TEXT: IACOV 3:1-

SUBIECT: LIMBĂ, LIMBĂ ȘI CE MAI POATE SĂ FIE?

   Din toate părțile suntem bombardați de cuvinte. Cuvinte la radio, tv, stradă. Și de fapt unul din darurile lui Dumnezeu pentru noi este posibilitatea de a folosi cuvântul ca vehicul al comunicării dintre două persoane. Iacov cap. 3 este capitolul limbii iar aici nu se face anatomia limbii ci se face instructajul limbii. Pt că tot Cuvântul lui Dumnezeu spune în Ecl.1:8 – ne place să vorbim altora și ne place să-i auzim pe alții vorbind. Și tocmai de aceea e nevoie de instructaj.  Se estimează că o persoană vorbește cam 30.000 de cuvinte pe zi iar acestea sunt suficiente pt a scrie o carte. Gândiți-vă așadar că în fiecare zi, dvs și cu mine suntem autori de carte. Și în această privință Dumnezeu să ne ajute ca orice carte scriem să devină duhovnicește un bestseller. Dar tocmai pentru aceasta e nevoie de instructaj.

Vs.1 – Cu cât devi un învățător în tainele Scripturii cu atât judecata lui Dumnezeu pt tine în caz de faliment va fi mai aspră.

1 Tes.2:2 – Să predici Evanghelia lui Dumnezeu înseamnă să te pui în mijlocul luptei. Și dacă pierzi în lupta aceasta, judecata Domnului pentru tine va fi mai aspră.

De altfel să citim și Luca 19:16-19 – celui de-al doilea nu i-a mai zis bine pt că putea să facă mai mult cu acel pol. L-a răsplătit pentru ce-a făcut dar nu i-a zis bine. Credinciosul acesta putea să facă mai bine. Și Domnul să ne ajute să fructificăm la maxim orice resursă pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru slujire. Pt că vorba fratelui Rchard Wurmbrand: E păcat să fii bun când poți să fii foarte bun. E păcat (în sensul de neajuns) să ai o slujire bună când poate să fie foarte bună. Vs.20-22 – Remarcați de aici că Dumnezeu va judeca fiecare om după ceea ce știe și nu face. În vremea din urmă cunoștința va crește dar proporțional cu cunoștința va crește și asprimea judecății. Referitor la vorbire – despre care știm multe din Scriptură cum ar trebui să fie – vă spun o întâmplare: Ilustr. Se spune că un om pescuia pe un dig de câteva ore şi nu prinsese nimic. Nişte femei care se plimbau ajung în dreptul lui şi tocmai atunci omul prinde un peşte mic. Una din cele două femei se porneşte să-l mustre pe pescar: “Nu ţi-e ruşine să prinzi într-un mod atât de crud o creatură atât de mică?” Omul, fără măcar să-şi ridice privirea de descurajat ce era, răspunse: “Poate că aveţi dreptate, doamnă, dar dacă peştele n-ar fi deschis gura, nu l-aş fi prins.” Să avem grijă             ca nu cumva să ne prindă Satana tocmai atunci când deschidem gura. Dacă se întâmplă acest lucru, aspră ne va fi judecata. Iacov 2:12.

Vs.2 – Vorbirea de fiecare zi arată care este calitatea trăirii mele spirituale. Cu alte cuvinte limba în ideea de limbaj, este termometrul spiritual al creștinului. Limbajul pe care îl am dovedește cât de aproape sau departe sunt de standardul desăvârșirii. Desăvârșit nu sunt doar în f-cție de ceea ce fac ci și în f-cție de ceea ce spun. Cineva spunea: GURA ESTE MEGAFONUL INIMII. Iar Domnul Isus spune: „DIN PRISOSUL INIMII VORBEȘTE GURA”. Așadar tabloul inimii îl pictează cuvintele.

Exempl. Când te duci la doctor, acesta se uită la limbă și îți spune dacă ești sau nu bolnav. Apostolul Iacov se uită la limba acestor creștini și spune voi sunteți bolnavi. Mesajul din această zi l-am intitulat: LIMBĂ, LIMBĂ ȘI CE MAI POATE SĂ FIE? Ne uităm la limba noastră dacă e sănătoasă sau bolnavă. La ora actuală una din epidemiile animalelor se numește boala limbii albastre. La pocăiți boala de limbă se numește boala limbii acre sau amare cum spune vs.11.  Din izvor nu curge și apă dulce și apă amară dar din gura voastră de multe ori curge.

