nou cuprinde spălare și înoire și doar așa se ajunge la mântuire. Il. Un propietar de sclavi s-a convertit la crestinism. Cineva l-a intrebat pe unul din robii lui ce s-a intimplat cu stapinul. Replica a fost: “Pe legea mea că nu știu! Pe dinafară este același om, are aceeași piele, dar pe dinăuntru este un altfel de om”. 

Și aceasta pt că nașterea din nou presupune curățire și înoire. Importanța nașterii din nou este că fără această naștere tu nu ești al lui Dumnezeu și nu vei merge niciodată în cer. Efes. 2:12 – Fără Hristos nu există nădejde. Dacă nu e Hristos în viața ta să lucreze nașterea din nou, pt tine nu există nici o nădejde că vei merge în cer. Rom.3:23-14 – Răscumpărarea din păcatele noastre se face și este în Hristos Isus. Și dacă nu ești în Hristos nu există răscumpărare, naștere din nou și nu există cer. Rom. 9:23 – În slavă se ajunge datorită îndurării lui Dumnezeu. Îndurarea e aceea care ne pregătește. Cu alte cuvinte cine s-a întâlnit cu îndurarea și harul mântuitor, e pregătit să meargă în slavă. Cine nu, n-o să vadă slava niciodată. Așadar să nu se înșele nimeni crezând că dacă face fapte bune sau se botează va merge în cer. E nevoie de naștere din nou.

III.             SĂ NU VĂ ÎNȘELAȚI CU PRIVIRE LA IMPORTANȚA CONDUITEI  CREȘTINE. Vs.21-22.

Aveți grijă să nu vă înșelați.

-          de aici înțelegem că mântuit e cine rămâne în Scriptură și o împlinește. Importanța conduitei creștine este că ea îți garantează păstrarea drumului liber spre Împărăția lui Dumnezeu. Fac o specificație: Noi nu facem fapte bune ca să fim mântuiți ci pt că suntem mântuiți și pt că vrem să rămânem în această mântuire. Ex.- În fiecare an apar în lume 2 sau 3 traduceri noi ale Sfintelor Scripturi și cu toate acestea sociatatea mai are nevoie de o traducere. Și această traducere o poți face d-neata și vă spun cum: punem Cuvântul în viața noastră și apoi îl traducem oamenilor prin conduită și trăire. Fil.4:9 – Orice lecție învățată, trebuiește aplicată!

ROM.1:6-7 – Cine este al lui Isus tr să fie sfânt. Cu alte cuvinte să aibe o conduită curată.

ROM 2:7 – Pt viața veșnică e nevoie de stăruință în bine.

ROM.5:21 – Neprihănirea se capătă prin har iar viața veșnică se capătă prin neprihănire. Dacă nu te găsește Hristos neprihănit în faptele tale de la mântuire îți poți lua la revedere. Il. Cineva spunea: Am învățat să plutim prin aer ca vulturii, să înotăm prin mare ca peștii, să cutreierăm spațiul precum cometele. Acum a venit timpul să învățăm să umblăm pe pământ ca niște copiii ai lui Dumnezeu.

Il. Pe o catedrală din Germania există o inscripție cu următoarele cuvinte: Astfel ne vorbește Hristos, Domnul nostru:

o       Voi Mă numiți Domnu și nu ascultați de Mine

o       Mă numiți lumină și nu Mă vedeți

o       Mă numiți Calea și nu Mă umblați

o       Mă numiți Viața și nu Mă trăiți

o       Mă numiți Înțelept și nu Mă ascultați

o       Mă numiți Frumos și nu Mă iubiți

o       Mă numiți bogat și nu Îmi cereți

o       DACĂ VĂ CONDAMN SĂ NU DAȚI VINA PE MINE!

De fapt viața creștină nu are decât două alternative conduita lui Hristos 1 Ioan 2:6, și condamnarea lui Hristos. Mt.25:41-43. Vă pun o întrebare: Pt. ce i-a condamnat Domnul? Răspunsul e simplu – pt conduită.

Mt. 7:13-14 – Majoritatea creștinilor au început să uite că dacă poarta e îngustă, îngustă este și calea care duce la viață. Poarta e îngustă – doar prin Domnul Isus, dar calea spun ei e largă cu de toate, că doar suntem în har. Poarta e îngustă și calea tr să fie tot îngustă. Și când cineva îți spune de ce ești așa îngust să te bucuri fiindcă înseamnă că ești pe calea cea bună.

Il. Citeam la un moment dat despre Anglia anilor 1500. Și se spunea acolo că majoritatea oamenilor se casatoreau in iunie, deoarece isi faceau baia anuala in mai si inca mai miroseau cat de cat bine in iunie. Totusi, miresele aveau cu ele un buchet de flori pentru a acoperi eventualul miros. De aici vine obiceiul de a avea un buchet la nunta.

