- Iosif în Egipt
- Geneza 39:1 Iosif a fost dus în Egipt, şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo.
- Geneza 39:2 Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul.
- Geneza 39:3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.
- Geneza 39:4 Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea.
- Geneza 39:5 De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului din pricina lui Iosif, şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp.
- Geneza 39:6 Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură şi plăcut la chip.
- Fecioria lui Iosif
- Geneza 39:7 După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!”
- Geneza 39:8 El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are.
- Geneza 39:9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
- Geneza 39:10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreune cu ea.
- Geneza 39:11 Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei,
- Geneza 39:12 ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă.
- Geneza 39:13 Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară,
- Geneza 39:14 a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
- Geneza 39:15 Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
- Geneza 39:16 Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
- Geneza 39:17 Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
- Geneza 39:18 Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
- Geneza 39:19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.
- Geneza 39:20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului, şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
- Iosif în temniţă
- Geneza 39:21 Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei.
- Geneza 39:22 Şi mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.
- Geneza 39:23 Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.
- Iosif tâlcuieşte visele în temniţă
- Geneza 40:1 După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului.
- Geneza 40:2 Faraon s-a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor.
- Geneza 40:3 Şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.
- Geneza 40:4 Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, şi au stat mai multă vreme în temniţă.
- Geneza 40:5 Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită.
- Geneza 40:6 Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti.
- Geneza 40:7 Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?”
- Geneza 40:8 Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.”
- Geneza 40:9 Mai-marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă.
- Geneza 40:10 Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.
- Geneza 40:11 Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.”
- Geneza 40:12 Iosif i-a zis: „Iată tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sunt trei zile.
- Geneza 40:13 Peste trei zile, Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui.
- Geneza 40:14 Dar adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta.
- Geneza 40:15 Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.”
- Geneza 40:16 Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu.
- Geneza 40:17 În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot, pe capul meu.”
- Geneza 40:18 Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i tălmăcirea. Cele trei coşuri sunt trei zile.
- Geneza 40:19 Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.”
- Geneza 40:20 A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi şi a scos afară din temniţă pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:
- Geneza 40:21 pe mai-marele paharnicilor l-a pus iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mâna lui Faraon,
- Geneza 40:22 iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.
- Geneza 40:23 Mai-marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.
- Iosif tâlcuieşte visele lui Faraon
- Geneza 41:1 După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil).
- Geneza 41:2 Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini.
- Geneza 41:3 După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele, pe marginea râului.
- Geneza 41:4 Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit.
- Geneza 41:5 A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai.
- Geneza 41:6 Şi după ele au răsărit alte şapte spice, slabe şi arse de vântul de răsărit.
- Geneza 41:7 Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Iată visul.
- Geneza 41:8 Dimineaţa, Faraon s-a tulburat şi a trimis să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon.
- Geneza 41:9 Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea.
- Geneza 41:10 Faraon se mâniase pe slujitorii lui şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai-marele pitarilor.
- Geneza 41:11 Amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte, şi anume fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită.
- Geneza 41:12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.
- Geneza 41:13 Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.”
- Geneza 41:14 Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la Faraon.
- Geneza 41:15 Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci şi am aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit.”
- Geneza 41:16 Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”
- Geneza 41:17 Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul râului.
- Geneza 41:18 Şi deodată, şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini.
- Geneza 41:19 După ele, s-au suit alte şapte vaci slabe, foarte urâte la chip şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului.
- Geneza 41:20 Vacile cele sfrijite şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase.
- Geneza 41:21 Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat.
- Geneza 41:22 Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai.
- Geneza 41:23 Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit.
- Geneza 41:24 Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.”
- Geneza 41:25 Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.
- Geneza 41:26 Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.
- Geneza 41:27 Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani, şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.
- Geneza 41:28 Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă.
- Geneza 41:29 Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.
- Geneza 41:30 După ei, vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.
- Geneza 41:31 Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.
- Geneza 41:32 Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.
- Geneza 41:33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.
- Geneza 41:34 Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.
- Geneza 41:35 Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.
- Geneza 41:36 Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.”
- Înălţarea lui Iosif
- Geneza 41:37 Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.
- Geneza 41:38 Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?”
- Geneza 41:39 Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.
- Geneza 41:40 Te pun mai-mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”
- Geneza 41:41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.”
- Geneza 41:42 Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât.
- Geneza 41:43 L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.
- Geneza 41:44 Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată ţara Egiptului.”
- Geneza 41:45 Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.
- Geneza 41:46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
- Geneza 41:47 În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug.