Obs în cap 3 același tipar ca și la capitolul 2; se oferă principiul și după aceea pentru o mai mare lămurire se face exemplificarea. Dumnezeu să ne ajute fraților să nu vb numai în idei și teorii ci și în exemple și pilde.

I.                   LIMBA POATE SĂ FIE O CÂRMĂ, VS.3-5a).

La cai le pui frâul în gură și îi cârmuiești. Și cu alte cuvinte limba este un cal nărăvaș care trebuie înfrânat. Vocabularul nostru ca orice mașină are nevoie de două mecanisme: accelerație și frână. O strofă de poezie spune așa:

Când un frate te-ameninţă
Şi-ţi arată pumnul, mâna,
De eşti gata ca să-i replici,
Fă ce faci şi cu maşina:
Stai pe loc şi pune frâna!

Prov 30:32. Prov. 20:19 – Cine nu știe să-și pună frâna la gură nu e vrednic să îți fie prieten. Prov.12:13 - Și aceasta e ca și atunci când mergi cu mașina și vezi indicatorul de curbă iar peste 200 m vezi un alt indicator pt curbă deosebit de periculoasă. Subiectul vorbirii păcătoase este curbă deosebit de periculoasă. Și dacă în curbă nu apeși piciorul pe frână te duci peste cap. Cineva spunea că învățăm să vorbim în doi ani și să tăcem într-o viată întreagă. Pt că e ușor să apeși accelerația dar e greu să pui frâna.

Limba este asemănată cu un cal cu frâul pus. Caii sălbatici nu au frâu ci numai cei domestici. De aceea ce spune aici Cuvântul este următorul lucru: Aveți grijă să nu vă lăsați vorbirea să se sălbăticească ci mai degrabă țineți-o într-un cadru domestic. Și apropo calul sălbatic atunci când e atacat lovește cu copitele și mușcă cu dinții. Și uitați ce spune Scriptura: Gal.5:14-15 – altfel spus cine își lasă vorbirea să devină un cal sălbatic se va confrunta cu judecata divină.

Vs.4 – În versetul 3 și 4 vedem ceva despre cârmuire. În vs. 3 scrie „le cârmuim” iar în vs.4 scrie „sunt cârmuite”. Aici sunt două alternative: ori cârmuiești tu limba ori te va cârmui ea pe tine. Iar Biblia spune așa Prov.25:28:  Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

Vs. 4 ne pune înainte un vapor mare cu o cârmă mică și evident vaporul suntem noi iar cârma este limba. Tot în acest peisaj apare și expresia „vânturi iuți”. Adevărul este că de multe ori  corabia vieții noastre traversează mii și milioane de vânturi. Când cineva îți spune o vorbă rea e vânt iute. Când dai de nedreptate, ignoranță, dispreț sau șicane răutăcioase, nu e altceva decât vânturi iuți. Ceea ce contează în aceste vânturi iuți nu e corabia mare ci direcția pe care o dă cârma. Și de regulă la cârmă stă un cârmaci. Și de aici înțelegem că vorbirea noastră întotdeauna trebuie cârmuită și direcționată bine. Cârma e făcută după gustul cârmaciului și tot astfel limba sau cuvintele – care e asemănată cu o cârmă – tr folosite după „gustul Celui ce a făcut-o”.

Vs.5 a) „TOT AȘA ȘI LIMBA” – așa după cum orice cârmă are un cârmaci tot așa orice limbă tr să aibe un stăpân și acesta să fie Domnul. Limba poate să fie doar o cârmă sau poate să fie o cârmă condusă de un cârmaci. Singurul care poate sta la volanul limbii tale este Domnul Isus. Problema cu voi spune Iacov este că aveți cârmă dar vă lipsește cârmaciul.

