-- Important ** cateva texte culese din diverse studii care trateaza tema necredintei; se poate dezvolta ideea pornind de la oricare in functie de relevanta, sau se pot combina --

Forme ale necredintei

Text de baza – Evrei CAP 11 privitor la credinta, contrast al necredintei

Pavel afirmă că nemurile au avut parte de îndurare din partea lui Dumnezeu datorită răzvrătirii iudeilor

Ro 11:30 După cum voi odinioară n-ati ascultat de Dumnezeu, si după cum, prin neascultarea lor, ati căpătat îndurare acum,

Ev 4:6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta si pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,

Această neascultare provine din lipsa de credintă si de încredere, ceea ce reflectă o stare a mintii si o expresie a acestei stări – constiinta si cum este ea formată, mediul de dezvoltare.

Raportarea ideologiei personale formată în urma influientelor sociale la Biblie, fără a o cunoaste.

Ex. Necredinta fată de Cristos - a fost păcatul principal despre care a vorbit atunci când a spus că Duhul va dovedi lumea păcătoasă – necredinta în Cristos.

Fecioara Maria nu mântuieste... Sfanta Marie Mare sau Adormirea Maicii Domnului.

Matei 6:24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul si va iubi pe celălalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celălalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona.

Necredinta în toate formele ei este un afront adus adevărului divin, aceasta fiind si motivul pentru care este un păcat atât de îngrozitor.

1 Ioan 5

10. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.

11. Si mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnică, si această viată este în Fiul Său.

12. Cine are pe Fiul are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.

Copii lui Israel nu au intrat în odihna lui Dumnezeu din două motive, le-a lipsit credinta si nu au ascultat

Ev 3

16. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toti aceia care iesiseră din Egipt prin Moise?

17. Si cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră si ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu?

18. Si cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?

19. Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredintei lor.

Planul general al necredintei, la scară largă, generalizarea necredintei, credinte formale, subrede, alte forme de credintă.

Plan personal – plan psihic – materializare în actiuni care sunt rezultatul procesului de gândire, trăiri, experiente…

Superioritatea lumească fată de Biblie

Fapte 17

22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului si a zis: „Bărbati atenieni! În toate privintele vă găsesc foarte religiosi.

23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră si mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinati voi, am descoperit chiar si un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiti fără să cunoasteti, aceea vă vestesc eu.

24. Dumnezeu, care a făcut lumea si tot ce este în ea, este Domnul cerului si al pământului si nu locuieste în temple făcute de mâini.

25. El nu este slujit de mâini omenesti, ca si când ar avea trebuintă de ceva, El, care dă tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.

26. El a făcut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, să locuiască pe toată fata pământului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,

27. ca ei să caute pe Dumnezeu si să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

28. Căci în El avem viata, miscarea si fiinta, după cum au zis si unii din poetii vostri: „Suntem din neamul Lui…”

29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.

30. Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiintă si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morti…”

32. Când au auzit ei de învierea mortilor, unii îsi băteau joc, iar altii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”

33. Astfel, Pavel a iesit din mijlocul lor.

34. Totusi unii au trecut de partea lui si au crezut; între acestia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris si altii împreună cu ei.

Fapte 2

1. În ziua Cincizecimii, erau toti împreună în acelasi loc.

2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic si a umplut toată casa unde sedeau ei.

3. Niste limbi ca de foc au fost văzute împărtindu-se printre ei si s-au asezat câte una pe fiecare din ei.

4. Si toti s-au umplut de Duh Sfânt si au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

5. Si se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

6. Când s-a auzit sunetul acela, multimea s-a adunat si a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

7. Toti se mirau, se minunau si ziceau unii către altii: „Toti acestia care vorbesc nu sunt galileeni?

8. Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?

9. Parti, mezi, elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,

10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părtile Libiei dinspre Cirena, oaspeti din Roma, iudei sau prozeliti,

11. cretani si arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

12. Toti erau uimiti, nu stiau ce să creadă si ziceau unii către altii: „Ce vrea să zică aceasta?”

13. Dar altii îsi băteau joc si ziceau: „Sunt plini de must!”

14. Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a zis: „Bărbati iudei si voi toti cei care locuiti în Ierusalim, să stiti lucrul acesta si ascultati cuvintele mele!

