Există vreo tragedie mai mare? O tânără de 17 ani, cu o adolescenţă zbuciumată, a hotărât să-şi pună capăt zilelor. Vă închipuiţi cât de mare a fost durerea părinţilor?

  Pastorul le-a făcut o vizită acasă. A luat loc în sufragerie lângă ei şi multă vreme n-a scos o vorbă şi-a lăsat sufletul inundat de mâhnirea lor. Apoi, a început să plângă încet până când i-au secat lacrimile. La sfârşit, s-a ridicat şi a plecat fără să poată rosti un cuvânt.

  A trecut un timp şi tatăl fetei i-a mulţumit pastorului pentru susţinere. La momentul acela, i-a spus el, n-aveau nevoie de vorbe, de promisiuni sau de sfaturi. N-aveau nevoie decât de compasiune sinceră.

 – Nu vă pot spune, a adăugat el, cât de mult a însemnat pentru noi compasiunea dumneavoastră.

  „Compasiune” provine din latinescul compati, un cuvânt compus din com, care înseamnă „cu, împreună cu”, şi pati, care înseamnă „a suporta, a suferi”. El este sinonim cu milă, înţelegere şi compătimire şi înseamnă să participi alături de cineva la suferinţele lui. Când arătăm compasiune faţă de oameni, trecem la un nivel mai profund în relaţia cu ei.

  Manifestarea compasiunii este o parte esenţială a metodei lui Isus de a ajunge la inima oamenilor.