Efes.4:17 – Toate cuvintele noastre și tot ce spunem noi tr să fie în Domnul. 2 Cor.12:19 (NOI VORBIM…ÎN HRISTOS). Cârmaciul vorbirii noastre este Domnul. 1 Cor.12:3 …nimeni dacă vorbește prin Duhul nu zice…și nimeni nu poate zice…decât prin Duhul Sfânt. Remarcați aici că la o persoană care trăiește sub domnia Duhului Sfânt, Duhul Sfânt apasă și frâna și accelerația. Cu alte cuvinte la volanul limbii se află Duhul Sfânt. Este oare aceiași situație și în cazul nostru?

II.                LIMBA POATE SĂ FIE UN FOC VS.5.

Ca să aprinzi un foc mare nu-I nevoie decât de o flacără sau scânteie mică. Du-te la o claie de fân uscat și fă scânteie cu chibritul și vei vedea ce repede se poate aprinde și încă un foc mare. Un foc mic poate aprinde o pădure mare și o singură vorbă poate să creieze un scandal de proporții.

Uitați-vă la problema dintre Cain și Abel și vă veți da seama că totul a început de la două fumuri. Problemele și scandalurile dintre noi apar de la lucruri mărunte. De la un fum, o cântare, o poezie, o haină, o vorbă, o invidie – așa că aveți grijă să nu vă dați foc unii la alții.

 Prov.14:29: Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. – Și una din prostiile care le face e că prin aprinderea lui îi aprinde și pe alții. Căci nu degeaba vorbește Scriptura când spune: Prov.27:17: După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om. E adevărat că pe unii s-ar putea scrie, ca pe spray-uri CONȚINUT INFLAMABIL,  care la cea mai mică vorbă explodează însă nici noi să nu întindem coarda CĂCI VAI DE ACELA PRIN CARE VINE PRILEJUL DE PĂCĂTUIRE. Dacă întreabă cineva ce mai poate să fie limba mea să nu uitați că limba poate să fie o brichetă și de aceea hotărăște-te ca niciodată, cu limba ta să nu dai foc la nimeni. Ilustr. Femeia creștină care nu se înțelegea cu vecina și a venit la păstor pentru sfat. Păstorul: Soră pune-I pe cap cărbuni aprinși. Sora: frate cu apă fiartă am încercat, dar chiar așa, și cu cărbuni? Ca să-I dai foc unui om nu-I obligatoriu să iei jăratic din sobă ci e suficient să-I spui o vorbă rea. Limba poate să fie un foc.

III.       LIMBA POATE SĂ FIE O POPULAȚIE DE FĂRĂDELEGI VS.6

În altă traducere spune „ESTE O LUME A NEDREPTĂȚII”. Remarca aceasta arată că limba noastră e capabilă să facă o mulțime de păcate. De fapt toate păcatele care se fac în lume pot fi reproduce la nivel de limbă sau vorbire.

Ioan 1:47 – Domnul Isus a vorbit în evreiește iar cuvântul ebraic pentru vicleșug este IACOV. În fiecare din noi se află un Iacov. Iar israeliții (și aici mă refer la poporul lui Dumnezeu din Noul Legământ) care nu îl au pe Iacov în ei sunt rari. Și aceasta pentru că Iacov îți spune să vorbești cu două înțelesuri, Iacov îți spune ca să folosești vorbele ca să îl prinzi pe celălalt în capcană și tot Iacov îți spune în vorbe să ai miere și în inimă să ai fiere. Iacov 3:14 – Deci dacă în inima ta e Iacov nu te apuca să te lauzi și să minți împotriva Adevărului că ești altfel (NU TE PURTA CU VICLEȘUG!). Cu alte cuvinte dacă îl ai pe Iacov în tine scoate-l afară și calcă-l în picioare. Pt că altfel îți va umple viața de fărădelegi și limba ta va deveni o populație de fărădelegi.

 Și vă dau câteva exemple de câteva păcate care populează acest univers al vorbirii lumești:

A.    Bârfa

Fratele Simionuc mergea cu mașina cu niște frați iar aceștia au început să bârfească la care fratele a ripostat: Iar ați început să vorbiți din evanghelia fără capitole?

Bârfa nu este altceva decât o evanghelie fără capitole fiindcă odată ce-o începi n-o mai termini. Și zici și de unul și de altul și de altul și când ai terminat cu județul tău te muți în altul și apoi în altul și tot așa iar Scriptura spune în Psalmii 73:9  așa: îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul. Iar întrebarea este pe unde îți lași limba să umble?

Ieremia 6:27-30 – Enumerați aici metalele care apar: aramă, fier, plumb, zgură, argint. Iar argintul este argint lepădat tocmai din cauză că în el se găsește zgură iar zgura este aramă fier plumb și aceasta ca urmare a răzvrătirii, bârfei și stricăciunii poporului.

Ezechiel 22:18 „Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte zgură; toţi sunt aramă, cositor, fier, plumb în cuptorul de topit; au ajuns nişte zgură de argint.”

 Poporul lui Dumnezeu nu s-a ridicat la calitatea trăirii spirituale la care i-a chemat Domnul. Domnul a vrut ca ei să fie argint și ei au fost fier, aramă și plumb iar una din cauzele acestei degradări a fost bârfa, așa spune vs.28 (citat). Dați-mi voie să vă spun doar legat de bârfă: că cine bârfește și trăiește în bârfă, niciodată nu se va ridica la înălțimea chemării pe care i-a făcut-o Dumnezeu. Așadar când îți vine să bârfești gândește-te că Dumnezeu te-a chemat la mai mult. Și dacă ai în viața ta această zgură numită bârfă, roagă-l pe Domnul să te spele în sângele jertfei lui Hristos ca să fii argint curat.

1. Minciuna

^{PROV 20:17} Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. – Ceea ce spune cuvântul aici este că minciuna îți poate pune pe masă o pâine dar pâinea minciunii de azi e pietrișul de mâine. Te duci undeva și beneficiezi de subvenții pt că ai completat o adeverință de venituri într-un fel pe când realitatea e altfel. Sau vrei să vinzi ceva și pui un anunț umflat și produsul se vinde. Sau câștigi din vânzările pe piață dar cântarul tău are greutăți mincinoase. Minciuna ta ți-a pus pe masă o pâine însă această pâine în cântarul judecății lui Dumnezeu va cântări pietriș și bolovani.

Minciuna îmbracă mai multe haine:

• Negarea – când spui nu-I adevărat dar este.
• Omisiunea – când spui un adevăr dar îl spui doar pe jumătate și omiți ceea ce nu-ți place
• Invenția – atunci când inventezi sau spui povești ireale. Sunt personae care atunci când își povestesc o situație din viață o îmbogățesc cu invenții.
• Exagerarea – sau atunci când din țânțar faci armăsar.
• Minimalizarea – atunci când un eveniment mare și cu impact mare tu îl prezinți mic.

1. Hula

Și dacă sunteți interesați vă vedeți care este definiția biblică pt hulă uitați-vă în 1 Tm1:20 – după hulească sunt două cruciulițe și suntem trimiși la F.A. 13.45 – prin urmare, hulă îns să spui cuvinte de batjocură la adresa lui Dumnezeu.

Apoc.13:1 – fiara are nume de hulă și are zece coarne. Apoc. 17:3, 9-10 (capetele așadar reprezintă atît regiuni geografice cât și persoane fizice), vs11-13 – fiara este imperiul pe care îl clădește Anticrist și va avea acolo 10 împărați sau președinți care sunt cele 10 coarne. Fiara are 7 capete: 5 au fost, unul este iar al 7 încă n-a venit iar acesta e Antichrist. El e ultimul cap al ultimei împărății care va ține pe el toate cele 10 coarne și rețineți că toate capetele sunt cu nume de hulă. Aceasta îns că împărăția lui Antichist va fi axată pe hulă. Dar ascultați vs.14 – Chemarea Bisericii e să biruiască sistemul Antichistic și hulitor de Dumnezeu și să rămână în picioare. Fiindcă altfel uitați ce spune ISAIA 3:8: - Întotdeauna hulele îți conduc viața la prăbușire și dezastru.

1. Ademenirea

Prov.7:21-23 – Orice atracție păcătoasă (prin care ademenești sau te lași ademenit) costă și costă scump: VAȚA SUFLETULUI TĂU.

1. Vorbele porcoase
2. Cârtirea
3. Ereziile

2 Petru 2:7 – Pe vremea lui Lot oamenii erau destrăbălați în afara Bisericii întru-cât logic, Biserica nici nu exista însă va veni vremea când destrăbălarea va intra în Biserică. Și uitați-vă acum la vs.1-2 – ceea ce învățăm de aici este că întotdeauna erezia și gruparea eretică îi lasă pe oameni să trăiască oricum. Deci unde vedeți Biserică care face ce vrea și se destrăbăează cum vrea să știți că acolo este lucrare eretică.

O populație de fărădelegi și totul de la limbă.

IV.             LIMBA POATE SĂ FIE O FIARĂ DE NEÎMBLÂNZIT Vs.7-8 a).

Și din ce-am citit în aceste versete se înțelege că limba e chiar mai rea decât o fiară sălbatică. Nu știu câți dintre dvs v-ați imagina viața alături de o fiară sălbatică? Sau alături de o târâtoare? Și totuși Biblia spune că limba e mai sălbatică decât cel mai sălbatic animal. Și aceasta îns că mai mult decât te lupți să dresezi un animal, va trebui să te lupți să-ți dresezi limba. Și când te lupți într-o astfel de străduință Biblia vine și spune că totul este degeaba – LIMBA NU SE POATE ÎMBLÂNZI. De aceea cea mai mare eroare pe care o fac necredincioșii care totuși au simțit fiorul Duhului Sfânt este să spună: mă pocăiesc după ce mă fac mai bun. Nici un om nu își poate dresa firea și nici un om nu își poate dresa firea. Și cu toate acestea există o soluție: Col.3:9: Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, - și obs că limba neîmblânzită de minciună aparține omului vechi iar omul vechi nu poate fi schimbat și nici educat ci obligatoriu tr dezbrăcat. Pt că altfel limba noastră – ca să nu mai spun de celelalte domenii ale vieții – va fi o fiară iar fiara întotd. sfâșie și rănește.

V.                LIMBA POATE SĂ FIE O STICLUȚĂ CU OTRAVĂ VS.8

Și așa cum otrava de moarte omoară tot așa un singur cuvânt poate să ucidă. Și citeam că în trecut oamenii care mergeau la război își înmuiau vârful săgeților în otravă pt ca victima să nu aibe nici o șansă de scăpare. Și ce-au făcut atunci luptătorii cu săgețile asta facem noi acum cu cuvintele. Le scăldăm în otravă și după aceea le lansăm. Și de aceea hotărăște-te să nu otrăvești pe nimeni cu cuvintele tale.

VI.             LIMBA POATE SĂ FIE SURSĂ DE BINECUVÂNTARE SAU SURSĂ DE BLESTEM VS.9-10.

Nu tr să fie așa – îns că și cea mai blestemătoare limbă poate să fie corectată.

Rom.3:12, 14 – De aici învățăm că cine își folosește limba și gura ca să blesteme e o persoană care s-a abătut de pe cale. Și dacă îți dai seama că te aflii într-o astfel de abatere apelează la Domnul pt îndreptare.

VII.          LIMBA ESTE ROADA NATURII PE CARE O AVEM VS.12.

Smochinul face smochine, măslinul face măsline, vița face struguri, apa dulce dă apă dulce, apa sărată dă apă sărată iar limba rodește exact în f-ție de natura care o domină, fie natura duhivnicească fie cea firească. Și de aceea niciodată nu poți vorbi biblic atunci când spui despre un om că e bun doar vorbirea e rea. Domnul Isus spune clar: DIN PRISOSUL INIMII VORBEȘTE GURA – sau altfel spus inima e bazinul de apă iar limba e conducta pe unde iese afară așa că ceea ce iese pe conductă exact aia este și în bazin. Cineva spunea că limba este ca oglinda de la mașină, se mișcă în exterior dar se reglează din interior. Așa că dacă vorbirea ta e rea îns că așa ți-e și inima și de aceea te îndemn la pocăință. Fiindcă dacă se rezolvă problema inimii se rezolvă și problema limbii.

Și acum aș vrea să vă spun în finalul acestei predici ce ar trebui să fie limba noastră:

1. Un instrument al rugăciunii
2. O psaltire Col.3:16 a)
3. O carte de cântări Col.3:16
4. Un mesager al Cuvântului.
5. O solniță de sare Col.4:6
6. O boxă cu volum redus Mt.12:18-19