15. Oamenii acestia nu sunt beti, cum vă închipuiti voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Una din formele necredintei este formalismul, neîndeplinireac cu strictete a poruncilor divine, sau împlinirea lor pe jumătate.

Iacov 4:17 Deci cine stie să facă bine, si nu face, săvârseste un păcat!

Credinta cere dedicare, o dedicare extremă – una în care nu există termenul ”exagerat”. Este necesară depăsirea granitelor lumesti.

-- Credinciosul de rând care merge la Biserică, crede, mai împlineste, trăieste după traditii, firea pământească, face pelerinaje, exemplul oamenilor sfinti…

-- persoana care îsI rescrie/reclădeste constiinta, viata, sănătatea mintală, pentru a fi asemeni primilor ucenici, sau chiar asemeni lui Isus Cristos.

A crede sI a împlini, a frecventa adunarea, a stuidia cuvântul lui Dumnezeu, a sluji în toate formele, poate face oricine… Diferenta o fac cei ce se dedică, persoane care împlinesc din inimă, nu doar acceptă adevărul divin.

Confirmarea nu e de ajuns, afirmarea e necesară.

Neîncrederea în Dumnezeu

Tara promisă – Exod

3:7 Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, si am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.

8 M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor si să-l scot din tara aceasta si să-l duc într-o tară bună si întinsă, într-o tară unde curge lapte si miere, si anume, în locurile pe care le locuiesc canaanitii, hetitii, amoritii, ferezitii, hevitii si iebusitii.

3:16 Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel si spune-le: „Mi S-a arătat Domnul Dumnezeul părintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. El a zis: „V-am văzut si am văzut ce vi se face în Egipt,

17 si am zis: „Vă voi scoate din suferinta Egiptului si vă voi duce în tara canaanitilor, hetitilor, amoritilor, ferezitilor, hevitilor si iebusitilor, într-o tară unde curge lapte si miere.”

33:1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te si porneste de aici cu poporul pe care l-ai scos din tara Egiptului; suie-te în tara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicând: „Semintei tale o voi da!”

2 Voi trimite înaintea ta un înger si voi izgoni pe canaaniti, amoriti, hetiti, fereziti, heviti si iebusiti.

3 Suie-te în tara aceasta unde curge lapte si miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci esti un popor încăpătânat.”

Levitic

20:24 V-am spus: „Voi le veti stăpâni tara; Eu vă voi da-o în stăpânire: este o tară în care curge lapte si miere.” Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am pus deoparte dintre popoare.

Numeri 13: 27 – 31 

27. Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în tara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o tară în care curge lapte si miere si iată-i roadele.

28. Dar poporul care locuieste în tara aceasta este puternic, cetătile sunt întărite si foarte mari. Ba încă am văzut acolo si pe fiii lui Anac.

29. Amalecitii locuiesc tinutul de la miazăzi; iebusitii si amoritii locuiesc muntele; si canaanitii si hetitii locuiesc lângă mare si de-a lungul Iordanului.”

30. Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim si să punem mâna pe tară, căci vom fi biruitori!”

31. Dar bărbatii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”

14:1. Toată adunarea a ridicat glasul si a început să tipe. Si poporul a plâns în noaptea aceea.

2. Toti copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise si Aaron, si toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în tara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta?

3. Pentru ce ne duce Domnul în tara aceasta, în care vom cădea ucisi de sabie, iar nevestele noastre si copilasii nostri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”

4. Si au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie si să ne întoarcem în Egipt.”

Daniel în groapa cu lei

cap 6

16. Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel si să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul si a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău căruia necurmat Îi slujesti să te scape!”

17. Au adus o piatră si au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui si cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

18. Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio tiitoare si n-a putut să doarmă.

19. În revărsatul zorilor însă împăratul s-a sculat si s-a dus în grabă la groapa cu lei.

20. Si apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul si a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău căruia Îi slujesti necurmat să te scape de lei?”

21. Si Daniel a zis împăratului: „Vesnic să trăiesti, împărate!

22. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său si a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Si nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”

23. Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult si a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă si nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.

Împotriva Asiriei - Ezechia

Isaia

31:1 Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor, se bizuie pe cai si se încred în multimea carelor si în puterea călăretilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel si nu caută pe Domnul!

37:33 De aceea asa vorbeste Domnul despre împăratul Asiriei: „El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeti în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi si nu va ridica întărituri de santuri împotriva ei.

34. Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit si nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,

35. căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea si din pricina robului Meu David!”

