Mândria este un păcat însă nu i se cunosc cu exactitate marginile. Nu am avut ocazia să știu pe cineva să fi fost disciplinat, mustrat, sau măcar atenționat pentru această abatere.
Un păcat care există, dar nu reușim să-l identificăm.

Dar ce este mândria?

Romani 12/3„... nimeni să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia”.

Deci, mândria este o  părere care se dezvoltă în inima omului, crește și se înalță depășind limita bunului simț. Așadar, prin înălțare ea  umbrește și afectează bunul simț mergând până acolo că îl distruge complet. Nu-i de mirare că Dumnezeu a deplâns starea în care s-a ajuns și a spus prin profetul Ieremia: „Ei și-au pierdut orice pic de simțire”

Orice persoană are dreptul să aibă despre sine o părere, dar ea trebuie numaidecât armonizată și măsurată cu puterea de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. Ce depășește peste - se numește mândrie.

Cum se manifestă ea?

Pe vremea apostolului Petru unii creștini exagerau cu împodobirea exteriorului, el nefiind în echilibru cu cel interior. Așa că el  a fost nevoit să scrie:
„Podoaba voastră sa nu fie podoaba de afară care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii.” (1 Petru 3/3)
Apostolul Pavel scrie și el ceva asemănător:   „Vreau ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, ci cu fapte bune.  
Regula: „ și toți în legăturile voastre să fiți împodobiți cu smerenie”. (1Petru 5/5)

Putem spune că mândria este un „microb contagios” care se dezvoltă în interior (inimă) dar simptomele sunt vizibile în exterior. Este greșită ideea că trebuie să fim smeriți doar cu inima (pentru că așa a fost și Domnul Isus) Matei 11/29b. Așa ceva nu este posibil.

Mândria exteriorizată provine dintr-o atitudine de superioritate a inimii.                                                      În Luca 18/9 citim: „Se încredeau în ei înșiși și disprețuiau pe ceilalți”
Această notă de superioritate este sursa multor dezbinări în biserici, deoarece mândria te va determina să te așezi totdeauna „pe scaunul dintâi” și să ai o poziție de frunte în Biserică - fără să ții cont de învățăturile biblice: „În cinste fiecare să dea întâietate altuia (Romani 12/10b).
 Pentru a tempera elanul unora, Pavel a fost nevoit să scrie în acest sens: „Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite” (Rom. 12/16)

Mândria te va determina:
Să-i vezi pe ceilalți „pitici spirituali” iar tu te vei vedea un „gigant” care atinge cu mâinile cerul.
(Cineva nemulțumit de vremurile în care am ajuns, îmi spunea de un anume tînăr că nu se poate căsători deoarece nu găsește o fată credincioasă.
I-am spus repede: un asemenea tânăr nu se va putea căsători niciodată, deoarece partea lui nu-i printre pământeni, ci mai degrabă poate prin „lumea îngerilor”.)
Și aceasta este mândrie, dar „îmbrăcată” în haina smereniei.

Mândria te va determina să ai o atitudine de aroganță dar lipsită de bunul simț și în societate:
Așa că în loc să te așezi civilizat la rând, vei avea totdeauna tendința să intri în fața celorlalți.  
Totdeauna vei aștepta să te salute alții, ba chiar îți va veni greu să răspunzi sau o vei face cu indiferență.  
Când te afli în trafic cu mașina (cu geamul deschis, muzica dată la maxim și cu ochelari de soare la ochi, chiar dacă e nourat) îți va veni foarte greu să dai prioritate la alții, deși indicatorul îți impune aceasta.  
Îți va veni foarte greu să respecți regulile de circulație  și viteza legală.
Vei fi determinat să depășești pe toți ceilalți participanți în trafic, fără să-ți dai seama că mândria este sursa  pierderilor de multe vieți omenești.
Nu întâmplător este scris în Proverbe 16/18: „Mândria merge înaintea pieirii”
Concluzie: Mândria ucide nu numai sufletul ci și trupul.

Mândria se manifestă în vorbă- Ps. 73/8:  
„Râd și vorbesc cu răutate de asuprire, vorbesc de sus, își înalță gura până la ceruri și limba le cutreieră pământul”
- Daniel 4/30: „Oare nu este acesta Babilonul pe care l-am zidit eu, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?
- Luca 18/11b: „Doamne îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni.”
Smerenia însă ne învață să avem un duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. (1 Petru 3/4b)

Mândria este favorizată în multe cazuri și de bunăstarea materială a individului - aceasta îl va determina să se ridice mai presus decât ceilalți și să se evidențieze.
În 1Tim. 6/17 citim: „Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună încrederea în bogății”.
Tot în acest sens, Pavel, scrie în 1 Cor. 11/22b: „Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și vreți să faceți de rușine pe cei ce nu au ”?
(O tânără necredincioasă spunea: Aș merge și eu la Biserică la voi, dar nu am îmbrăcămintea de lux pe care o poartă tinerele când merg la slujbă și sigur mă voi face de râs... )
 Așa că  Pavel ne îndeamnă la echilibru:
  „Nu cu haine scumpe - ci cu fapte bune” (1 Tim. 2/10)

Mândria este favorizată și de aptitudinile sau darurile spirituale pe care le are cineva. Darul de a cânta, de a predica sau promovarea într-o anumită slujbă de conducere, pot fi în unele cazuri dăunător.

De aceea Pavel avertizează: să nu fie întors de curând „la Domnul” ca să nu cadă în cursa diavolului.  
Un alt îndemn spune: fiecare să aibă simțiri cumpătate, tinerii să fie cumpătați, să trăim în veacul de acum cu cumpătare.  
Cumpătare vine de la cuvântul „cumpănă”- care înseamnă echilibrare-echilibru.

Exemplu:
Maria  primește multe informații despre prunc. Putea să meargă din casă în casă și să se laude, dar citim: „Maria păstra toate cuvintele acestea în inima ei” (Luca 2/19 )
 Ghedeon stă de vorbă cu un înger  care îi spune: „Domnul este cu tine viteazule” Dacă ne-am fi aflat noi în situația lui cum am fi reacționat?
Am fi spus probabil la toți, sau poate chiar am fi publicat întâmplarea, dar Ghedeon a fost foarte rezervat.  

Care sunt urmările acestui păcat?    Dumnezeu stă împotriva celor mândri. (1Petru 5/5b)
Daniel 4/31b: „Află că ți s-a luat împărăția”- i-a comunicat Dumnezeu lui Nebucadnețar.
În aceste condiții împăratul a zis: „Acum eu laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor pentru că el poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie.”
1 Samuel 15/17: „Când erai mic în ochii tăi ai ajuns căpetenia seminției lui Israel - dar astăzi Domnul rupe domnia de la tine și o dă altuia mai bun decât tine”.

Însă celor smeriți le dă har (1 Petru 5/5b).

Una dintre cele mai necesare rugăciuni în această privință o găsim în psalmul 19/13:  
„Păzește pe robul tău de mândrie să nu stăpânească ea peste mine”
Este una ca la minte să se ridice un „gând” și alta e să stăpânească ea peste tine, deoarece fiecare este rob lucrului de care este stăpânit.

Concluzie: Dacă cineva nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului Isus, este plin de mândrie și nu știe nimic - ferește-te de astfel de oameni. (1 Tim. 6/3,4)
Deoarece dragostea nu se umflă de mândrie - ea se bucură de adevăr.

Scopul acestei teme: Iov 33/16,7 „El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie”...