     Realitatea tristă este că ce făceau englezii fizic prin 1500 am început să facem noi astăzi spiritual. Și foarte mulți trăiesc o viață și o conduită murdară și se curățesc de păcate la paști și la crăciun. Dar când vin la adunare vin cu buchetul și buchetul este cântarea sau poezia sau altceva. Ei bine în această situație Mirele Ceresc nu face decât un singur lucru: îți ia buchetul și-l aruncă la coșul de gunoi pt că El n-are nevoie de o slujire parfumată dacă trăirea noastră e murdară.

Vs.19 – Cineva spunea aici că Dumnezeu ne-a dat două urechi și o singură gură ca să ascultăm mai mult și să vb mai puțin. Să fim apoi zăbavnici la mânie sau întârziați în enervare pt că vs.20 „Nervii sau mania nu …..” Cu alte cuvinte nu există mânie sfântă. Mânia nut e face neprihănit și nici nu lucrează în contul neprihănirii.

Elonor Roosevelt: Femeia este (dare u aș adăuga și bărbatul) ca o punguță de ceai: nu știi niciodată cât de tare este până ce nu o vezi cum fierbe. Dumnezeu spune: în momentul când începi să fierbi și să dai afară ce fierbi în interior, deja te-ai îndepărtat de starea de neprihănire.

 PS.37:8: Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

Vs. 21 – Pocăiți-vă de orice lucru rău. Cineva a spus: “Acela care păcătuieşte este un om. Acela care-şi plânge păcatul este un sfânt. Acela care se laudă cu păcatul este un demon.”

 Voi sunteți chemați să fiți sfinți și de aceea lepădați. Îngăduiți-mi o întrebare: mai avem lucruri de lepădat din viața noastră? Și dacă da, când avem de gând s-o facem? Cuvântul spune lepadati – la timpul prezent. Vs. 22 – Iacov aici nu foloseşte verbul grecesc uzual pentru fiţi, care este eimi; ci cuvântul folosit de el este ginesthe care înseamnă a deveni. Așadar fiți pt că nu sunteți. E vremea să deveniți ceea ce tr să fiți.

De la vs.22 la vs.25 vedem 3 lucruri referitoare la Cuvânt:

v.22 – cererile Cuvântului

v.23, 24 – pericolul Cuvântului

v.25 – planul Cuvântului

Dumnezeu prin Cuvânt și-a planificat să ne facă persoane fericite.

Vs.26 – Obs că cine nu pune în religia lui creștină o conduită verbală exemplară se înșeală.

Este zadarnică. Iar aici cuvântul grecesc este MATTAIOS care înseamnă ZERO. Dacă nu știi să-ți pui frână la vorbă toată religia ta, și cântarea și poezia și predica și orice mai faci, este egală cu zero.

Il. Se spune că la Socrate a venit un tânăr care voia să se înscrie în şcoala lui. Tânărul a vorbit fără întrerupere 10 minute, iar când s-a oprit, Socrate I-a spus: “Eşti acceptat ca student în şcoala mea, dar îţi voi cere o taxă dublă.” “De ce?”, a întrebat, uimit, tânărul. “Pentru că va trebui să te învăţ mai întâi cum să taci şi apoi cum să vorbeşti.”  Cu tine am de lucru dublu. Dumnezeu să ne învețe și această lecție a tăcerii.

Vs.27 Religia curată are a face cu o relație pe verticală – care să fie curată și neîntinată, și o relație pe orizontală – cu semenii. Și cine trăiește bine cu Dumnezeu și bine și în binefacere față de semeni trăiește o religie curată, altfel, SĂ NU VĂ ÎNȘELE CINEVA!

IL. David Livingstone ne povesteşte cum, fugărit de lei, a fost nevoit să se urce în vârful unui copac. Copacul nu era foarte înalt şi leii se ridicau pe picioarele din spate şi îl zgâlţâiau, iar Livingstone aproape că le simţea suflarea fioroasă. Însă, avea să mărturisească mai târziu: „am avut o noapte bună şi m-am simţit mai fericit şi mai în siguranţă în acel copac asediat de lei, în jungla din Africa, sub voia lui Dumnezeu, decât dacă aş fost în Anglia, în afara voii lui Dumnezeu.”

Pt noi cel mai bine e să stăm în voia lui Dumnezeu. Acolo ne este bine și acolo suntem fericiți. După cum spunea cineva: voia lui Dumnezeu este singurul bine din univers, al doilea bine cu există! Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvinteze!