Îmbuibarea

”Acest păcat al îmbuibării există si ne afectează pe mulți dintre noi fără să știm. Aceasta este subtilitatea păcatului”

Ce este îmbuibarea?

ÎMBUIBÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; îndoparea organismului cu mîncare peste măsură; p. ext. trai bun, belșug excesiv. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa.

Un termen destul de greu de definit în limba româna. În latină, termenul pentru îmbuibare este ,,gula”, în engleză ,,gluttony”, în limba română, cel mai apropiat termen ar fi lăcomie, o poftă greu de stăpânit, literalmente ,, a fi stăpânit de poftele, apetiturile, dorințele noastre”.

Un ingredient-cheie în definirea îmbuibării este fără îndoială excesul.

Îmbuibarea abuzează de orice lucru necesar supraviețuitii ființei umane, așa cum a fost lăsat el de Dumnezeu. În Scripturi, exemplu clasic al îmbuibării, folosit de-a lungul istoriei în Biserică, este mâncatul în exces. Îmbuibarea mai ales în domeniul culinar este o problemă.

Ospitalitatea românească este receunoscută pentru mesele îmblesugate, dar ceea ce este frumos, ospitalier, poate duce la exces. O persoană între 20-50 de ani petrece în jur de 20.000 de ore mâncând, îmbuibarea dublează sau triplează cifrele. Există statistici care spun că în tările dezvoltate, peste 40% din populație consideră că una din marile anxietăți este frica de îngrăsare sau îngrijorarea legată de scăparea de câteva kilograme.

Vom analiza două perspective asupra îmbuibării. În primul rând :

1.        Cum o vede omul

1.1       Ca pe o plăcere

Într-o lume în care la fiecare Biblie vândută se vând, în medie, 10 cărți de bucate, este clar că mâncarea și gătitul sunt plăceri pe care omul le apreciază mult.

Multora dintre noi ne plac anumite mâncaruri la nebunie. Unii dintre noi înfulecăm din plăcere.

De aceea să ne aducem aminte de un lucru: dacă avem ce mânca și să ne bucurăm de pâinea cea de toate zilele, să nu uităm să-I mulțumim înainte de fiecare masă lui Dumnezeu pentru hrană.

Cum vede omul îmbuibarea? Ca pe o plăcere, si mai apoi...

1.2   Ca pe un semn al bunăstării

În tările subdezvoltate, în care oamenii trăiesc în sărăcie, fie au ieșit dintr-o perioadă de sărăcie, mâncarea devine un important indicator al statutului: oamenii te judecă după cât pui pe masă și ce pui pe masă. Bunăstarea se masura prin cât si ce ai pe masă.

Oamenii se îmbuibă din plăcere sau ca să își arate statutul. Pe de altă parte însă, îmbuibarea este des practicată de oamenii:

1.3       Ca o umplere sau compensare a unui gol sufletesc.

Îmbuibarea trece de foarte multe ori dincolo de mâncare, de foame, de apetit- pofta sau dorința de a mânca este doar un efect sau un remediu- este o compensare, o umplere a unui gol, o nevoie de a-ți masca anumite neîmpliniri. Se știe că sunt persoane care mănâncă de multe ori nu din cauză că le-ar fi foame, ci fiindcă și-au format un obicei, mai ales când trec prin greutăți sau au poveri, nevoi neîmplinite, încercând să compenseze aceste goluri cu alte lucruri, care le dau o senzație de împlinire, de plăcere.

Cei afectați de îmbuibare fac terapie fie cu mâncare sau dulciuri, fie uitându-se la filme, îmbuibarea nu se rezumă doar la mâncare: unii pur si simplu stau ore întregi în fața televizorului, unele femei fac cumparaturi extravagante sau își ticsesc dulapurile cu haine, bărbații fac mult sport, cumpără băutură sau mașini luxoase.

Foamea sufletului trece dincolo de stomac, și de aceea îmbuibarea este păcatul care-l determină pe om să-și caute satisfacerea nevoilor sufletești în tot felul de lucruri, de obicei prin exces.

Omul îmbuibat este comparat cu o persoană care fuge la frigider pentru a-și vindeca boala sufletească.  Încercarea de a evada din realitate nu te ajută cu nimic.

2.        Când poate ajunge mâncatul păcat

Termenul ,, mâncat” poate fi înlocuit cu oricare alt lucru pe care-l facem pentru a umple un gol sufletesc.

2.1       Când devine un sustituit pentru nevoia reală

Când e să îți  umple golul sufletesc, îmbuibarea de orice fel este un substiuit dăunător sufletului tău, o umplere artificială a golului real pe care îl ai.

