Căutați înțelepciunea

Autor: Ciprian Dobocan | Album: Cuvinte pentru cei ce asculta | Tematica: Întelepciunea
Resursa adaugata de cipdob in 31/03/2015

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

1 Imparati 3

Căsătoria lui Solomon. Visul lui
1 Imparati 3:1 Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David până şi-a isprăvit de zidit casa lui, Casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
1 Imparati 3:2 Poporul nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.
1 Imparati 3:3 Solomon iubea pe Domnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.
1 Imparati 3:4 Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar.
1 Imparati 3:5 La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.”
1 Imparati 3:6 Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.
1 Imparati 3:7 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David, şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.
1 Imparati 3:8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.
1 Imparati 3:9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”
1 Imparati 3:10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.
1 Imparati 3:11 Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,
1 Imparati 3:12 voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
1 Imparati 3:13 Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.
1 Imparati 3:14 Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.”
1 Imparati 3:15 Solomon s-a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.
Judecata lui Solomon
1 Imparati 3:16 Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat înaintea lui.
1 Imparati 3:17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut lângă ea în casă.
1 Imparati 3:18 După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă.
1 Imparati 3:19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.
1 Imparati 3:20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.
1 Imparati 3:21 Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului, şi iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineaţa, şi iată că nu era fiul meu pe care-l născusem.”
1 Imparati 3:22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.
1 Imparati 3:23 Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Şi cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’”
1 Imparati 3:24 Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului.
1 Imparati 3:25 Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.”
1 Imparati 3:26 Atunci, femeia al cărei copil era viu a simţit că i se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!”
1 Imparati 3:27 Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.”
1 Imparati 3:28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.

Toți știm istorisirea din 1 Împărați cap. 3 cu momentul în care Dumnezeu i s-a arătat în somn lui Solomon, și la îndemnul Domnului: Cere ce vrei să îți dau el își dorește înțelepciune. Solomon era tânăr, avea în jur de 20 de ani și de puțin timp era împărat peste Israel. Alegerea sa dintre darurile pe care i le putea oferi Dumnezeu este providențială și va marca mare parte din domnia lui. Solomon a rămas în istorie ca cel mai înțelept împărat dovedindu-și de multe ori întelepciunea, cum a fost și judecarea situației celor două femei care au venit cu un copil la el. De asemenea Solomon a fost un iscusit arhitect și un priceput comerciant, în timpul domniei sale Israelul a prosperat din punct de vedere economic.

Probabil mulți dintre noi ne-am rugat la fel ca Solomon să ne dea Domnul înțelepciune dar nu am primit-o. Am fi vrut să fim dacă nu la fel de înțelepți ca el, cel puțin jumate. Unde să fie oare cheia înțelepciunii, ce ne lipsește ca să o primim?

dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. (Proverbe 2: 2 – 6)

1. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să cerem înțelepciunea de la singurul care o are, și anume de la Dumnezeu. Solomon putea să ceară de la Domnul bogății și să meargă apoi la bătrânii lui Israel că să-l învețe să fie înțelept, dar și-a dat seama că adevărata înțelepciune este la Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. Sursa înțelepciunii nu sunt înțelepții lumii acesteia, din această cauză cei mai mulți dintre cei care aleargă la înțelepți rămân dezamăgiți; sunt mulți care au mers până în Tibet în speranța că o vor găsi când defapt înțelepciunea nu este într-un loc anume sau la o persoană anume. În proverbe ni se spune că nu trebuie să facem ceva ritualuri anume, să mergem în pelerinaj până în deșert ci trebuie doar să o cerem. Dar oare Dumnezeu dă înțelepciunea doar anumitor oameni și în anumite perioade ale istoriei? În evanghelii Domnul Isus ne învață: Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate i se deschide. (Matei 7:7-8) Se observă că este specificat oricine cere capătă și pentru că după cum știm cuvântul lui Dumnezeu nu se contrazice, putem să ne dăm seama că fiecare din noi (nu doar unii) pentru a avea înțelepciune trebuie să o cerem.