- Geneza 41:48 Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur.
- Geneza 41:49 Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
- Iosif strânge bucate în Egipt
- Geneza 41:50 Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
- Geneza 41:51 Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu”.
- Geneza 41:52 Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”.
- Geneza 41:53 Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului au trecut
- Geneza 41:54 şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine.
- Geneza 41:55 Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el.”
- Geneza 41:56 Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vândut grâu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.
- Geneza 41:57 Şi din toate ţările venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate ţările era foamete mare.
- Fraţii lui Iosif
- Geneza 42:1 Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?”
- Geneza 42:2 Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.”
- Geneza 42:3 Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu.
- Geneza 42:4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire.
- Geneza 42:5 Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru, căci în Canaan era foamete.
- Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
- Geneza 42:6 Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
- Geneza 42:7 Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.”
- Geneza 42:8 Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.
- Geneza 42:9 Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”
- Geneza 42:10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană.
- Geneza 42:11 Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.”
- Geneza 42:12 El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”
- Geneza 42:13 Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă.”
- Geneza 42:14 Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade.
- Geneza 42:15 Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr!
- Geneza 42:16 Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade.”
- Geneza 42:17 Şi i-a aruncat pe toţi trei zile în temniţă.
- Geneza 42:18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
- Geneza 42:19 Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră, iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile
- Geneza 42:20 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut.
- Geneza 42:21 Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”
- Geneza 42:22 Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.”
- Geneza 42:23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.
- Geneza 42:24 Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.
- Întoarcerea fraţilor lui Iosif
- Geneza 42:25 Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s-a făcut.
- Geneza 42:26 Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat.
- Geneza 42:27 Unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului
- Geneza 42:28 şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima şi au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?”
- Geneza 42:29 S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:
- Geneza 42:30 „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade.
- Geneza 42:31 Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.
- Geneza 42:32 Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’
- Geneza 42:33 Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ‘Iată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi
- Geneza 42:34 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi ţara în voie.’”
- Geneza 42:35 Când şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut.
- Geneza 42:36 Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!”
- Geneza 42:37 Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.”
- Geneza 42:38 Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî perii mei cei albi în Locuinţa morţilor.”
- A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
- Geneza 43:1 Foametea bântuia greu în ţară.
- Geneza 43:2 Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.”
- Geneza 43:3 Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi.’
- Geneza 43:4 Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra merinde.
- Geneza 43:5 Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’”
- Geneza 43:6 Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?”
- Geneza 43:7 Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: ‘Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru’?”
- Geneza 43:8 Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
- Geneza 43:9 Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
- Geneza 43:10 Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.”
- Geneza 43:11 Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.
- Geneza 43:12 Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
- Geneza 43:13 Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
- Geneza 43:14 Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
- Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt
- Geneza 43:15 Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.
- Geneza 43:16 Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte, căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.”
- Geneza 43:17 Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
- Geneza 43:18 Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.”
- Geneza 43:19 S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei
- Geneza 43:20 şi au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde.
- Geneza 43:21 Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – şi l-am adus înapoi cu noi.
- Geneza 43:22 Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.”
- Geneza 43:23 Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon.
- Geneza 43:24 Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
- Geneza 43:25 Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el.
- Geneza 43:26 Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
- Geneza 43:27 El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?”
- Geneza 43:28 Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă.” Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
- Geneza 43:29 Iosif a ridicat ochii şi, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!”
- Geneza 43:30 Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns acolo.
- Geneza 43:31 După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi de mâncare!”
- Geneza 43:32 Au adus de mâncare lui Iosif deoparte şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune.
- Geneza 43:33 Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
- Geneza 43:34 Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au veselit împreună cu el.
- Spaima fraţilor lui Iosif
- Geneza 44:1 Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora cât vor putea să ducă şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
- Geneza 44:2 Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
- Geneza 44:3 Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
- Geneza 44:4 Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia şi, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?
- Geneza 44:5 De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.’”
- Geneza 44:6 Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.
- Geneza 44:7 Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!
- Geneza 44:8 Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noştri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
- Geneza 44:9 Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!”
- Geneza 44:10 El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veţi fi nevinovaţi.”
- Geneza 44:11 Îndată, şi-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul.
- Geneza 44:12 Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr, şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
- Geneza 44:13 Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.
- Geneza 44:14 Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.
- Geneza 44:15 Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?”
- Geneza 44:16 Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.”
- Geneza 44:17 Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”
- Iuda mijloceşte pentru Beniamin
- Geneza 44:18 Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mânii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
- Geneza 44:19 Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?’