36. Îngerul Domnului a iesit si a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci si cinci de mii de oameni. Si, când s-au sculat dimineata, iată că toti acestia erau niste trupuri moarte.

37. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, si-a ridicat tabăra, a plecat si s-a întors; si a rămas la Ninive.

Neascultare de Dumnezeu

Un exemplu clar al neascultării în directia aceasta este legea mozaică prin care Dumnezeu dă un număr foarte mare de legi poporului Israel, număr care pare a fi exagerat de mare dar în fapt are un rol esential în testarea vointei si a constiintei lor. La fel de usor Dumnezeu putea să dea câteva legi, dar El le dă un număr enorm, nu neapărat ca poporul să le respecte, dar pentru ca prin ele să se vadă strădania lor de a le respecta. Un anumit procent din ele ar fi reflectat ardoarea lor spirituală. Faptul că era imposibil de tinut un număr atât de mare de legi era un lucru cunoscut Domnului (Fapte 15 :10). Prin Isus Cristos, sunt subliniate două legi, pe care oricine este chemat să le respecte. Opusul unui număr atât de mare de legi, sunt cele două nou testamentare pe care se pune accentul. Dumnezeu reduce numărul legilor la o altă extremă, pentru a demonstra omului că nici măcar un lucru atât de usor nu este în stare să îl respecte.

          Poate că nu neapărat numărul legilor sau deplina lor împlinire sau chiar însăsi ideea de legi primează, ci mai degrabă devotamentul fată de Cel care le-a dat si strădania, încercarea de a le împlini măcar. Omul nu a putut respecta nici măcar cele două legi, mai mult decât atât a vrut să aibă propriile lui legi, făcute după bunul lui plac, pe care le consideră importante. Cel rău, dea-lungul miilor de ani, a strecurat principii si idei în mintea umană, care au luat locul legilor biblice, si azi, omul a creat legi noi, institutii legislative, care cunosc o schimbare continuă, au o dinamică proprie, si nu mai corespund trăsăturilor Bibliei, ci chipului veacului acestuia.

Legea Domnului nu mai face obiectul preocupărilor sociale, la fel ca si în vremea lui Isaia. Legile divine ajung să se numească dogme, obiceiuri, traditii, si ceea ce a creat omul se pretinde a fi mai important.

De exemplu, în Iuda lucrurile nu au luat o întorsătură pozitivă după căderea în păcat, ci în timp acestea au cunoscut o abordare tot mai liberală si mai permisivă, primele 3 cap. din Isaia demonstrează aceasta.

Isaia 1:4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sământă de nelegiuiti, copii stricati! Au părăsit pe Domnul, au dispretuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…

Necredinta poporului creste si îndepărtarea de Dumnezeu este din ce în ce mai mare:

Ieremia 42

1 Toate căpeteniile ostilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, si tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat

2. si au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceste pentru noi la Domnul Dumnezeul tău, pentru toti cei ce au mai rămas, căci eram multi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuti cu ochii tăi.

3. Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem si să ne spună ce avem de făcut!”

43   1. Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul Dumnezeul lor să le spună,

2. Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, si toti oamenii aceia îngâmfati au zis lui Ieremia: „Minti! Nu Domnul Dumnezeul nostru te-a însărcinat să ne spui: „Nu vă duceti în Egipt ca să locuiti acolo pentru o vreme!”

3. Ci Baruc, fiul lui Neriia, te atâtă împotriva noastră, ca să ne dai în mâna haldeilor să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!”

4. Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile ostilor si tot poporul n-au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămână în tara lui Iuda.

44    16. „Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.

17. Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, si anume: să aducem tămâie împărătesei cerului si să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi si părintii nostri, împăratii nostri si căpeteniile noastre în cetătile lui Iuda si în ulitele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiti si nu treceam prin nicio nenorocire!

18. Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului si să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate si am fost nimiciti de sabie si de foamete…

19. De altfel, când aducem tămâie împărătesei cerului si-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbatilor nostri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul si-i aducem jertfe de băutură?”

          Modul si strictetea pe care o cerea Dumnezeu în împlinirea poruncilor date de El este mentionat în fiecare pasaj al Bibliei unde apar legi. Modul în care izraelitii trebuiau să îndeplinească orice fel de obiceiuri era arătat de Dumnezeu (Numeri cap. 15).

Neîncrederea în Isus Cristos

Comparatia dintre Iuda Iscarioteanul si tâlharul de pe cruce.

Matei 26

14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preotii cei mai de seamă

15. si le-a zis: „Ce vreti să-mi dati, si-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginti.

16. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

47. Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii si cu ciomege, trimisi de preotii cei mai de seamă si de bătrânii norodului.

48. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneti mâna pe El!”

Luca 23

39. Unul din tâlharii răstigniti Îl batjocorea si zicea: „Nu esti Tu Hristosul? Mântuieste-Te pe Tine însuti si mântuieste-ne si pe noi!”

40. Dar celălalt l-a înfruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osândă?

41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”

42. Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împărătia Ta!”

43. Isus a răspuns: „Adevărat îti spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Exemple

Găsirea semnului crucii într-un butuc tăiat. Aparitia semnului pe diversi copaci, pietre, reflexii în apă etc.

Ieremia - Cap. 2 

27. Ei zic lemnului: „Tu esti tatăl meu!”, si pietrei: „Tu mi-ai dat viata!” Căci ei Îmi întorc spatele si nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, zic: „Scoală-Te si scapă-ne!”

28. Unde sunt dumnezeii tăi pe care ti i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăti ai, atâtia dumnezei ai, Iuda!

Cap. 10

1. Ascultati cuvântul pe care vi-l vorbeste Domnul, casa lui Israel!

2. Asa vorbeste Domnul: „Nu vă luati după felul de vietuire al neamurilor si nu vă temeti de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.

3. Căci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Taie un lemn din pădure; mâna mesterului îl lucrează cu securea;

4. îl împodobeste cu argint si aur, si ei îl tintuiesc cu cuie si ciocane ca să nu se clatine.

5. Dumnezeii acestia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveti si nu vorbesc; sunt dusi de altii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeti de ei, căci nu pot să facă niciun rău si nu sunt în stare să facă niciun bine.” –

6. Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare esti Tu si mare este Numele Tău prin puterea Ta.

Sfanta Taină a Pocăintei.

Prin Taina Botezului, omul intra in imparatia harului - Biserica Domnului Hristos si devine fiu adoptiv al Tatalui ceresc, iertindu-I-se pacatul stramosesc si orice pacat personal savirsit, pina la acea data. Insa in cursul vietii sale omul nefiind lipsit de inclinare spre pacat el savirseste si alte pacate, caci <> (I Ioan I, 8).

De aceea, Domnul Hristos a oferit Bisericii si membrilor ei un mijloc de a birui pacatul si a sta in strinsa legatura cu Dumnezeu, anume: Taina Pocaintei sau Marturisirii.

Se numeste pocainta pentru ca ea consta dintr-un regret sau dintr-o cainta a celui ce a savirsit pacatul si o dorinta sincera de a se indrepta. I se mai spune si marturisire deoarece cel care se caieste de pacatele savirsite vine si le marturiseste in fata duhovnicului, care prin puterea data lui de Mintuitorul Hristos il dezleaga, ii iarta pacatele.

Pocainta, deci, este taina instituita de Domnul Hristos prin care Dumnezeu iarta pacatele crestinului, care le regreta sincer si le marturiseste in fata preotului cu hotarirea de a se indrepta, oferindu-I-se in acelasi timp un ajutor pentru indreptare, epitimia sau canonul.

Necredinta si neascultarea merg mână-n mână. Deuteronom 28 – binecuvântări si blesteme.

Iona - Expresia practică a necredintei este neascultarea – Dunezeu îl trimite la Ninive, iar el fuge la Tars.

Toma necredinciosul – Ioan cap 20

24. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

25. Ceilalti ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor si dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor si dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăsi în casă; si era si Toma împreună cu ei. Pe când erau usile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc si le-a zis: „Pace vouă!”

27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ti degetul încoace si uită-te la mâinile Mele; si adu-ti mâna si pune-o în coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.”

28. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”

29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, si au crezut.”

Ghedeon – Judecătorii cap 6

11. Apoi a venit Îngerul Domnului si S-a asezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc ca să-l ascundă de Madian.

12. Îngerul Domnului i S-a arătat si i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”

13. Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Si unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părintii nostri când spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăseste si ne dă în mâinile lui Madian!”

14. Domnul S-a uitat la el si a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai si izbăveste pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”

15. Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, si eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.”

16. Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine, si vei bate pe Madian ca pe un singur om.”

17. Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn ca să-mi arăti că Tu îmi vorbesti.

18. Nu Te depărta de aici până mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul si să-l pun înaintea Ta.” Si Domnul a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce.”

19. Ghedeon a intrat în casă, a pregătit un ied si a făcut azime dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un cos, si zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar si I le-a pus înainte.

20. Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea si azimele, pune-le pe stânca aceasta si varsă zeama.” Si el a făcut asa.

21. Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână si a atins carnea si azimele. Atunci, s-a ridicat din stâncă un foc care a mistuit carnea si azimele. Si Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui.

22. Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului fată-n fată.”

23. Si Domnul i-a zis: „Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri.”

………………………………………………………………………………

36. Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăvesti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus,

37. iată, voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, si tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaste că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.”

38. Si asa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineată, a stors lâna si a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă.

39. Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea, si nu voi mai vorbi decât de data aceasta. As vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, si tot pământul să se acopere cu rouă.”

40. Si Dumnezeu a făcut asa în noaptea aceea. Numai lâna a rămas uscată, si tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Pavel – Fapte 9

1. Dar Saul sufla încă amenintarea si uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot

2. si i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credintei, atât bărbati, cât si femei, să-i aducă legati la Ierusalim.

3. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

4. El a căzut la pământ si a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonesti?”

5. „Cine esti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un tepus.”

6. Tremurând si plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, si ti se va spune ce trebuie să faci.”

7. Oamenii care-l însoteau au rămas încremeniti; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

……………………………………………………….. Anania ……………….

15. Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăratilor si înaintea fiilor lui Israel;

16. si îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

Fapte 26 :13. Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu si împrejurul tovarăsilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.

14. Am căzut cu totii la pământ; si eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonesti? Îti este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui tepus.”

15. „Cine esti, Doamne?”, am răspuns eu. Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigonesti.

16. Dar scoală-te si stai în picioare; căci M-am arătat tie, ca să te pun slujitor si martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât si al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.

17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia si din mijlocul Neamurilor la care te trimit,

18. ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, si de sub puterea Satanei la Dumnezeu; si să primească, prin credinta în Mine, iertare de păcate si mostenirea împreună cu cei sfintiti.”

Petru pe apă – Matei 14

24. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.

25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.

26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat si au zis: „Este o nălucă!” Si, de frică, au tipat.

27. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniti, Eu sunt; nu vă temeti!”

28. „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă esti Tu, porunceste-mi să vin la Tine pe ape.”

29. „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie si a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

30. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; si, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat si i-a zis: „Putin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

Isaac – Ge 17

15. Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta, Sarai; ci numele ei să fie Sara.

16. Eu o voi binecuvânta, si îti voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta, si ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împărati de noroade vor iesi din ea.”

17. Avraam s-a aruncat cu fata la pământ si a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Si să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”

18. Si Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”

19. Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îti va naste un fiu; si-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ vesnic pentru sământa lui după el.

Ge 18 – promisiunea unui fiu

1. Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam sedea la usa cortului, în timpul zădufului zilei.

2. Avraam a ridicat ochii si s-a uitat: si iată că trei bărbati stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la usa cortului, si s-a plecat până la pământ.

3. Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.

4. Îngăduie să se aducă putină apă, ca să vi se spele picioarele; si odihniti-vă sub copacul acesta.

5. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeti la inimă, si după aceea vă veti vedea de drum; căci pentru aceasta treceti pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei.

6. Avraam s-a dus repede în cort la Sara, si a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă si fă turte.”

7. Si Avraam a alergat la vite, a luat un vitel tânăr si bun si l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

8. Apoi a luat unt si lapte, împreună cu vitelul pe care-l gătise, si l-a pus înaintea lor. El însusi a stat lângă ei, sub copac, si le-a slujit până ce au mâncat.

9. Atunci ei i-au zis: „Unde este nevasta ta, Sara?” „Uite-o în cort”, a răspuns el.

10. Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negresit la tine; si iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu.” Sara asculta la usa cortului, care era înapoia lui.

11. Avraam si Sara erau bătrâni, înaintati în vârstă; si Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.

12. Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu, bărbatul, de asemenea, este bătrân.”

13. Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână?”

14. Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, si Sara va avea un fiu.”

15. Sara a tăgăduit si a zis: „N-am râs!” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs!”