Petecul de postav nou la o haină veche și vinul nou în burduf vechi

Versete de bază: 1)”Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche;altfel peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi,și mai rea ruptură se face. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel vinul cel nou sparge burdufurile, și vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.”(Marcu2:21,22) 2)”Într-adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit  cu un al doilea. ...Dar iată legământul pe care-l voi face cu Casa lui Israel, după acele zile, zice Domul: voi pune legile mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor,Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul meu. ...Prin faptul că zice ”un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.”(Evrei 8:7-13)3)”Totuși, fiindcă știm, că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus-Hristos, am crezut și noi în Isus-Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii, pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin fapteleLegii. ...Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc, dar nu mai trăesc eu, ci Hristos trăiește în mine.Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit, și s-a dat pe sine însuși pentru mine. Nu vreau să fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.”(Galateni 2:16-21)

În Matei 9:14-17, în Marc 2:18-22, și în Luca 5:33-39, evangheliștii relatează  că farizeii și cărturarii, adresându-se  Domnului,  au remarcat că  ucenicii săi nu postesc, pe când ucenicii lui Ioan postesc și la fel fac și ucenicii farizeilor. Domnul le-a răspuns   figurativ, precizând că nuntașii nu postesc cât timp mirele este cu ei. Iar, când va fi luat mirele de la ei, vor posti și ei. Apoi, Domnul le-a prezentat o dublă pildă având același sens. Dacă se rupe o haină veche nu este potrivit să i se pună un petec de postav nou, deoarece  acest petec mai rupe din haină. Vinul cel nou nu se pune într-un burduf veche, pentru că sparge burduful și se varsă. Astfel se pierde și vinul și burduful. Ci vinul nou se pune într-un burduf nou și amândouă se păstrează.

Ambele pilde se referă la cele două legăminte,unul realizat de Moise între Dumnezeu și poporul Israel, celălat realizat de Hristos între Dumnezeu și ucenicii săi.Iată elementele de bază ale unui legământ scriptural: comisul, sângele sau jertfa, cartea,masa legământului. În ceea ce privește Vechiul Legământ, comisul este Moise, sângele este al vițeilor și al altor rumegătoare, cartea este cea a lui Moise,masa o constituia carnea animalelor jertfite.  În ceea ce privește Noul Legământ, comisul este Isus din Nazaret, sângele este cel curs pe crucea de la Golgota, cartea este Evanghelia Păcii, masa o constituie trupul și sângele  lui Hristos. Niciun element al Noului Legământ nu poate constitui un petec de postav pentru a întregii haina Legământului celui  Vechi. Însă nici elementele Vechiului Legământ nu se pot amesteca cu elementele Noului Legământ. În mod normal, nici n-ar trebui să există o asemenea pretenție, căci noul este calitativ superior vechiului.

Vinul cel nou simbolizează Duhul Noului Legământ, care nu poate fi închis în burduful  prescripțiilor vechitestamentale. Duhului Harului nu i se potrivesc poruncile Legii lui Moise, ci poruncile lui Hristos, care nu sunt scrise numai pe paginile Evangheliei, și și în inimile celor născuți din nou. Pavel a avertizat pe creștinii din Corint în felul următor:”Nu că noi,prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a și făcutîn stare să fim slujitori ai unui nou legământ, nu al slovei, ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viață.” (2Cor.3:5,6)

Vechiul Legământ este bazat pe slovele încrustate pe cele două dale de piatră, de însăși mâna lui Dumnezeu. Decalogul se adresează firii adamice, interzicând satisfacerea poftelor firii carnale, ascunse în sânge. Fiindcă omul natural nu-și poate înfrâna poftele și astfel nu  poate împlini Legea, își atrage blestemul aducător de  moartea al lui Dumnezeu. Permițând păcatul originar și aducând Legea prin Moise, Dumnezeu a închis toate omenirea  în neascultare ca, apoi, să aibă milă de toți.(Romani 11:32).Rostul poruncilor Legii era și este ca toată lumea să fie dovedită vinovată înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:19).Și, dându-și seama de starea lor de peirzanie, toți oamenii să apeleze la  îndurarea  Sfântului lui Israel, manifestată prin  Harul lui Hristos. Prin perspectiva sa sumbră, Legea îndrumă spre Harul lui Hristos. (Gal. 3:23-25)Acum, știind că Legea are rostul să închidă gura păcătoșilor și să-i determine pe aceștia să apeleze la Harul Domnului, cui poate să trecă prin cap să sfătuiască pe  privilegiații Harului să apeleze la Lege pentru a avea trecere înaintea lui Dumnezeu? Această rătăcire avea în vedere Hristos atunci, când arăta stricăciunile pe care poate provoca un petec de postav nou cusut la o haină veche și vinul nou închis în burdufuri vechi.