2. Dacă primul lucru ține de Dumnezeu, cel de al doilea ține de om: El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăție. Ocrotește cărările neprihănirii, și păzește calea credincioșilor Lui. Atunci vei înțelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău;

De aici înțelegem că înțelepciunea va veni în inima mea, și anume voi primi înțelepciunea după ce am cerut-o, doar dacă voi fi fără prihană. Iar a fi fără prihană ține de mine. Bine bine dar ce înseamnă să fi fără prihană? Un om emblematic pentru cei fără prihană a fost Iov: Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău. Ce înseamnă să fi fără prihană? Uitați-vă la Iov cum și-a trăit neprihănirea Făcusem un legământ cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare. Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înșelăciune: să mă cântăreasca Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană și-mi va vedea neprihănirea! (Iov 31: 1-6)

Deci ce înseamnă să fiu fără prihană? Să mă tem de Domnul și să mă abat de la rău, iar abaterea de la rău este o decizie constantă pentru că răul stă alipit de mine și se traduce nu doar în abaterea de la lucrurile grave cum ar fi să nu ucizi, ci se vede și în lucrurile mărunte, de exemplu dacă ți-a rămas ceva de la un prieten, un lucru care lui nu il mai trebuie iar ție nu îți este tocmai indiferent lucrul respectiv, ce faci? este decizia ta care te poate face neprihănit sau nu. De fiecare dată când ne aflăm în fața unei decizii de cele mai multe ori știm ce e bine și ce e rău (iar dacă nu știm mergem înaintea Celui care a definit binele și răul și vom fi luminați) trebuie să îmi aduc aminte că am cerut înțelepciunea iar pentru a o primi trebuie să fiu neprihănit, și pentru a fi neprihănit trebuie să fug de rău și să mă alipesc tare de bine. Când voi ajunge să fiu neprihănit atunci vorbele mele vor fi înțelepte: Gura celui neprihănit scoate înțelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. (Prov 10:31)

Înțelegând în acest mod lucrurile îmi dau seama că vina asupra faptului că nu am înțelepciune, nu este a lui Dumnezeu, ci este a mea pentru că nu vreau să fiu neprihănit ca înțelepciunea să poată locui în mine.

Dumnezeu nu vrea să ne lase să luăm decizii majore în viață de genul cu cine să ne căsătorim, ce loc de muncă să alegem, dând cu banul sau trăgând la sorț, ci vrea să fim asemeni Lui să folosim înțelepciunea pe care El ne-o pune la dispoziție. După cum Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile; prin ştiinţa Lui s-au deschis adâncurile şi strecoară norii roua (Prov 3:19-20) așezând Pământul la o distanță exactă. Nici prea aproape să fie ars și nici prea departe, să fie înghețat, a fost o decizie bună, și noi folosindu-ne de aceeași înțelepciune putem lua decizii bune.

La ce ne ajută înțelepciunea?

Chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate; de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează vorbe ademenitoare, (Proverbe 2:11 – 16) - dacă vei fi înțelept vei ști să te ferești de oamenii răi precum și de alte femei, vei ști ce hotărâri să iei pentru a nu cădea în plasa lor.

În timpurile noastre mintea oamenilor este tot mai îndreptată înspre a face rău celui de lângă noi, dar având înțelepciune te poți feri de uneltirile celor răi căci:

înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde. (Proverbe 22:3)

omul chibzuit vede răul şi se ascunde. (Proverbe 27:12)

Când înțelepciunea este în viața ta atunci vei avea un caracter puternic iar pe drumul vieții vei păși cu încredere pentru că vei înțelege rostul tuturor lucrurilor, chiar dacă nu-l vei înțelege pe moment în timp vei afla răspunsul. Liniștea va domni în viața ta pentru că vei ști să faci alegeri corecte și că ești sub protecția lui Dumnezeu.

Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. (Proverbe, 3:23 – 26)

Fiecare dintre noi avem păcate chiar dacă nu sunt evidente; cum ne raportăm la ele, ca înțeleptul sau ca nebunul? dar înţeleptul își stăpâneşte patima. (Proverbele 29:11) și mai face ceva limba înţelepţilor aduce vindecare. (Proverbele 12:18) și anume când reușești să-ți înfrânezi patimile îi înveți și pe cei de lângă tine cum să o facă.

Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea. (Proverbe, 3:35)