Golul sufletesc nu-l vei umple niciodată cu lucruri  materiale, ci dimpotrivă, te vei minți că ești împlinit, la fel cum cel de pe stradă care se drogează cu Aurolac se crede și chiar se simte extraordinar, deși este atât de gol, de bolnav, de lipsit ca și înainte, ba chiar mai rău. El fuge de realitate , caută senzații si nu adevărul. Îmbuibarea este păcat fiindcă oferă un suvstiuit fals pentru nevoile reale pe care le avem. Îmbuibarea este păcat fiindcă :

2.2       Duce la idolatrie

  Romani 16:17-18: Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
 Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.

Pavel îi avertizează pe credincioșii din Roma cu privire la evreii care erau mai preocupați de ceea ce pot să mănânce și ce nu, decât de esența relației cu Dumnezeu. Mâncarea era  prioritatea lor. Oameni care sluijesc pântecului, si nu lui Cristos.

A sluji altui lucru, chiar si ,,pântecului tău”, si nu lui Dumnezeu, este idolatrie, fiindcă slujești creaturii, si nu Creatorului.

Îmbuibarea asta face, îți impinge toate preocupările, prioritățile, anxietățile înspre ce mănânci, cum mănânci, cât mănânci, si astfel pântecele devine dumnezeul tău. Îmbuibarea n-are legătura cu greutatea. Are de-a face cu preocuparea constantă de a mânca, în unele cazuri exagerat de mult, peste limitele normal întâlnite în general între oamenii de vârsta ta. Atentie la tabieturi. Nu-i rău să ai anumite obiceiuri, toți le avem. Dar când ele pun stăpânire pe noi si ajung să devină pricină de scandal, fiind mofturi si exagerări, chiar si o chestiune simplă ca mancarea poate deveni o problemă.

Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos( Romani 14:15).  Atentie la modul in care ne manifestăm în public în legătură cu mâncarea, la mofturi si fițe.

Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu( 1 Corinteni 10:31 ). Alții o făceau spre slava lor, slujind pântecelui, și nu lui Dumnezeu.

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt(Romani 14:17). Ajungi să îți slujești pântecele nu doar atunci când mănânci prea mult, ci și atunci când mănânci prea sofisticat. La fel e cu orice alt lucru care este din  limitele modestiei, ale bunului-simț.

Dacă îți neglijezi trupul, fie prin lipsa igienei, fie prin dezinteres total față de aceea ce mănânci, cât manânci, cât de sănătos, sau nesănătos, păcătuiești. Trupul are valoare înaintea lui Dumnezue, este considerat Templul Duhului Sfant ( 1 Corinteni 6). Nu îți bate joc de trupul tău, nici nu ai voie să-l neglijezi. Vrem să-L proslăvim pe Dumnezeu chiar și prin trupul nostru. Satan e șmecher si caută să ne ducă in extreme. Dumnezeu este un Dumnezeu al echilibrului, El niciodată nu joacă la extreme, indiferent de subiect. De aceea, extrema, o preocupare excesivă, obsesivă, față de trupul tău, te va împinge spre păcat, trupul devenind idolul tău.

2.3            Devin o obsesie

Un scriitor latin de la curtea lui Nero scria despre petrecerile arisocrațlor romani, despre îmbuibare lor spunea ca acesti oameni aveau un mic pustiu, cunoscut sub numele de vomitarium. Orgiile cu băutură si mâncare căpătau asemenea proporții încât dupa servirea mai multor feluri de mâncare, aristocrații romani se retrăgeau la acel vomitarium pentru ca să-și bage degetul în gât și să vomite tocmai pentru a putea continua să mănânce mai mult si să bea mai mult.

2.4        Îți hrănește firea.

Îmbuibarea este inclusă in lista faptelor firii pământești

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea( Galateni 5:19-21)

Îmbuibarea este așezată pe aceași treaptă  cu uciderea, curvia, preacurvia, bețiile si este prezentată ca o consecință gravă, de imposibilitatea de a moșteni Împărăția.

Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă( Romani 13:13)

De multe ori termenul chef înseamnă o orgie culinară.

îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.( Romani 13:14) Îmbuibarea hrănește firea, pune stăpânire pe tine, te duce la idolatrie, și-ți dă senzația că te umpli de ceva, când în realitate rămâi tot gol.

2.5       Îți afectează sănătatea

America este națiunea cu cel mai mare număr de obezi din lume: 3 din 4  americani sunt considerați obezi. Este țara cu cel mai mare nuamăr de bolnavi de cancer. Ungaria si România sunt incluse printre primele cinci țări din lume în privința consumului de alimente grase. Îmbuibarea ne afectează sănătatea, și o știm pentru că suferim de boli cauzate de neatenția cu care ne hrănim. Acest păcat duce la anorexie si la bulimie, care afecteaza grav sănătatea.