Pasajul citat din Epistola către Evrei are rostul să convingă pe oricine cercetează pilda cu peticul cel nou cusut la o haină veche și cea a vinului celui nou pus în burduf vechi,că Isus, concepând aceste pilde, avea în vedere elementele celor două legăminte. Vechiul legământ nu era fără cusur, de aceea trebuia să fie înlocuită cu un legământ nou, desăvârșit. De exemplu, sângele animalelor sacrificate după Vechiul Legământ, nu putea curăți cugetul celor ce aduceau sacrificii. Aceștia rămâneau tot cu cugetul întinat de păcate, adică se considerau în continuare păcătoși. Însă sângele lui Hristos curățește  cugetul credincioșilor de faptele moarte,permițându-le să slujească Dumnezeului celui Viu. (Evrei9:13,14) Sufletele spălate în sângele lui Hristos nu se mai consideră păcătoase, ci sfinte, ceea ce le permită să împlinească voia lui Dumnezeu în viața lor personală.

Noul Legământ are privilegiul să imprimă Legea Harului în inima ucenicului Domnului. Dacă Legea lui Moise a fost gravată pe niște pietre exterioare sufletului omenesc, Legea lui Hristos se găsește  în interiorul inimii de carne. Neîndoielnic, omul împlinește mult mai ușor legea interioară decât cea exterioară. De exemplu, porunca a patra, privitoare la cinstirea Sabatului, se găsește pe o dală de piatră, însă porunca de a cinsti Ziua Învierii Domnului, se găsește în inima mea. Mi-e dragă această zi, în care Domnul meu a învins moartea. Dar, să nu uităm că nu pentru ținerea unei anumite zile suntem plăcuți lui Dumnezeu. Ținerea dinadins a unor anumite zile, luni, vremi și ani poate pune sub semnul întrebării însăși mântuirea noastră.(Galateni 4:10,11)

Legea lui Moise, strâns legată de ținerea anumitor zile, nu poate asigura nimănui neprihănirea care permite intrarea în Sfânta Sfintelor din Ceruri, deschisă numai pentru cei ce vin în numele lui Hristos, călăuziți prin Duhul Harului. (Efeseni 2:18) Nepreihănirea pe care o dă împlinirea faptelor Legii a fost asemuită cu gunoiul de apostolul neamurilor, care  punea preț pe  neprihănirea pe care  se capătă prin credința în Hristos.(Filipeni 3:7-9)

Totuși mulți oameni temători de Dumnezeu, educați în spiritul Legii, țin să respecte prescripțiile lui Moise, care nu permit  Israeliților să intre în casa  persoanelor dintre neamuri și să mânânce cu ele. Chiar și Petru a căzut în capcana acestei restricții, după ce  înțelese  prin vedenie că Dumnezeu nu mai consideră  celelalte popoare ca intinate. După venirea în Antiochia a unor  presbiteri din Ierusalim,  Chifa (Petru) nu mai mânca împreună cu frații dintre neamuri, de frica celor tăiați împrejur. Atunci Pavel i-a stat împotrivă, căci era de osândit, și i-a explicat că toate lumea ajunge la neprihănire prin credința în Hristos, și nu prin faptele Legii. Cel care a murit cu Hristos față de Lege nu mai poate rezidi eșafodajul acestei Legi.Legea cere moartea păcătosului. Hristos a luat pe sine păcatele lumii și a murit  pe cruce, ca să scape pe cei ce se încred în el de Legea aducătoare de moarte. Când creștinul se scufundă simbolic  în moartea lui Hristos, el este răstignit împreună cu Învățătorul lui.Iar când se redică din apa botezului capătă viața lui Hristos cel înviat. Prin credință în acest simbolism, nu mai trăim noi, ci Hristos trăiește în noi.

Creștinii botezați la maturitate, care recurg la faptele Legii, fac zadarnic  Harul lui Dumnezeu. Dacă neprihănirea divină se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos. În zilele noastre, s-a răspândit puternic orientarea potrivit căreia creștinul trebuie să țină sâmbăta și să se ferească de anumite alimente, ca să nu se întineze. Unii merg chiar până acolo să vestească tăierea împrejur ca o condiție a mântuirii. Noilor partizani ai Legii recomand să mediteze asupra următoarei punere în gardă:”Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos, ați căzut din Har!” (Galateni 5:4)

Sighișoara, 10 octombrie 2016                     Carol Székely