- Geneza 44:20 Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur şi tatăl lui îl iubeşte.’
- Geneza 44:21 Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.’
- Geneza 44:22 Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’
- Geneza 44:23 Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă nu se va coborî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.’
- Geneza 44:24 Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
- Geneza 44:25 Tatăl nostru a zis: ‘Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.’
- Geneza 44:26 Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’
- Geneza 44:27 Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi ştiţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii.
- Geneza 44:28 Unul a ieşit de la mine şi cred că a fost sfâşiat, negreşit, de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi.
- Geneza 44:29 Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.’
- Geneza 44:30 Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,
- Geneza 44:31 el are să moară când va vedea că băiatul nu este, şi robii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru.
- Geneza 44:32 Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: ‘Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’
- Geneza 44:33 Îngăduie dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
- Geneza 44:34 Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”
- Iosif se face cunoscut fraţilor săi
- Geneza 45:1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
- Geneza 45:2 A izbucnit într-un plâns aşa de tare, că l-au auzit egiptenii şi casa lui Faraon.
- Geneza 45:3 Iosif a zis fraţilor săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.
- Geneza 45:4 Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.
- Geneza 45:5 Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
- Geneza 45:6 Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş.
- Geneza 45:7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.
- Geneza 45:8 Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
- Geneza 45:9 Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: ‘Aşa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu zăbovi!
- Geneza 45:10 Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău.
- Geneza 45:11 Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău.»’
- Geneza 45:12 Voi vedeţi cu ochii voştri şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
- Geneza 45:13 Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu.”
- Geneza 45:14 El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns, şi Beniamin a plâns şi el de gâtul lui.
- Geneza 45:15 A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
- Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor
- Geneza 45:16 S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
- Geneza 45:17 Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: ‘Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului,
- Geneza 45:18 luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării.’
- Geneza 45:19 Ai poruncă să le spui: ‘Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.
- Geneza 45:20 Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa, căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.’”
- Geneza 45:21 Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
- Geneza 45:22 Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.
- Geneza 45:23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.
- Geneza 45:24 Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat, şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.”
- Geneza 45:25 Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
- Geneza 45:26 Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
- Geneza 45:27 Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.
- Geneza 45:28 Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”
Cum si cand intelegi planul lui Dumnezeu pentru viata ta
Autor:
Ciprian Dobocan
|
Album:
Cuvinte pentru cei ce asculta
|
Tematica:
Consolidare spirituală
Resursa adaugata de cipdob in 17/03/2015
Resursa adaugata de cipdob in 17/03/2015
Referințe
Iosif este unul din modelele Vechiului Testament prin comportamentul său și prin modul în care a lucrat Dumnezeu în viața lui. Când privești întreaga istorisire în ansamblu te minunezi de modul în care l-a folosit Dumnezeu pe Iosif, însă în spatele acestei realizări au fost în mod sigur multe frământări și multe întrebări pe care Iosif și le-a pus. Viața acestui băiat trebuie luată ca și exemplu de cei care vor să se lase în mâna lui Dumnezeu, folosiți de El pentru scopurile Sale.
Iosif dă dovadă de tărie de caracter și la vârsta adolescenței când hormonii îți zburda prin întreg corpul el stă drept în fața ispitelor sexuale. Iosif când este ademenit de soția lui Potifar răspunde: Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? (Genesa 39:9). Să încercâm să ne punem puțin în pielea lui: ești un tânăr care primești un mesaj din partea lui Dumnezeu, dar din cauza acestui mesaj ai fost aruncat într-o groapă și vândut ca rob într-o țară străină departe de casa părintească; când vezi că toate visele ți se năruiesc și simți că nu mai ai scăpare nu cumva ți se înfiripă în minte gândul că acest Dumnezeu își bate joc de tine și ai face bine să te lași pradă poftelor sexuale? Oare câți dintre noi am fi trecut testul la fel cum l-a trecut Iosif?
