Deseori auzim folosindu-se termenii: putere financiară, putere economică, putere militară s. a. m. d. O lume care râvnește după putere. În paralel cu aceste „puteri pământești”, este bine să știm că și Sfânta Scriptură, cu precădere Noul Testament, abundă în folosirea acestui cuvânt. Oare n-ar fi necesar să-i acordăm atenția cuvenită manifestând interes pentru ai cunoaște semnificația?

Nu putem continua acest studiu până nu definim ce înseamnă putere în domeniul spiritual.

Putere înseamnă: potențial sau tărie, dar care nu ne aparține. „Tot astfel și noi suntem slabi, dar prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viață în El.” (2Cor. 13/4)              Ex. biblic: Ghedeon bate grâul în teasc. Vine îngerul Domnului și-i spune: „Domnul este cu tine viteazule!” Ce cuvinte mari pentru un om ca Ghedeon! „Du-te cu puterea pe care o ai și izbăvește pe Israel.” Ce putere? Un om sărac și neînsemnat. Și totuși, Ghedeon avea o putere de care  nimeni nu știa... O putere neevidențiată. În virtutea acestei „puteri” necunoscute, el trebuia să plece la luptă și să izbăvească pe Israel de sub dominația madianiților...

Foarte important de știut: Fiecare creștin are o „putere”, altfel n-ar mai putea fi creștin. Cum ar fi putut Noe să fie un om fără pată într-o lume ostilă? Toată lumea din vremea sa mergea într-o direcție greșită mânați de valul lumii, numai Noe mergea în direcție opusă. De regulă peștii morți sunt duși de valul apei, numai cei vii merg împotriva curentului. Dar pentru aceasta au nevoie de putere...

Unii vor să o publice, să se manifeste, să se evidențieze... O putere cu care să-i impresioneze pe alții. Deși Ghedeon avea o „putere”, nici el singur nu știa de ea și nici nu putea să o înțeleagă. Nu-i o noutate că nici puterea din ziua de astăzi nu este înțeleasă. Dacă mergi într-o biserică unde creștinii sunt „plini de putere” s-ar putea să fii marcat negativ de manifestările lor. Această „aparentă putere” este atribuită și chiar numită „puterea Duhului Sfânt”. Exprimarea nu-i greșită, dar nu orice manifestare poate fi pusă pe seama Duhului Sfânt. A existat (și încă există) un interes deosebit pentru această „putere” și cum ar putea intra în posesie, deoarece prin intermediul ei s-ar putea remarca. Până acolo încât un anume Simon era gata să „investească” și să dea bani. El a cerut: „Dați-mi și mie  această putere ca peste oricine îmi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt” (Fapte 8/19) Fariseii L-au întrebat și ei pe  Isus: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri?” Sigur că ar fi dorit s-o aibă și ei, în scopul de a se face remarcați. Dalila l-a întrebat pe Samson: „Spune-mi te rog, de unde îți vine puterea ta cea mare?” Aceasta era preocuparea și prioritatea ei numărul 1 - puterea.

Aceasta este și prioritatea unora din ziua de astăzi. Numai că este bine de știut că sunt  două puteri cosmice nevăzute: „puterea lui Dumnezeu” (Romani 1/16) și „puterea întunericului” (Colos. 1/13) În aceste condiții este absolut necesar să cunoaștem de care putere suntem însuflețiți, deoarece există riscul să le amestecăm. Ex: În Fapte 8 citim că Simon uimea norodul cu vrăjitoriile lui. Nimeni nu știa să identifice sursa de proveniență a puterii. Toți (fără excepție) considerau că era „puterea lui Dumnezeu” care se cheamă mare. Dar nu era întocmai... Intersectarea acestor puteri ne pot duce într-o direcție greșită în ceea ce privește interpretarea corectă. Ex: Fariseii considerau că Isus scoate dracii cu ajutorul lui Beelzebul - adică o putere demonică - ceea ce era o afirmație denaturată. În vremurile din urmă când Satana va coborî foc din cer, va fi cea mai mare înșelătorie posibilă atribuind această putere lui Dumnezeu și nu puterii întunericului.

