- Geneza 1:4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
- Geneza 1:5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
- Cerul
- Geneza 1:6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.”
- Geneza 1:7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
- Geneza 1:8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
- Pământul
- Geneza 1:9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
- Geneza 1:11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
- Geneza 1:13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
- Soarele, luna şi stelele
- Geneza 1:14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii
- Geneza 1:15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
- Geneza 1:17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,
- Geneza 1:18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
- Geneza 1:19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
- Vieţuitoarele mării
- Geneza 1:20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
- Geneza 1:21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
- Geneza 1:22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
- Geneza 1:23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
- Vieţuitoarele pământului
- Geneza 1:24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor.” Şi aşa a fost.
- Geneza 1:25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Examenul de la pomul interzis
Autor:
AnonimP
|
Album:
Veghere
|
Tematica:
Atenționări și sfaturi
Resursa adaugata de IonPuiu in 18/08/2016
Resursa adaugata de IonPuiu in 18/08/2016
Referințe
Dumnezeu a creat totul printr-o serie de delimitări clare: între lumină şi întuneric, între apele de deasupra şi cele de dedesubt, între uscat şi mări, între noapte şi zi, între vieţuitoare după soiul lor, între ziua a şaptea şi celelalte zile ale săptămânii, între femeie şi bărbat şi între un pom şi ceilalţi pomi.
2. Citeşte Geneza 1:4,6,7,14,18,21,24,25. De ce este important faptul că aceste delimitări clare au fost stabilite chiar înainte de crearea fiinţelor umane?
Dumnezeu a făcut omul, animalele şi păsările din pământ (Geneza 2:7,19) şi a făcut „să răsară” tot din pământ pomi frumoşi cu fructe delicioase (vers. 8, 9). De asemenea, El a ales o bucată de pământ pe care a sădit grădina. Frumuseţea acestei grădini depăşeşte puterea noastră de imaginaţie. Grădinile pe care le-am văzut sunt o palidă reflectare a Edenului. În mijlocul Grădinii Edenului (delimitată de restul lumii se găseau doi pomi deosebiţi – pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Fructele celui de-al doilea pom erau interzise: cel care avea să mănânce din ele urma să sufere consecinţe grele (Genera 2:17).
3. Citeşte Geneza 2:15-17. Cum este prezentă ideea de delimitare aici, în cadrul acestei probe a ascultării omului de Dumnezeu?
Delimitarea este clară şi concretă: poţi să mănânci din orice pom din grădină, dar nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, care este diferit de ceilalţi. Dumnezeu nu are cerinţe ambigue. El i-a creat pe Adam şi Eva ca fiinţe morale, iar moralitatea nu poate exista fără libertate. El i-a supus unui test pentru a vedea ce vor face cu libertatea lor. „Pomul cunoştinţei a fort pentru ei un mijloc de testate a ascultării şi iubirii lor faţă de Dumnezeu. Domnul a considerat că este bine să le pună înainte o singură restricţie referitoare la folosirea a tot ce se afla în grădină; dar, dacă ei aveau să nesocotească voia Sa în legătură cu acest lucru deosebit, aveau să se facă vinovaţi de păcatul neascultării” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, Editura Viată şi Sănătate, ed. 2006, p. 42 (în orig., p. 53)
De care lucruri din viaţa ta este necesar să te delimitezi acum?
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 2030
- Descărcări: 1
- Export PDF: 4
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,