Examenul de la pomul interzis

Autor: AnonimP | Album: Veghere | Tematica: Atenționări și sfaturi
Resursa adaugata de IonPuiu in 18/08/2016

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Geneza 1:4-25 | Geneza 2:15-17

Geneza 1:4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
Geneza 1:5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
Cerul
Geneza 1:6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.”
Geneza 1:7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
Geneza 1:8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Pământul
Geneza 1:9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
Geneza 1:10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Soarele, luna şi stelele
Geneza 1:14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii
Geneza 1:15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
Geneza 1:17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,
Geneza 1:18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Geneza 1:19 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Vieţuitoarele mării
Geneza 1:20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
Geneza 1:21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
Geneza 1:22 Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
Geneza 1:23 Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Vieţuitoarele pământului
Geneza 1:24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Dumnezeu a creat totul printr-o serie de delimitări clare: între lumină şi întuneric, între apele de deasupra şi cele de dedesubt, între uscat şi mări, între noapte şi zi, între vieţuitoare după soiul lor, între ziua a şaptea şi celelalte zile ale săptămânii, între femeie şi bărbat şi între un pom şi ceilalţi pomi.

2. Citeşte Geneza 1:4,6,7,14,18,21,24,25. De ce este important faptul că aceste delimitări clare au fost stabilite chiar înainte de crearea fiinţelor umane?

Dumnezeu a făcut omul, animalele şi păsările din pământ (Geneza 2:7,19) şi a făcut „să răsară” tot din pământ pomi frumoşi cu fructe delicioase (vers. 8, 9). De asemenea, El a ales o bucată de pământ pe care a sădit grădina. Frumuseţea acestei grădini depăşeşte puterea noastră de imaginaţie. Grădinile pe care le-am văzut sunt o palidă reflectare a Edenului. În mijlocul Grădinii Edenului (delimitată de restul lumii se găseau doi pomi deosebiţi – pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Fructele celui de-al doilea pom erau interzise: cel care avea să mănânce din ele urma să sufere consecinţe grele (Genera 2:17).

3. Citeşte Geneza 2:15-17. Cum este prezentă ideea de delimitare aici, în cadrul acestei probe a ascultării omului de Dumnezeu?

Delimitarea este clară şi concretă: poţi să mănânci din orice pom din grădină, dar nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, care este diferit de ceilalţi. Dumnezeu nu are cerinţe ambigue. El i-a creat pe Adam şi Eva ca fiinţe morale, iar moralitatea nu poate exista fără libertate. El i-a supus unui test pentru a vedea ce vor face cu libertatea lor. „Pomul cunoştinţei a fort pentru ei un mijloc de testate a ascultării şi iubirii lor faţă de Dumnezeu. Domnul a considerat că este bine să le pună înainte o singură restricţie referitoare la folosirea a tot ce se afla în grădină; dar, dacă ei aveau să nesocotească voia Sa în legătură cu acest lucru deosebit, aveau să se facă vinovaţi de păcatul neascultării” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, Editura Viată şi Sănătate, ed. 2006, p. 42 (în orig., p. 53)

De care lucruri din viaţa ta este necesar să te delimitezi acum?