Așadar, este foarte important cum interpretăm sursa puterii. Domnul Isus a spus ucenicilor Săi: „Voi veți fi îmbrăcați cu putere de sus” (Luca 24/49) Sigur urechile lor au devenit interesate. Numai că ei aveau deja o putere. Noua putere făcea parte dintr-o făgăduință  mai veche: „Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.” (Ps 84/7) Ce să fi însemnat o altă putere și în ce sens? În Matei 10/1 citim: „Apoi Isus a chemat pe cei 12 ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, să tămăduiască orice fel de boală, să curețe pe leproși și să învieze morții”. (Cap. 10/8) Ucenicii s-au întors plini de bucurie: „Doamne, puterea aceasta dă roade iar duhurile ne sunt supuse.”

Urmează altă promisiune: „... voi veți (mai primi) o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi... ” Acesta este argumentul biblic a celor ce pretind că și ei ar trebui să primească „ putere” atunci când sunt botezați cu Duhul Sfânt. Numai că puterea făgăduită ucenicilor nu era o experiență extatică (emoțională), zgomotoasă, însoțită de frisoane - ci era o putere specifică lucrării apostolice, ce urma să-i ÎMPUTERNICEASCĂ în dificila misiune de a vesti Evanghelia până la marginile pământului - numită puterea mărturiei. (2Cor. 5/20) Să recitim versetul din Fapte 1/8: „Voi veți primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi și și-Mi veți fi martori... până la marginile pământului.” Această putere era o sursă de îndrăzneală pentru apostoli, cât și tăria de a trece peste toate piedicile de orice natură pentru a depune mărturie în favoarea Mântuitorului chiar cu prețul vieții. În Fapte 4/29 citim că ucenicii s-au rugat: „Dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala”... Rezultatul: Când a văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan s-au mirat...

Iar Pavel scrie: „În adevăr Evanghelia v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală.” (1Tes. 1/5) Raportând această învățătură la noi este foarte bine să avem această „putere a mărturiei” (dar în mod sigur nu avem ) dar apostolul Pavel este îndreptățit să afirme: „Mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos deoarece ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.” (Romani 1/16) Este necesar să știm că există o „putere a vorbelor” întru-cât citim că nici un cuvânt venit de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (Luca 1/37)

Dar există și o „putere a faptelor” mai puternică decât cea a vorbelor.

„Puterea vorbelor” e posibil să fie uitat chiar și a doua zi. Însă, „puterea faptelor” dăinuiește și peste ani...

(Un tânăr mergea pe lângă o bătrână care avea un bagaj consistent în mână și îi predica Evanghelia. La despărțire bătrâna i-a mulțumit pentru  „evanghelizare” și i-a spus: Tinere, dacă m-ai fi ajutat un pic la bagajul acesta era și mai bine... ) Sunt foarte bune predicile pentru urechi. dar mai bune sunt cele pentru ochi. De aceea Ioan scrie: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, ci cu fapta și adevărul”. Despre Domnul Isus se spune că era un prooroc  puternic în fapte și în cuvinte. Urmăriți ordinea: întâi faptele, apoi cuvintele. (Luca 24/19)

Așa că Pavel este determinat să scrie corintenilor: „Împărăția lui Dumnezeu nu stă doar în vorbe ci și în în puterea faptelor.” Numai că atunci când este vorba de puterea faptelor nimeni nu mai tânjește după această putere.

Puterea vorbelor în foarte multe cazuri înseamnă  oratorie care te fascinează. În Fapte 12/21 citim că Irod a ținut o cuvântare. Atât de mult a fost impresionată mulțimea de magia cuvintelor încât a strigat: „Glas de Dumnezeu nu de om!”  Însă puterea faptelor constă în puterea de a ierta, puterea de a iubi, puterea de a dărui, puterea de a răbda, puterea de a tăcea - când de fapt ar trebui să spui ceva, puterea de a-l îngădui pe cel slab, puterea de a da în cinste întăietate altuia, puterea de a duce poverile unii altora. La aceste „puteri” trebuie să ne așteptăm noi o dată cu primirea Duhului Sfânt.

Dar cea mai mare putere este cea care te ajută să te biruiești pe tine însuți, ca unul care biruiește cetăți. Apostolul Pavel explică de ce este necesară această biruință: „... nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că cei drept, am voința să fac binele, dar n-am putere să-l fac.” (Rom. 7/18) 

Îndemnul rămâne valabil: "Vegheați tot timpul și rugați-vă tot timpul  ca să aveți putere să stați în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21/36) Dacă suntem  "în picioare" este o dovadă de putere...

„Încolo fraților, întăriți-vă în Domnul și-n puterea tăriei Lui.”

Fiți binecuvântați!