Prorocii sunt figuri extrem de prezente în Vechiul Testament, prea puţin acceptaţi de popor dar totuşi cu o autoritate recunoscută de majoritatea oamenilor. Ei au fost putătorii mesajului divin în vremuri tulburi ale istoriei poporului evreu, dar toată lucrarea lor a fost pecetluită de însuşi Fiul lui Dumnezeu.

Cel mai important proroc al Vechiului Testament a fost Moise, el primind o chemare specială şi specifică, reprezentând tiparul prorocului pe care în cea mai mare măsură toţi ceilalţi proroci l-au urmat. Iniţiativa de a face pe cineva proroc o are Dumnezeu, el face anumitor persoane o chemare la slujba de transmitere a mesajului divin către popor. Totul începe de la chemarea de a intra în prezenţa lui Dumnezeu, iar Moise a fost singurul care a avut parte de prezenţa lui Dumnezeu într-un mod cu totul special; lui, Dumnezeu i-a vorbit de la gură la gură şi l-a pus în crepătura stâncii ca să-i arate slava Sa. Moise nu a fost lăsat să se lupte singur cu înţelesul evenimentelor ce s-au petrecut încercând să-şi dea seama care este planul lui Dumnezeu, pentru că el prin revelaţie directă ştia dinainte ce avea să se întâmple, iar lucrul acesta a fost valabil pentru toţi prorocii. Israelul a fost singura naţiune perfect conştientă de istoria lor, pentru că erau conduşi de Domnul istoriei, dar în mare parte ei şi-au trasat istoria fiind avertizaţi de fiecare dată de către proroc. Dacă ne uităm la mesajele tuturor prorocilor, ele urmează acelaşi tipar: chemarea la ascultarea de Dumnezeul cerului si al pământului iar apoi avertizarea că dacă nu se vor întoarce din toată inima la Creatorul lor, vor urma pedepse grele pentru ei, care au luat diferite forme: secetă, boli, războaie sau robie. Acelaşi tipar l-a urmat şi Fiul lui Dumnezeu care a fost cel mai mare proroc: chema la ascultarea de legile lui Dumnezeu, dar faţă de ceilalţi proroci El a insistat extrem de mult pe explicarea pe înţelesul tuturor a ceea ce înseamnă ascultarea de Domnul, iar apoi a urmat avertizarea că dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, întoarcere care acum nu se mai putea face prin jertfe cu doar prin El, aveau să aibă parte de focul cel veşnic.

Fiecare proroc transmitea mesajul printr-o combinare între proclamare şi prezicere; ei se adresau situaţiei prezente referindu-se la evenimente care urmau: "Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. Dacă vei jura: "Viu este Domnul!" cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor făli cu El. Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: "Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini! Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre! Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: "Sunaţi din trâmbiţă în ţară! Strigaţi în gura mare şi ziceţi: "Strângeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!". Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd." Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul ca să-ţi pustiască ţara, să-ţi dărâme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele. De aceea acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. "În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi, şi prorocii, uimiţi." (Ieremia 4:1-9).

Scopul prorocului a fost de fiecare dată să cheme la îndreptare în speranţa că va putea fi evitat un dezastru. El s-a adresat situației din vremea lui în primul rând prin avertizări și încurajări care vizau viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Prorocul nu vine să anunţe direct nenorocirea ci merge la împărat, vesteşte în templu şi umblă prin cetăţi, chemând oamenii să se dezică de închinarea la idoli, iar lucrul acesta l-a făcut zeci de ani fiecare din cei 16 proroci care au lăsat scrisă câte o carte, convinși fiind că proclamarea cuvântului divin are puterea să schimbe situația. În unele situații ca de exemplu cazul împăratului Ezechia la care prorocul Isaia a mers și i-a dus vestea că va muri, după căința și plânsul împăratului Dumnezeu se îndură și îi mai prelungește viața cu 15 ani.

Modul în care prorocii au primit cuvântul este același, și anume revelație directă din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu este autorul cuvintelor pe care El le-a pus în gura prorocilor spre a fi transmise poporului; în unele situații Dumnezeu a făcut și o curățire a prorocului în momentul chemării în slujbă pentru ca acesta să transmită mesajul nealterat. (Isaia 6:1-7)

Prorocii au apărut în fața poporului ca fiind oameni care aveau ceva de spus, iar ceea ce aveau de transmis era un mesaj vital pentru viitorul națiunii venit din partea lui Dumnezeu. A se observa că mesajul venea de la Dumnezeu, prin glasul prorocului catre popor. Prorocul apărea pe scena istoriei în momentul în care poporul și împăratul aveau inima atât de împietrită încât Dumnezeu nu le mai putea vorbi direct, iar prorocul reprezenta ultima resursă de har pe care Dumnezeu o mai folosea înainte să reverse blestemul asupra poporului. Aproape fără excepție prorocul era cel care iniția dialogul, cel care mergea la împărat spre a transmite mesajul din partea Domnului, Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, și a zis: "Așa vorbește Domnul: "Vezi toată această mulțime mare? O voi da astăzi în mâinile tale, ca să cunoști că Eu sunt Domnul." Ahab a zis: "Prin cine?" Și el a răspuns: "Așa vorbește Domnul: "Prin slujitorii mai marilor peste ținuturi." Ahab a zis: "Cine va începe lupta?" Și el a răspuns: "Tu." (1 Împărați 20:13-14) iar împărații care trimiteau să-l întrebe pe proroc dacă să pornescă la război sau nu, declarau practic că inima lor este atât de împietrită încât ei însăși nu mai sunt capabili să identifice voia lui Dumnezeu, problema era la ei în primul rând și nu la Dumnezeu. Dar Iosafat a zis: "Nu este aici nici un proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?" Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: "Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă în mâinile lui Ilie." Şi Iosafat a zis: "Cuvântul Domnului este cu el." Împăratul lui Israel, Iosafat şi împăratul Edomului s-au coborât la el. Elisei a zis împăratului lui Israel: "Ce am eu a face cu tine? Du-te la prorocii tatălui tău şi la prorocii mamei tale." Şi împăratul lui Israel i-a zis: "Nu! căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!" Elisei a zis: "Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga deloc în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harpa." Şi pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei. Şi a zis: "Aşa vorbeşte Domnul: "Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă!" Căci aşa vorbeşte Domnul: "Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi vitele voastre. Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; veţi sfărâma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune." (2 Împărați 3:11-19)

