„Legea iubirii fiind temelia guvernării lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiinţelor inteligente depinde de acceptarea, în mod desăvârşit, de către acestea, a marilor ei principii de neprihănire. Dumnezeu doreşte, de la toate fiinţele create de El, o slujire din dragoste, slujire care izvorăşte din aprecierea caracterului Său. El nu găseşte nicio plăcere într-o ascultare forjată; El le acordă tuturor libertatea voinţei, pentru ca astfel ei să-I poată aduce o slujire liber consimţită.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, Editura Viaţă şi Sănătate, ed. 2006, p. 20 (în orig., p. 34)

  Universul s-a bucurat de armonie perfectă atâta timp cât fiinţele create care îl populau s-au supus principiului iubirii. Totul s-a schimbat însă în momentul apariţiei primului rebel. Lucifer a considerat că putea guverna mai bine decât Dumnezeu. El a aspirat la poziţia lui Dumnezeu şi la onoarea care însoţeşte această poziţie.

  Din cauza setei lui de putere, „în cer s-a făcut un război” (Apocalipsa 12:7). Apoi, prin faptul că i-a amăgit pe Adam şi pe Eva în Eden, la pomul interzis, El a extins acest război pe pământ şi, de atunci până astăzi, omenirea suferă consecinţele. Soluţia lui Dumnezeu pentru răzvrătire şi pentru restaurarea ordinii şi a armoniei tulburate de Satana o constituie planul de mântuire.