Psalmul 50.

Acest psalm, semnat de Asaf, mi-a fost impus de o voce în zorii unei zile de toamnă din anul curent, 2015. Înainte de a mă scula din pat am auzit clar o voce în maghiară care zicea: ”Psalmul 50, al lui Asaf”. M-am sculat, am căutat în Biblie Psalmul 50, care era într-adevăr al lui Asaf. De atunci a trecut mai bine de o lună, fără să mă fi  ocupat de el. Dar azi, m-am apucat cu fermitate sa-l cercetez, cu ajutorul Domnului, ca să văd ce fel de mesaj ascunde el.

Primele șase versete conțin o chemare la judecată, pe care Domnul ”strălucitor” o adresează întregului Pământ de la înălțimea Sionului, ”care este întruparea frumuseții desăvârșite”. El se apropie de Pământ într-un foc mistuitor,fiind înconjurat de o furtună puternică. ”El strigă spre ceruri sus, și spre pământ, ca să judece pe poporul său: ”Strângeți-mi pe credincioșii mei care au făcut legământ cu mine prin jertfă”. Drept comentariu, Asaf mai adaugă:” Atunci cerurile vor vesti dreptatea lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă”.

De aici reiese că aleșii Domnului fac legământ cu El prin sîngele unei jertfe. Sub Vechiul Legământ, prin sângele vițeilor, iar sub Noul Legământ, prin sângele lui Isus Hristos. ”Fără vărsare de sânge nu este iertare”. (Evrei 9:22) Domnul judecă și face dreptare în mijlocul celor legați de El prin sânge.

În următorul pasaj,ce cuprinde versetele 7-15, Dumnezeu adresează un discurs poporului său  Acest discurs începe astfel: ”Ascultă, poporul meu, și voi vorbi; ascultă, Israele, și te voi înștiința. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.”Nemulțumit, Domnul intenționează să-și mustre poporul, care și-a făcut ideea că esențialul raportului său cu Dumnezeu este oferirea de jertfe și de arderi de tot. Jertfele au rostul de a șterge vina păcatelor înfăptuite. Însă Domnul nu-și găsește plăcerea  în consumarea  cărnii taurilor și a  sângelui țapilor. Pentru El constituie un deliciu mulțumirile zilnice și împlinirera juruințelor făcute de noi în clipe de strămtorare. El resimțte o plăcere deosebită atunci, când îl chemăm în ziua necazului. Următorele versete merită a fi memorizate: ”Adu ca jertfă lui Dumnezeu multămiri, și împlinește-ți juruințele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu mă vei proslăvi.”(v.14,15)

În partea a doua a psalmului, Dumnezeu se adresează celor răi. Aceștia se recunosc după faptul că tot înșiră legile lui Dumnezeu și iau în gură legământul divin, dar urăsc mustrările și aruncă cuvintele sfinte înapoia lor. Adresându-se celui rău, Dumnezeu enumără și alte atitudini care dezvăluie identitatea acestuia: ”Dacă vezi un hoț, te unești cu el, și te însoțești cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rău, și limba ta urzește vicleșuguri. Stai și vorbești împotriva fratelui tău, clevetești pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut, și eu am tăcut. Ți-ai închipuit că eu sunt ca tine. Dar te voi mustra și-ți voi pune totul sub ochi.”(v.18-21)

Din această mustrare reiese că însoțirile caracterizează în prim plan pe oameni, potrivit proverbului: ”Spune-mi cu cine te însoțești, și eu îți spun cine ești.” Apoi vorbele sunt acelea care dau în vileag caracterul omului. Cel rău se ocupă cu cleveteală și uzează de viclenie.

Mustrarea Domnului se termină cu o amenințare:”Luați seama dar voi, care uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâșii, și să nu fie nimeni să vă scape.”(v.22) Cei răi uită adesea de existența unui Dumnezeu drept judecător. De aceea , ei fac tot ce le trece prin cap.

Concluzia pe care o trage Dumnezeu în urma celor două discursuri de mai sus este următoarea: ”Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”(v.23)Mulțumirea ca jertfă îi caracterizează pe cei aleși, iar starea de veghe în alegerea căilor de urmat li se impune tuturor oamenilor care urmăresc mântuirea sufletului lor.

Pentru noi, care ne temem de Dumnezeu și avem credința mântuitoare în numele lui Isus Hristos, versetele 14,15 și 23 devin călăuzitoare  în zilele premergătoare revenirii Domnului.

Sighisoara, 24 octombrie 2015                       Carol  Szekely