Prima lovitură primită de Iosif a fost când, din cauza viselor trimise de Dumnezeu ajunge în groapă, iar a doua a fost când din cauza alegerii de a nu păcătui împotriva lui Dumnezeu ajunge în închisoare. După prima lovitură Iosif nu a căzut și nici după a doua nu a căzut, el avea pace și bucurie în inimă deși era în închisoare, Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei; şi i-a văzut trişti. Atunci a întrebat pe dregătorii lui faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: "Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?" (Genesa 40: 4-7) un om trist nu-i întreabă pe alții doi de ce sunt triști, ci doar unul care are pace și bucurie în inimă. Iosif ajunge să întrezărească o modalitate prin care ar putea să scape din închisoare, rugând-ul pe paharnic să-i apere cauza înaintea lui Faraon; dar mai primește o lovitură – paharnicul uită de el. Și trece o săptămână, o lună, un an și el este tot în închisoare pe nedrept – aici cred că a fost un punct critic pentru Iosif care probabil nici nu se mai gândea la visele pe care le-a avut pentru că în mod sigur nu întrezărea nici o modalitate prin care ele s-ar fi putut materializa. Însă după doi ani de la interpretarea viselor paharnicului și al pitarului apare restaurarea lui Iosif prin interpretarea viselor lui Faraon. O altă trăsătură a lui Iosif este faptul că nu își arogă lui meritele cu privire la interpretarea viselor ci declară că doar Dumnezeu poate tălmăci visele, în postura în care a fost pus și aflându-se în fața șansei de a ieși din închisoare era poate extrem de atras de gândul de a spune că el prin pricererea lui poate tâlcui visele.
Iosif așadar este pus peste toată țara Egiptului ca al doilea om în stat după Faraon, vin anii de belsug în care i se nasc doi fii, iar după numele pe care le-a pus celor doi fii ai săi ne dăm seama că Iosif mai mult ca sigur că a uitat sau nu a mai ținut seama de visele pe care le-a avut în casa tatălui său: Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Iosif a pus întâiului născut numele Manase; "căci", a zis el, "Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu." Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim; "căci", a zis el, "Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.” Chiar dacă poate Iosif a uitat visele pe care le-a primit, Dumnezeu nu a uitat planul pe care îl avea de fapt cu viața lui Iosif, și acesta nu era doar propășirea materială. După ce trec doi ani de foamete, el se vede față în față cu frații săi care i se închină și atunci își aduce aminte de visul pe care l-a avut când se afla în casa tatălui său; însă acest moment a fost un alt punct de cumpănă în viața lui Iosif pentru că el s-a aflat în fața alegerii de a-și ierta frații sau nu, el trebuia să aleagă dacă validează sau nu planul lui Dumnezeu pentru viața sa chiar dacă încă nu înțelegea planul. Putea să se gândească că visul a fost o înștiințare a faptului că deși va fi trădat de frații săi el va reuși să se ridice deasupra lor și acum din noua postură pe care o avea îi putea lua ca și robi, ar fi fost o răzbunare în stilul poveștilor și a filmelor de azi. De unde putem deduce că Iosif încă nu înțelegea planul lui Dumnezeu? Din faptul că își testează frații pentru a le vedea inima: îl închide pe unul dintre ei pentru a vedea dacă ceilalți se vor întoarce după el, și de asemenea îl acuză pe cel mai mic (Beniamin) de furt, printr-o înscenare cu scopul de a vedea dacă ceilalți se vor sacrifica pentru a-l scăpa. Abia acum după ce vede că frații săi sunt schimbați ajunge să înțelegă planul lui Dumnezeu pentru el, și se descoperă fraților săi: Iosif a zis fraţilor săi: "Apropiaţi-vă de mine." Şi ei s-au apropiat. El a zis: "Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului. Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: "Aşa a vorbit fiul tău Iosif: "Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu zăbovi! Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău. Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău. Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc. Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu." (Genesa 45:4-13). Iosif și-a dat seama că visul nu prevestea răzbunarea față de frații săi ci scăparea lor de la foamete.
Cât timp i-a luat lui Iosif să înțeleagă planul lui Dumnezeu cu privire la viața lui? La șaptesprăzece ani a fost vândut ca rob lui Potifar, la treizeci de ani a fost pus ca al doilea om în rang după Faraon, au urmat șapte ani de belșug și încă doi ani de foamete până s-a întâlnit cu frații săi, deci un total de 22-23 de ani. O perioadă lungă de timp dar la capătul cărei a putut să spună: Da, acum am înțeles
Ce trebuie să facem pentru a înțelege planul lui Dumnezeu cu privire la viața noastră? Să învățăm de la Iosif:
1. Rămâi credincios lui Dumnezeu chiar dacă nu înțelegi ce ți se întâmplă.
2. Când vrei să faci parte din planul lui Dumnezeu nu-ți aroga ție meritele.
3. Acceptă planul lui Dumnezeu pentru viața ta, nu-l respinge.
4. Ai răbdare, multă răbdare pentru a înțelege planul lui Dumnezeu.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 3462
- Descărcări: 2
- Export PDF: 8
- Favorită: 3
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,