3 Cum luptăm împotriva îmbuibării

3.1 identifică-ți domeniile vieții în care ești afectat de acest păcat.

Bucură-te când mănânci bucate preferate. Ai voie să le savurezi. Dumnezeu vrea să te bucuri de ceea ce îți dăruiesște. Domnul nu ese împotriva mâncării. Trebuie sa identificăm  si sa recunoastem domeniile cu probleme din viață, să le delimitezi bine, luând apoi decizia de a face ceva în această privință. Simți că ai întrecut măsura când vine vorba de mâncare, de felul cum mănânci, ce mănânci si cât mănânci? Atunci există o problemă. Identifică domeniile din viață care au pus stăpânire pe tine.

3.2 Dișciplinează-te. Tine-ți trupul sub control.

Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.( 1 Corinteni 9:27). Pavel folosește exemplul unui sportiv care, dacă nu își ține trupul sub control, dacă nu se autodișciplinează, n-are nici o șansă pe teren, fiindcă oricât de talentat ar fi, trupul nu-l ajută.

Există o armă lăsată de Dumnezeu impotriva îmbuibării: postul.  Ce este postul? O perioadă de timp în care te concentrezi asupra unei probleme cu care te confrunți și o aduci înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, dar în același timp, în acea perioadă renunți la cât mai multe plăceri lumești, inclusiv la anumite nevoi. Știm din exemplele biblice că postul era întotdeauna legat  în primul rând de renunțarea la mâncare în perioada de cercetare de sine si rugăciune. De ce la mâncare? Fiindcă mâncarea este una  dintre cele mai puternice nevoi umane.Lupta împotriva îmbuibării se realizează prin post.  Postul dișciplinează trupul si luptă împotriva acestei ispite. La fel poate să fie și în cazul problemelor legate de Tv, computer, sau alte lucruri, postul face minuni.

Dișciplinare prin post. Încearcă să te ferești de ispite. Când vine ispita avem nevoie de rugăciune si de Scriptură. Cuvântul are puteri nemaipomenite când vine ispita. Luptăm cu arme spirituale împotriva poftelor trupești.

3.3 Cere-I lui Dumnezeu să-ți îndeplinească nevoile.

Unii beau ca să uite de durere. Alții se droghează ca să uite de sărăcie. Alții fumează țigară după țigară să-și liniștească sufletul sau mănâncă în neștire ca să-și mai aducă aminte de dezamăgiri. De ce fac aceste lucruri? Fiindcă golul, durerea lor, e rana sufletească, iar sufletul, duhul, nu-l poți stâmpăra cu lucruri materiale. Îi faci doar o anestezie locală, temporară, dar durerea revine, fiindcă rana nu e vindecată, si golul deinve si mai mare. Satan îți oferă senzații, nu realitate, salvatori de tot felul, dar nu un Mântuitor., orice altceva, dar nu pe Dumnezeu.

Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.( Ioan 6:35)

Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului( Ioan 6:27)

Opusul păcatului îmbuibării : Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!( Matei 5: 6)

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.( Matei 6:33)

Îmbuibarea  este o problemă  de inimă- ceea ce se vede sunt doar efectele, rădăcina e inima care e goală și caută o umplere, pe care, numai Cristos o poate da. Dumnezeu ne avertizeză în legătură cu inimile noastre. Există pericolul ca ele sa se îngreuneze. Și uneori se îngreunează din cauza îmbuibării.

Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră( Luca 21:37)

Avem o inima  curată, sfințită , mântuită de Domnul Isus sau una împărțită, ingreunată, împovărată de griji, nevoi, preocupari?

Avem o limită în ceea ce facem : cumpărături, distracții, hobby-uri sau chiar mâncare?  Tot ce iese din cumpătare, limită, control nu vine de la El. Și aceste lucruri, chiar neînsemnate am putea spune, ne pot îngreuna inima si chiar astfel îndepărta de Dumnezeu.

Unii credincioși au ajuns atât de preocupați de cele lumești, inclusiv de pântecele lor, încât au ajuns vrajmașii crucii lui Cristos, care cere lepădare de sine.

Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.
Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.( Filipeni 3:18-19)

Cât de preocupat sunt de cele pământești?

Caut alinare , umplere, satisfacție în cele pământești?

Dumnezeu este cel ce aduce umplere si transformare

Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără plată!( Isaia 55:!)

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul( Psalmul 34:8)

ANXIETÁTE s. f. Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi

TABIÉT, (2) tabieturi, s. n. Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj.Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul= a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. ◊ Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc.

ANOREXÍE s. f. Lipsă a poftei de mâncare întâlnită în multe boli febrile, di­gestive, cronice etc; inapetență. ◊ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie. 

BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. – Din fr. boulimie.