3. Citeşte Ioan 12:31; 14:30 şi 16:11. De ce îl numeşte Isus pe Satana „stăpânitorul lumii acesteia”?

  La început, Dumnezeu i-a aşezat pe Adam şi Eva în Grădina Edenului şi i-a numit administratori peste ea (Geneza 2:8,15) şi peste toate vieţuitoarele create de El pe pământ (Geneza 1:26,28). De regulă, persoana care are autoritate asupra unui lucru îi poate da un nume; de aceea, când le-a dat nume tuturor făpturilor, Adam şi-a exercitat rolul de conducător al lumii.

  Dar Adam a pierdut stăpânirea asupra lumii şi Satana i-a luat locul imediat. Restaurarea rasei umane, făcută posibilă de Hristos prin jertfa Sa de pe Calvar, presupune, printre altele, şi redobândirea privilegiului de a domni în eternitate cu Dumnezeu ca împăraţi şi preoţi (Apocalipsa 1:6; 5:10).

  În primele capitole din cartea lui Iov, descoperim cât de mult a pierdut Adam, cât de subordonat a ajuns să fie omul faţă de natură după căderea în păcat.

  4. Citeşte Iov 1:6,7 şi 2:1,2. De ce declara Satana înaintea adunării fiilor lui Dumnezeu că venea „de la cutreierarea pământului”?

  Cutreierarea aceasta nu este sinonimă cu deplasarea ca turist. În Scriptură, deplasarea de-a lungul şi de-a latul unui teritoriu constituie dovada stăpânirii acelui teritoriu. Astfel, când i-a dat lui Avraam ţara în stăpânire, Dumnezeu i-a spus să o străbată în lung şi în lat (Geneza 13:17). La fel se întâmplă şi în cazul lui Moise şi Iosua (Deuteronomul 11:24; Iosua 1:3). Satana se consideră „dumnezeul lumii acesteia” (2 Corinteni 4:4, traducere din limba engleză).

  Descrierea lui Satana din primele două capitole ale cărţii lui Iov se aseamănă cu descrierea lui din Geneza 3. El aduce necazul în Paradis şi, în urma lui, rămân victime.

  Cum ne putem da seama că Diavolul este prezent în lumea noastră? Cum putem trăi în asemenea condiţii?