A. Predicatorii sunt persecutați

Autor: Necunoscut | Album: Studii din Biblie | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de IonPuiu in 06/11/2015

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Faptele apostolilor 16:9-40 | 1 Tesaloniceni 2:1-2

Faptele apostolilor 16:9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”
Faptele apostolilor 16:10 După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
Pavel la Filipi. Lidia
Faptele apostolilor 16:11 După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
Faptele apostolilor 16:12 De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.
Faptele apostolilor 16:13 În ziua Sabatului, am ieşit pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă.
Faptele apostolilor 16:14 Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
Faptele apostolilor 16:15 După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.
O slujnică ghicitoare. Temnicerul din Filipi
Faptele apostolilor 16:16 Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.
Faptele apostolilor 16:16 Greceşte: un duh al lui Piton.
Faptele apostolilor 16:17 Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.”
Faptele apostolilor 16:18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
Faptele apostolilor 16:19 Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.
Faptele apostolilor 16:20 I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte iudei
Faptele apostolilor 16:21 care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.”
Faptele apostolilor 16:22 Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
Faptele apostolilor 16:23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
Faptele apostolilor 16:24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.
Faptele apostolilor 16:25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.
Faptele apostolilor 16:26 Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.
Faptele apostolilor 16:27 Temnicerul s-a deşteptat şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
Faptele apostolilor 16:28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”
Faptele apostolilor 16:29 Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila,
Faptele apostolilor 16:30 i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
Faptele apostolilor 16:31 Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta.”
Faptele apostolilor 16:32 Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui.
Faptele apostolilor 16:33 Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
Faptele apostolilor 16:34 După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
Pavel şi Sila slobozi
Faptele apostolilor 16:35 Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.”
Faptele apostolilor 16:35 Greceşte: lictori.
Faptele apostolilor 16:36 Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace.”
Faptele apostolilor 16:37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!”
Faptele apostolilor 16:38 Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut când au auzit că sunt romani.
Faptele apostolilor 16:39 Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au rugat să părăsească cetatea.
Faptele apostolilor 16:40 Ei au ieşit din temniţă şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.

1. De ce au respins filipenii Evanghelia cu atâta înverșunare? Ce principiu important descoperim în reacția lor, principiu la care și noi trebuie să fim atenți? Cum se manifestă acest principiu uneori chiar și în viața celor care se numesc creștini? (Fapte 16:9-40)

Evanghelia este vestea bună despre faptele mărețe săvârșite de Dumnezeu prin Hristos, fapte care duc la iertare, acceptare și transformare (Rom. 1:16.17). Din cauza păcatului, întreaga omenire era condamnată; prin moartea și învierea lui Isus, întreaga omenire a primit o nouă șansă de a avea viața veșnică pentru care Dumnezeu îi crease pe oameni încă de la început. El Și-a adus lucrarea la îndeplinire pe când eram noi încă păcătoși (Rom. 5:8). Lucrarea de răscumpărare a fost realizată de Domnul Isus fără ajutorul nostru, iar noi nu putem contribui cu nimic la ea. Totuși Evanghelia devine o realitate în viața noastră numai atunci când recunoaștem că merităm să fim condamnați pentru păcatele noastre și primim iertarea oferită prin Isus.

Dacă Evaghelia este o veste atât de bună și dacă nu ni se cere nimic în schimb pentru a o primi, de ce unii oameni o resping sau i se opun? Răspunsul este simplu: acceptarea Evangheliei ne cere să renunțăm la încrederea în noi înșine și în lucrurile pământești, cum ar fi banii, puterea și atracția fizică. Acestea nu sunt lucruri rele în sine, dacă se respectă voința și căile lui Dumnezeu. Însă atunci când noi ne agățăm de lucrurile trecătoare și le așază în locul asigurării Evangheliei, Evanghelia și cei care o proclamă devin pentru ei o amenințare.

2. Cum erau Pavel și Sila când au ajuns la Tesalonic? (1 Tesaloniceni 2:1.2)

Când au venit la Tesalonic, Pavel și Sila încă sufereau urmările loviturilor grele și ale întemnițării din Filipi (Fapte 16:22-24). Cu toate acestea, ei au fost încurajați de semnele puterii lui Dumnezeu. Ei au intrat plini de curaj în sinagoga din Tesalonic, în ciuda suferinței personale, și au vorbit și acolo despre Mesia, care le schimbase viața și care îi trimisese în misiunea de predicare a veștii bune acolo unde nu fusese predicată încă.

Care lucruri ne pot îndepărta de Domnul dacă nu suntem atenți? De ce trebuie să păstrăm tot timpul în centrul atenției jertfa lui Isus și semnificația ei, mai ales atunci când tentația lumii este foarte puternică?