Fiul lui Dumnezeu a fost prorocit în vechime că va fi cel mai mare proroc

Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!  Astfel, el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului Dumnezeului tău la Horeb, în ziua adunării poporului, când ziceai: "Să nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor." Atunci Domnul mi-a zis: "Ce au zis ei, este bine.Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală. Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea." (Deuteronom 18:15-20). Dar slujba lui Isus a fost mult mai complexă: El a fost  proroc, mare preot și mai presus de acestea a fost Hristosul care a ridicat păcatul lumii.

Statutul aceasta de proroc se pare că este extrem de atrăgător pentru unii care se întitulează din proprie înițiativă ca fiind proroc pentru a atrage atenția asupra lor. Din această cauză există în Biblie câteva principii după care trebuie deosebiți prorocii adevărați de cei falși:

1.      Testul negativ

Poate că vei zice în inima ta: "Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?" Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. (Deuteronum 18:21-22). Prorocul mincinos se recunoaște după ceea ce nu s-a împlinit nu după ceea ce s-a împlinit. Doar dacă nu se împlinește o prorocire poți să spui sigur că prorocul este mincinos. Dacă ea se împlinește trebuie să mai faci ceva în plus.

2.      Testarea prorociei în lumina Cuvântului lui Dumnezeu

Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ți va vesti un semn sau o minune, și se va împlini semnul sau minunea aceea de care ți-a vorbit el zicând: "Haidem după alți dumnezei" - dumnezei pe care tu nu-i cunoști - "și să le slujim!" să n-asculți cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să știe dacă iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.Voi să mergeți după Domnul Dumnezeul vostru și de El să vă temeți; poruncile Lui să le păziți; de glasul Lui să ascultați; Lui să-I slujiți și de El să vă alipiți. Prorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului Dumnezeului vostru care v-a scos din țara Egiptului și v-a izbăvit din casa robiei, și a voit să te abată de la calea în care ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să umbli. Să scoți astfel răul din mijlocul tău. (Deuretonom 13: 1-5)

În cazul de față evreul trebuia să se raporteze la prima poruncă și să-ți dea seama că acel proroc era un proroc mincinos. Pentru a reuși să depistez prorocul mincinos trebuie să cunosc cuvântul divin ca să pot analiza tot cea ce a spus prorocul în lumina adevărului scriptural.

3.      Testarea după roadele aduse de proroc

Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7:15-20).

Un proroc nu vine niciodată să dezbine o biserică prin ceea ce spune, ci el o zidește, contribuie la întărirea bisericii. În acest context trebuie citite și următoarele versete din capitolul 15 al Evangheliei lui Matei, prorocii fac voia lui Dumnezeu, lucrează la împlinirea planului lui Dumnezeu pentru Biserica răscumpărată. Un om cu judecată este unul tare în credință bazându-se pe cuvântul lui Dumnezeu, și cercetează fiecare lucru, nu ia dea gata orice lucru pe care îl aude. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare." (Matei 7:24-29) Omul înțelept își zidește credința pe baza cuvântului revelat pe paginile sfintei scripturi, începând cu Vechiul Testament și desăvârșit prin învătăturile lui Hristos din Noul Testament astfel încât este singur capabil să facă față ereziilor menite să ducă în rătăcire.

Este imperios necesar ca fiecare prorocire să fie judecată, analizată pe toate părțile astfel încât să se poată spune dacă este din partea lui Dumnezeu sau nu. Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi, dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă. Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor; căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor. (1Corinteni 14:29-33).

Din cauza prorocilor mincinoși care ajung să se dezvolte în biserică, tot din vina bisericii care își dorește astfel de proroci comerciali care să le gâdile auzul prin cuvinte plăcute care ar veni din partea Domnului sau care să-i ajute în luarea deciziilor (dacă să se ducă sau nu în cutare loc, dacă să se căsătorească sau nu cu o anumită persoană, dacă să încheie o anumită afacere sau nu) se poate ajunge în situația în care credincioșii să fie reticienți la prorocii. Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. (1Tesaloniceni 5:19-21)

Toți prorocii și toate prorocirile trebuie analizate și raportate la persoana și lucrarea Domnului Isus pentru a le testa, pentru că El a fost cel mai puternic proroc în fapte si cuvinte:

În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: "Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?".  "Ce?", le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: "Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. (Luca 24:13-19)